facebook

Amiloid A în ser

100 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Amiloidul seric A (SAA) a fost descoperit în 1971 ca un constituent principal în depozitele de amiloid la pacienţii cu inflamaţie persistentă. Face parte din familia apolipoproteinelor asociate în plasmă cu lipoproteinele cu densitate mare (HDL) şi prezintă mai multe izoforme, ce sunt inegal exprimate constitutiv sau ca răspuns la diverşi stimuli inflamatori1.

Amiloidul A este o proteină de fază acută, formată din 104 aminoacizi şi având o greutate moleculară de 12-14 kDa. Ca şi proteina C reactivă (CRP), este sintetizat în principal în ficat ca răspuns la infecţie, inflamaţie, leziuni tisulare sau stres, dar macrofagele, celulele endoteliale, epiteliale, leziunile arterosclerotice, tumorile şi ţesutul sinovial pot fi site-uri extrahepatice de producţie. SAA-1 constituie izoforma majoră2.

Atât produşii bacterieni (de exemplu, lipopolizaharidul LPS) cât şi citokinele inflamatorii, cum ar fi IL-1β, IL-6 şi TNF-α induc sinteza SAA la nivelul hepatocitelor, macrofagelor tisulare şi sinoviocitelor.

După sinteza SAA este eliberat în fluxul sanguin fiind încorporat apoi în particulele HDL. Nivelurile SAA crescute pot înlocui apolipoproteina A1 (apo-A1) şi modifica compozitia HDL. Astfel, se poate produce o alterare a funcţiei acestei lipoproteine cu pierderea proprietăţilor ateroprotective. La concentraţii crescute SAA poate, de asemenea, să se disocieze de HDL şi să genereze fracţiuni lipoproteice ce conţin în principal Apo-A1 şi SAA sărace în lipide. Această formă de SAA produsă de macrofagele şi sinoviocitele de la locurile inflamaţiei exercită numeroase acţiuni proinflamatorii3.

Complexele circulante SAA-HDL sunt asociate cu funcţii importante în procesele inflamatorii, metabolismul şi transportul HDL-colesterolului şi, prin urmare, SAA a fost implicat în mai multe condiţii patologice, cum ar fi ateroscleroza, artrita reumatoidă, boala Alzheimer şi cancerul.

Procesele inflamatorii acute determină o creştere rapidă şi intensă a nivelului plasmatic de amiloid A, astfel că în decurs de 24 ore valorile serice de SAA pot fi chiar şi de 1000 ori mai ridicate faţă de cele înregistrate în condiţii normale, făcând din această proteină un marker sensibil al evaluării inflamaţiei.

SAA circulant acţionează ca un chemoatractant pentru neutrofile, monocite şi limfocite T în diverse leziuni şi ajută în procesul de regenerare a ţesuturilor prin activarea metaloproteinazelor matriceale, cum ar fi colagenaza şi strolemizina.  Prin legarea de HDL, SAA mediază eliberarea de lipide la locul injuriei în vederea utilizării acestora în procesele de regenerare tisulară. Pe de altă parte, complexul SAA-HDL serveşte şi la eliminarea excesului de colesterol eliberat de către ţesutul afectat.

Complexul SAA-HDL este implicat şi în activităţi anti-inflamatorii prin inhibarea funcţiei limfocitelor, a febrei induse de TNF-alfa şi IL-1 şi a agregării plachetare. Amiloidul A inhibă, de asemenea, răspunsul oxidativ specific proceselor inflamatorii şi previne deteriorarea oxidativă a ţesutului.  

Niveluri serice crescute de amiloid A se pot observa la pacienţii ce prezintă atât inflamaţii acute cât şi cronice.

În condiţiile acute, SAA înregistrează creşteri mai rapide şi mai mari decât CRP. De asemenea, în comparaţie cu CRP, SAA prezintă aceeaşi tendinţă de creştere atât în infecţiile virale cât şi în cele bacteriene2;4.

