facebook

Amilaza serică-izoenzime

150 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Amilaza serică face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de enzime ce catalizează degradarea hidrolitică a amidonului, glicogenului, poli- şi oligozaharidelor.

Amilaza este o enzimă de secreţie exocrină care este prezentă în ser sub două forme principale: izoenzima pancreatică (40% din amilaza serică totală) şi izoenzima salivară (60% din amilaza serică totală). Enzima mai este prezentă în cantităţi mult mai mici în ficat, sucul duodenal, intestinul subţire, trompele uterine şi muschii scheletici.

Izoenzima pancreatică este sintetizată în pancreas şi din punct de vedere structural este similară cu forma salivară. Se elimină la nivel renal şi orice condiţie care determină creşterea serică a enzimei determină o modificare corespunzătoare a excreţiei urinare.

O formă moleculară rară este macroamilaza care, datorită dimensiunii sale mari (greutate moleculară >200kDa), nu se elimină la nivel renal. Această formă rară este, probabil, un complex între amilaza (de obicei, de tip S) şi IgA, IgG, sau alte proteine plasmatice cu masă moleculară mare. Aceste macroamilaze nu pot fi filtrate la nivel glomerular şi sunt astfel reţinute în plasmă unde prezenţa lor determină creşterea amilazei serice de 6-8 ori faţă de nivelul normal. Nici un simptom clinic nu este asociat direct cu această modificare paraclinică, deşi multe dintre aceste cazuri au fost detectate în urma investigării unei dureri abdominale4;5;6;7.

Recomandări pentru determinarea izoenzimelor amilazei serice – evaluarea afecţiunilor pancreatice şi parotidiene (pancreatita şi parotidita acută, pseudochist pancreatic, ascita pancreatică, abcese pancreatice, neoplasm pancreatic, traume ale pancreasului şi litiază de ducte biliare); stabilirea sursei unei amilaze serice crescute4.

Pregătire pacient à jeun (pe nemâncate)3.

Specimen recoltat sânge venos3.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare3. 

Volum probă 2 mL ser3.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 1 lună la 4°C sau la -18°C3.

Metodă electroforeza urmată de analiza activităţii enzimatice în fracţiunile separate3.

Important: prin acest test se identifică doar cele 2 izoenzime (pancreatică şi salivară); dacă se urmăreşte depistarea macroamilazemiei se va solicita separat testul “Macroamilaza”.

Valori de referinţă:

Amilaza serică totală: <100 U/L
Amilaza pancreatică: 13-53 U/L
Amilaza salivară – <47 U/L3

Interpretarea rezultatelor

În pancreatita acută, nivelul izoenzimei pancreatice începe să crească la 2-8 ore de la debutul durerii, atinge un varf  la 12-72 ore şi revine la normal în aproximativ 5 zile având, de obicei, valori ce depăşesc de 4-6 ori limita superioară a intervalului de referinţă. Amilaza pancreatică este mai utilă decat amilaza totală atunci când se evaluează pacienţii cu pancreatită acută, iar determinarea lipazei poate fi un test util pentru a confirma sau infirma originea pancreatică ca sursă de amilaze crescute.

Cauzele non-pancreatice de creştere a nivelului seric de amilază pancreatică includ traumatismele, chirurgia intraabdominala, post-ERCP, un număr substanţial de medicamente, cum ar fi morfina. În insuficienţa renală nivelul plasmatic al izoenzimei nu depăşeste în mod normal de trei ori limita superioară a intervalului de referinţă.

Pacienţii cu macroamilază pot prezenta valori crescute ale amilazei pancreatice; din acest motiv obţinerea unei activităţi crescute a amilazei pancreatice în ser asociată cu o amilază urinară scăzută sau normală nu este diagnostică pentru pancreatită ci sugerează prezenţa macromilazemiei. Pentru screening-ul macroamilazemiei poate fi utilizat raportul clearance amilaza/clearance creatinina (amilaza urinară/amilaza serică) x (creatinina serică/creatinina urinară) x 100. În mod normal acest raport este 1-4%. In macroamilazemie raportul este <1%, în timp ce în insuficienţa renală se înregistrează o valoare uşor crescută (până la 5.7%).

Valori plasmatice crescute ale izoformei salivare se pot întâlni în: afecţiuni ale glandelor salivare (parotidita epidemică, inflamaţie cu caracter supurativ, obstrucţie ductală litiazică, iradiere), alcoolism, carcinoame extrapancreatice (în special la nivelul esofagului, pulmonar, ovarian, prostatic, colonic, tiroidian), boli ale tractului biliar şi afecţiuni hepatice4;5;6;7.

Limite şi interferenţe

• Condiţii fiziologice: creşteri moderate sunt raportate în sarcina normală; valori scăzute se înregistrează la sugari4.
• Condiţii patologice: creşteri moderate  (≤4 x valoarea normală2) pot apărea în insuficienţa renală (ambele izoenzime), fără semnificaţie diagnostică; în cetoacidoza diabetică se înregistrează valori crescute în principal datorită izoenzimei salivare4.
• Medicamente

Creşteri : Medicamente care produc constricţia sfincterului Oddi (ex: betanecol, difenoxilat, colinergice, narcotice analgetice: opiacee, codeina), secretină.

Unele medicamente/droguri determina creşterea amilazemiei şi posibil pancreatita. Intre acestea sunt incluse: acid valproic, etanol, asparaginaza, azatioprina, captopril, cimetidina, clofibrat, corticosteroizi, ciproheptadin, didanosin, estrogeni, acid etacrinic, furosemid, ibuprofen, indometacin, acid mefenamic, metildopa, nitrofurantoin, contraceptive orale, pentamidin, fenilbutazona, sulfonamide, sulindac, tetraciclina, diuretice tiazidice, zalcitabin1.

Scăderi : steroizi anabolizanţi, cefotaxim, lamivudin, propiltiouracil, somatostatin, zidovudin1.

• Inteferenţe analitice

 Lipemia şi anticoagulantele (citrat, oxalat) interferă cu acest test2;3.

 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed., 2009; 1224.
2. Jacques Wallach. Afectiuni hepatobiliare si pancreatice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, 346-348.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010 Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Amylase, Isoenzymes, Serum. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Lothar Thomas. Enzymes. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results, TH-Books, Frankfurt/Main, Germany 1998, 46-50.
6. Martin H. Bluth, Rosemarie E. Hardin, Scott Tenner, Michael E. Zenilman, Gregory A. Threatte. Laboratory Diagnosis of Gastrointestinal and Pancreatic Disorders. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Methods.Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 280-282.
7. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Amylase, Isoenzymes, Serum. www.mayomedicallaboratories.com Ref Type: Internet Communication.
Abonează-te la Newsletter