facebook

Alergeni–IgG SPECIFICE

Informaţii generale şi recomandări 

Determinarea IgG specifice în ser faţă de fungi şi alergeni proveniţi de la păsări poate prezenta utilitate în evaluarea pacienţilor cu suspiciune clinică de alveolită alergică extrinsecă (pneumonita de hipersensibilizare)2.

Alveolita alergică extrinsecă este o afecţiune pulmonară inflamatorie granulomatoasă caracterizată prin simptome respiratorii însoţite sau nu de manifestări sistemice. Din punct de vedere fiziopatologic sunt afectate interstiţiul pulmonar, căile respiratorii mici şi medii, precum şi alveolele pulmonare. Este o afecţiune mult mai rară decât astmul bronşic şi mult mai dificil de diagnosticat3.

În apariţia pneumonitei de hipersensibilizare este implicată o mare diversitate de antigene care provin de obicei de la microorganisme, produse de origine animală sau vegetală ce se găsesc în pulberile organice, substanţe chimice cu greutate moleculară mică folosite în industrie, medicamente. Actinomicetele termofile care cresc la temperaturi de peste 60˚C (Micropolyspora faeni, Thermoactinomyces vulgaris) se numară printre agenţii etiologici ai „plămânului fermierului” şi ai bolii „cultivatorilor de ciuperci”. Numeroşi fungi au fost incriminaţi în diferite forme de alveolite alergice survenite la fermieri, muncitori care prelucrează lemn, cei care prepară malţ sau brânză, sau cei care utilizează duşuri aflate în subsoluri: Aspergillus spp., Alternaria spp., Penicillium spp., Cladosporium spp.

O altă formă de alveolită alergică este „plămânul crescătorilor de păsări” în care sunt implicate proteine serice, dejecţii, pene, fulgi, hematii, albuş şi gălbenuş de ou provenite de la porumbei, găini, curcani, raţe, gâşte, bibilici, fazani, papagali, turturele, cintezoi3;4.

Tabloul clinic îmbracă o serie de forme, în funcţie de frecvenţa şi intensitatea expunerii, de puterea antigenică a pulberii organice şi de răspunsul imunologic al pacientului. Se disting astfel 3 forme de boală:

  • forma acută apare în urma unei expuneri intermitente la concentraţii mari de pulberi; se manifestă printr-o pneumopatie febrilă care debutează brusc, la 4-8 ore de la inhalarea alergenului; se confundă adesea cu o pneumopatie virală; evoluţia este spontană către vindecare, dacă nu se mai repetă expunerea la alergenii incriminaţi;
  • forma cronică apare la persoane expuse intermitent sau continuu, pe o lungă durată la cantităţi mici de alergen; se caracterizează prin dispnee de efort progresivă similară celei din alte pneumopatii interstiţiale cronice; prognosticul este nefavorabil, cu evoluţie spre fibroza pulmonară şi cord pulmonar cronic;
  • forma subacută reprezintă o formă intermediară caracterizată tipic prin simptome respiratorii progresive dezvoltate in decurs de câteva luni; prognosticul este legat de persistenţa sau dispariţia modificărilor patologice după suprimarea expunerii şi corticoterapie4.

Imunopatogeneza bolii nu este suficient de bine cunoscută; în mod cert nu este implicat un mecanism IgE-mediat; în producerea alveolitei au fost incriminate: inflamaţia mediată prin complexe imune (predomină anticorpii de tip IgG), mecanismul de hipersensibilitate întârziată mediat prin limfocite T CD4 şi CD8 pozitive, activarea complementului pe calea alternă, precum şi activarea macrofagelor alveolare.

Alveolita alergică este suspectată clinic la pacienţi care prezintă simptome respiratorii intermitente sau progresive şi afectarea interstiţiului pulmonar. Diagnosticul este stabilit pe baza anamnezei, modificărilor radiologice pulmonare, probelor funcţionale respiratorii şi a prezenţei anticorpilor IgG specifici faţă de antigenele organice implicate în producerea bolii2.

Specimen recoltat – sânge venos1. 

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.

Volum probă – minim 0.2 mL ser pentru fiecare alergen1.

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat1.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 6 luni la – 20°C1.

Metodă imunoenzimatică cu detecţie prin fluorescenţă (FEIA); are sensibilitate mai mare decât testele de detecţie a precipitinelor IgG1.

Valori de referinţă

„Plămănul fermierului”

Alternaria alternata IgG (Gm6):                      < 5 mg/L
Aspergillus fumigatus IgG (Gm3):                  < 14 mg/L
Aspergillus versicolor IgG (Gm25):                < 30 mg/L
Candida albicans IgG (Gm5):                           <  33 mg/L
Cladosporium cladosporioides IgG (Gm26): < 12 mg/L
Cladosporium herbarum IgG (Gm2):              < 12 mg/L
Micropolyspora faeni IgG (Gm22):                  <  6 mg/L
Penicillium spp. IgG (Gm27):                            <  23 mg/L
Stachybotrys atra IgG (Gm24):                         <  4 mg/L
Thermoactinomyces vulgaris IgG (Gm23):    < 11 mg/L
Fungi amestec IgG (Gmx6)
Fungi amestec IgG (Gmx7)

 „Plămănul crescătorilor de păsări”

Proteine serice, pene şi dejecţii de porumbel IgG (Ge91) < 10 mg/L
Proteine serice, pene şi dejecţii de pagal IgG (Ge92)        < 10 mg/L
Proteine serice, pene şi dejecţii de peruşi IgG (Ge90)      < 10 mg/L1

Limite şi interferenţe

Anticorpi IgG faţă de fungi sau proteine de păsări pot să apară şi la persoanele aparent normale, de aceea rezultatele obţinute trebuie interpretate întotdeauna în contextul clinic al pacientului.
Nivelul anticorpilor scade de obicei în urma tratamentului însă, se poate menţine crescut mult timp la pacienţii trataţi2.

 

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
2. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Hypersensitivity Pneumonitis IgG Antibodies, Serum. www.mayomedicallaboratories.com, Ref Type: Internet Communication.
3. Michael C. Zacharisen, Jordan N. Fink. Hypersensitivity Pneumonitis. In Atlas Of Allergic Diseases, 2nd Edition, Current Medicine LLC, 143-151.
4. Nicolae Muica, Marina Oţelea. Manifestări pulmonare de hipersensibilizare. In Alergologie – Fiziopatologie, diagnostic, tratament, Editura All, 1998, 447-455.
Abonează-te la Newsletter