Nivelurile serice de SAA crescute constant ca urmare a bolilor inflamatorii prelungite şi repetate pot contribui uneori la apariţia unei boli reactive, progresive, potenţial letale, caracterizată prin împachetări defectuoase ale amiloidului A, cunoscută sub numele de amiloidoza AA. In această formă de boală, AA, fragmentul N terminal rezultat din clivarea amiloidului A, poate forma depozite de amiloid în ficat, rinichi sau splină4. Mai multe studii au arătat că transformarea SAA în fibrilele de amiloid se produce în urma interacţiunii specifice cu heparan sulfatul – un glicozaminoglican component al matricei extracelulare.

Bolile inflamatorii cum ar fi artrita reumatoidă, artrita juvenilă, spondilita anchilozantă, febra mediteraneeană familială, scleroza sistemică progresivă, infecţiile cronice (tuberculoza şi osteomielita), precum şi neoplaziile (boala Hodgkin, carcinomul renal) sunt afecţiuni ce predispun  la dezvoltarea amiloidozei AA. Deoarece mulţi pacienţi care prezintă condiţii inflamatorii severe şi de lungă durată nu dezvoltă depuneri tisulare de amiloid, factorii de risc pentru apariţia amiloidozei AA nu sunt cunoscuţi. Au fost implicaţi factori genetici, de mediu şi iatrogeni5.

Mai multe studii au arătat că nivelurile crescute ale SAA sunt asociate cu bolile cardiovasculare. Astfel, a fost descrisă o corelaţie independentă strânsă între concentraţiile serice de SAA şi evenimentele cardiovasculare viitoare, într-un mod similar cu cel descris pentru proteina C reactivă înalt sensibilă (hs-CRP). De asemenea nivelul SAA a fost asociat independent însă moderat cu boala coronariană angiografică; această asociere nu a fost valabilă pentru hs-CRP6.

Într-un alt studiu recent publicat s-a concluzionat că nivelurile iniţiale de SAA şi CRP la pacienţii nou diagnosticaţi cu diabet zaharat tip I au avut valoare predictivă asupra dezvoltării micro- şi macroalbuminuriei în decurs de 30 ani de monitorizare, susţinând teoria referitoare la rolul inflamaţiei în progresia nefropatiei diabetice7.

Diagnosticul precoce al rejetului de grefă după transplantul renal este deosebit de important. A fost demonstrat că SAA este marker sensibil al rejetului. Deşi nu este specific, faptul ca CRP nu înregistrează creşteri la pacienţii cu respingerea grefei care primesc ciclosporină, nivelul SAA ajută la diferenţierea rejetului de o infecţie8.

O altă constatare legată de SAA este aceea că nivelurile serice crescute ale acestui marker se corelează cu procesul de carcinogeneză şi cu mai multe tipuri de afecţiuni neoplazice (cancer pulmonar, cancer esofagian, cancer de colon, cancer de endometru, tumori ovariene epiteliale). Din acest motiv modificările concentraţiei SAA ar indica progresul şi malignitatea bolii, precum şi răspunsurile gazdei9.

Recomandări pentru determinarea amoloidului A

– evaluarea proceselor inflamatorii1;
– evaluarea riscului de amiloidoză secundară5;
– evaluarea riscului de evenimente cardiace viitoare6;
– diagnosticarea şi predicţia rejetului de grefă în transplantul renal8;
– monitorizarea diseminării unui proces tumoral1;9.

Pregătire pacient nu este necesară o pregătire specială10.

Specimen recoltat sânge venos10.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator10.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C10.

Volum probă – 1 mL ser10.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat10.

Stabilitate probă serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C sau la -70°C10.

Metodă nefelometrică10.

Valori de referinţă <10 mg/L10.

