facebook

Analiză calculi biliari

75 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Litiaza biliară se defineşte ca prezenţa calculilor în tractul biliar. Calculii se pot forma în orice segment al tractului biliar, dar mai frecvent în vezicula biliară.
Litiaza este semnificativ mai frecventă la femei decât la bărbaţi şi la vârstă avansată. Majoritatea persoanelor cu litiază veziculară (70-80%) sunt asimptomatice. Litiaza devine o boală propriu-zisă în prezenţa durerilor şi a complicaţiilor.
Calculii în calea biliară principală sunt prezenţi la 10-15% dintre persoanele cu calculi veziculari, mai ales la vârsta avansată.
Litiaza biliară este o condiţie medicală a cărei prevalenţă este în creştere, posibil datorată creşterii speranţei de viaţă şi a modificărilor de dietă. In Europa şi America procentul persoanelor afectate este de 10-20%; în Romania se raporteaza o prevalenţă de 10%, ajustată după vârstă1.
În ultimul deceniu s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte biologia moleculară a excreţiei biliare şi mecanismele care conduc la formarea calculilor.
Un element patogenic important pentru procesul de formare a calculilor este suprasaturarea bilei în anumite substanţe care vor precipita şi vor genera cristale microscopice. Aceste cristale vor fi ancorate în mucusul din vezicula biliară producând noroiul biliar. În timp, cristalele vor creşte în dimensiuni, vor agrega şi vor conduce la calculi macroscopici.

Se descriu două mari categorii de calculi biliari:

– Calculi de colesterol (85%);

– Calculi pigmentari (15%).

Factorii principali care contribuie la formarea calculilor de colesterol sunt următorii:

-proporţia inadecvată între colesterol, lecitină şi săruri biliare (compuşi secretaţi de ficat) în favoarea colesterolului;

-gradul de concentrare a bilei şi staza din veziculă.

Suprasaturarea bilei în colesterol nu poate explica în totalitate procesul de formare a calculilor. Nucleaţia – etapa iniţială în formarea calculilor – este procesul de tranziţie a colesterolului din stare solubilă în stare solidă cristalizată. În interiorul veziculei biliare anumiţi compuşi pot favoriza acest proces, iar alţii îl pot inhiba. Spre exemplu, mucusul favorizează nucleaţia în timp ce glicoproteinele specifice bilei se opun acestui fenomen. Hipersecreţia de mucină de către mucoasa veziculei biliare creează un gel vascoelastic favorabil nucleaţiei. Arahidonil-lecitina ce este absorbită din tractul digestiv şi secretată în bilă determină hipersecreţie de mucus prin stimularea sintezei de prostanoizi de către mucoasa veziculei biliare; inhibitorii de prostaglandină exercită un efect negativ asupra producţiei de mucus.

Un alt factor implicat în formarea calculilor îl constituie hipomotilitatea veziculei biliarei cu stază consecutivă. Această condiţie poate fi întâlnită în sarcină, după administrarea de contraceptive orale precum şi la pacienţii aflaţi în unităţile de terapie intensivă ce primesc alimentaţie parenterală.

În funcţie de compoziţia chimică, calculii de colesterol sunt împărţiţi în două categorii:

calculi de colesterol pur ce conţin 90-100% colesterol; sunt adesea unici, de culoare albicioasă, având diametrul >2.5 cm;

calculi micsti cu un conţinut în colesterol de 50-90%; sunt cel mai adesea multipli, de dimensiuni mai mici, cu variaţii de formă şi culoare; pot prezenta o structură laminară, în care stratul albicios de colesterol alternează cu un strat subţire de pigment închis la culoare având o dispoziţie concentrică în jurul unui centru pigmentat.

Factorii ce conferă un risc crescut de dezvoltare a calculilor de colesterol sunt următorii:

  • obezitatea;
  • dietele hipercalorice;
  • terapia cu clofibrat;
  • fibroza chistică asociată cu insuficienţă pancreatică;
  • sexul feminin.

Calculii pigmentari sunt la rândul lor de două tipuri:

calculi bruni ce conţin bilirubinat de calciu şi săpunuri de calciu; în formarea acestora sunt implicate bacterii (prin producerea de beta-glucuronidaza şi fosfolipaza); se asociază frecvent cu diverticuli duodenali periampulari; tind să se formeze în ductele biliare;

calculi de culoare neagră ce conţin bilirubinat de calciu rezultat în urma polimerizării bilirubinei în exces ce pătrunde în bilă; apar predominant la pacienţi cu anemii hemolitice cronice, ciroză alcoolică precum şi la persoanele de varstă înaintată; tind să se formeze în vezicula biliară2;3.

Tratamentul litiazei biliare depinde de stadiul bolii. De obicei, dacă pacientul este asimptomatic se rămâne în expectativă. Pe de altă parte, la persoanele simptomatice este necesar să se recurgă la intervenţie chirugicală (colecistectomie). Există însă unele situaţii  în care colecistectomia comportă anumite riscuri pentru pacient fiind necesar un tratament medical efectuat în mod obişnuit cu acid ursodeoxicolic. Trebuie menţionat însă că acest tratament se aplică numai în cazurile în care calculii conţin colesterol3.

Recomandări pentru analiza calculilor biliari stabilirea compoziţiei chimice a calcului în vederea unui tratament adecvat la pacienţii cu risc operator crescut; calculul este extirpat în cursul unei ERCP (colangiopancreatografie endoscopică retrogradă) sau prin colecistolitotomie percutană4.

Recipient de transport – după extirpare calculul trebuie lăsat să se usuce după care este introdus într-un recipeint curat; nu se vor adăuga alte substanţe şi nu se va fixa cu scotch5.

Metoda analiza chimică a calculior după mojararea până în stadiul de pulbere; va fi analizată prezenţa următorilor compuşi: colesterol, pigmenţi biliari, calciu, magneziu, fosfaţi, carbonaţi5.

Interpretarea rezultatelor
Prezenţa unui conţinut crescut de colesterol în calculii biliari oferă informaţii asupra procesului de formare a acestora şi permite instituirea unui tratament corespunzător4.

 

Bibliografie

1. Litiaza biliară. www.ms.ro. Reference Type: Internet Communication.
2. Annie T Chemmanur. Biliary Disease. http://emedicine.medscape.com. Update: May 2013. Reference Type: Internet Communication.
3. Douglas M Heuman. Cholelithiasis. http://emedicine.medscape.com. Update: May 2013. Reference Type: Internet Communication.
4. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Gallstone Cholesterol Content. www.mayomedicallaboratories.com. Update: 2013. Reference Type: Internet Communication.
5. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2013. Ref Type: Catalog.
Abonează-te la Newsletter