Interpretarea rezultatelor

  • Creşteri SAA în intervalul 10-100 mg/L sunt întâlnite în infecţii virale, lupusul eritematos sistemic, inflamaţii localizate, leziuni tisulare din cistită şi infarctul cerebral1. SAA creşte mai frecvent decât CRP în infecţiile virale (spre exemplu în două treimi din cazurile de răceala comună)11.
  • Creşteri SAA în intervalul 100-1000 mg/L se înregistrează în infecţiile bacteriene şi fungice, tumori maligne invazive (SAA prezintă cele mai mari creşteri în tumorile metastazante), infarctul miocardic acut, boli autoimune cum ar fi artrita reumatoidă şi vasculitele1. In artrita reumatoidă SAA deţine un rol important în stabilirea gradului de activitate a bolii şi în evaluarea riscului de amiloidoza secundară11.
  • În amiloidoza AA tratamentul afecţiunii inflamatorii subiacente care reduce nivelurile SAA <10 mg/L poate opri progresia bolii şi induce o recuperare lentă a funcţiei renale5.
  • În cazul transplantului de organe valorile > 100 mg/L indica rejetul. Pe langă respingerea grefei renale, SAA mai este utilizat şi în diagnosticul rejetului în transplantul hepatic, de măduvă osoasă precum şi în transplantul simultan de rinichi şi pancreas1. In cazul rejetului din transplantul de cord SAA înregistrează o sensibilitate <70%11.
  • La persoanele cu angină instabilă şi infarct miocardic SAA prezintă o sensibilitate similară cu cea a CRP sau chiar mai mare în evaluarea riscului de apariţie a unor evenimente cardiace noi11.
Limite şi interferenţe
Obţinerea unor concentraţii SAA crescute la pacienţii cu boli inflamatorii cronice reprezintă doar una din premizele dezvoltării depozitelor de amiloid11.

 

Bibliografie

1. Jovanović Dijana B. Serum amyloid a in clinical practice. In Srpski Arhiv za Celokupno Lekarstvo, vol.132, Issue 7-8, pg 267-271.
2. SAA, Human, ELISA kit. www.hycultbiotech.com, Febr. 2013. Reference Type: Internet Communication.
3. Rong L. He, Jian Zhou, Crystal Z. Hanson, Jia Chen, Ni Cheng and Richard D. Ye. Z. Hanson, Jia Chen, Ni Cheng and Richard D. Ye. Serum amyloid A induces G-CSF expression and neutrophilia via Toll-like receptor 2. In Blood, 2009 113: 429-437.
4. Amyloid A, Serum, Human, US Biological. www.usbio.net, Febr. 2013. Reference Type: Internet Communication.
5. Richa Dhawan. AA (Inflammatory) Amyloidosis. http://emedicine.medscape.com. Update August 2011. Reference Type: Internet Communication.
6. Delia Johnson, PhD; Kevin E. Kip, PhD; Oscar C. Marroquin, MD; Paul M Ridker, MD; Sheryl F. Kelsey, PhD; Leslee J. Shaw, PhD; Carl J. Pepine, MD; Barry Sharaf, MD; C. Noel Bairey Merz, MD; George Sopko, MD; Marian B. Olson, MS; Steven E. Reis,  MD. Serum Amyloid A as a Predictor of Coronary Artery Disease and Cardiovascular Outcome  in Women: the National Heart, Lung, and Blood Institute-Sponsored Women’s Ischemia Syndrome Evaluation (WISE). In Circulation 2004 Feb 17;109(6):726-32.
7. Anne Julie Overgaard, James N. McGuire, Peter Hovind, Hans_henrik Parving, Peter Rossing, Flemming Pociot. Serum amyloid  A and C-reactive protein levels may predict microalbuminuria and macroalbuminuria in newly diagnosed type 1 diabetic patients. In  Journal Of Diabetes and its Complications, vol. 27, Issue 1, January–February 2013, Pages 59–63.    
8. A. Hartmann, TC Eide, P Fauchald,  O Bentdal, J Herbert, JR Gallimore, MB Pepys. Serum amyloid A protein is a clinically useful indicator of acute renal allograft rejection. In Nephrology Dialysis Transplantation, Volume 12, Issue 1, pp 161-166.
9. Chibo Liu. Serum Amyloid A Protein in Clinical Cancer Diagnosis. In Pathology & Oncology Research, April 2012, Volume 18, Issue 2. pp 117-121.
10. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2013. Ref Type: Catalog.
11. G. Töpfer, G. Trefz, B Zawta. Proteins – Questions and Answers for Medical Diagnostics., Roche Diagnostics GmbH, 2000.
Abonează-te la Newsletter