facebook

Angiotensina II

250 Lei

Informații generale și recomandări pentru determinarea angiotensinei II

Angiotensina II (Ang II) este un peptid activ, vasoconstrictor puternic, dar labil. Este produs din angiotensina I (Ang I) sub acțiunea angiotensin convertazei (ACE), prin îndepărtarea a doi aminoacizi de la capătul N-terminal1. Eliberarea sa este controlată de renină, presiunea și volumul sanguin, balanța sodiului și nivelul de aldosteron2.

Face parte din cascada sistemului renin-angiotensină (RAS), sistem reglator al presiunii sanguine și al homeostaziei fluidelor și electroliților. În conceptul clasic, RAS include un singur peptid bioactiv – ANG II – și doi receptori specifici (AT1 si AT2) a căror activare induce efecte biologice opuse. Scăderea tensiunii arteriale reduce perfuzia aparatului juxtaglomerular și determină eliberarea în circulație a reninei. Renina acționează asupra angiotensinogenului și îl transformă în Ang I. Sub acțiunea ACE, care se găsește în special la nivelul capilarelor pulmonare, Ang I este transformată în Ang II. Rolul fiziologic al RAS clasic este de a menține tonusul vascular prin acțiunea directă asupra celulelor musculare netede vasculare și homeostazia apei și sării prin stimularea secreției de aldosteron3;4;5.

Cercetările din ultimii ani au adus date noi privind RAS prin descrierea a noi componente, peptide și receptori, ale căror funcții sunt complementare, antagoniste sau diferite de cele ale componentelor clasice3 (vezi fig.1). Conform conceptului nou, RAS include fragmente peptidice de Ang II rezultate sub acțiunea unor diferite peptidaze: endopeptidaza neutră (NEP), aminopeptidaza A (APA), aminopeptidaza N (APN) și aminopeptidaza B (APB). Printre peptidele nou identificate se numără angiotensina (1-7) – Ang (1-7), angiotensina III (Ang III) și angiotensina IV (Ang IV) care își exercită acțiunile prin legarea de receptorii Mas, AT1, AT2 și respectiv IRAP (aminopeptidaza reglată de insulină). Trebuie menționat că efectele Ang (1-7) sunt opuse față de cele ale Ang II, iar Ang IV prezintă un profil independent de acțiuni biologice ce includ formarea memoriei și ingestia de apă5.

Figura 1. Sistem renină-angiotensină (RAS) – concept clasic/concept nou

(Adaptare după Kumar R et al, Clinical Science 2012)

 

 

 

 

Studiile de laborator pe cardiomiocite în cultură, au arătat implicarea directă a Ang II în hipertrofia ventriculară stângă asociată cu hipertensiunea arterială. De asemenea, Ang II poate inhiba secreția renală de renină printr-un mecanism de feed-back. Mai multe grupuri de cercetători au constat prezența unor niveluri plasmatice crescute de Ang II, la un subgrup de pacienți cu insuficiență cardiacă cronică severă, în pofida tratamentului pe termen lung cu inhibitori ACE4. Acest fenomen de “reactivare a Ang II” a fost asociat cu mortalitate crescută4.
Determinarea nivelului de Ang II în plasmă împreună cu cel al reninei poate fi utilă în clasificarea pacienților hipertensivi6.

Pregătire pacient à jeun (pe nemâncate), în poziție culcată (după cel puțin 30 de minute de decubit)2;7.

Se recomandă ca pacienţii să fie pe o dietă normală de sare (110 mEq de Na)2;7.
Administrarea de diuretice, mineralocorticoizi, glucocorticoizi, estrogeni, contraceptive orale, sodiu, potasiu, influențează nivelul de Ang II2;7.
Pacienții nu vor primi substanțe radioactive cu 24 ore înainte de recoltare5;7.

Recipient de recoltare vacutainer cu EDTA K37.

Cantitate recoltată cât permite vacuumul7.

Specimen recoltat sânge venos; vacutainerul se agită foarte ușor şi se transportă la laborator cât mai repede posibil pentru a fi centrifugat7.

Prelucrare necesară după recoltare în maxim 1 oră de la recoltare se separă plasma prin centrifugare, plasma va fi congelată rapid la -20°C; probele de plasma recoltate în afara sediilor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate7.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat; specimen recoltat pe alt tip de anticoagulant; plasma decongelată7.

Stabilitate probă plasma separată este stabilă 30 zile la -20°C; nu decongelați/recongelați7.

Metodă radioimunologică (RIA)7.

Valori de referință 20-40 ng/L7.

Limite şi interferențe
Nu se recomandă utilizarea acestui test în scop diagnostic, fără confirmarea prin alte mijloace medicale2;4;7.

 

Bibliografie

  1. PubChem – Open Chemistry Database. Angiotensin II. https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/angiotensin_ii.
  2. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog.Angiotensin II. www.mayomedicallaboratories.com/test-catalog, 2017. Ref Type: Catalog.
  3. Speth RC, Giese MJ (2013). Update on the Renin-Angiotensin System. J Pharmacol Clin Toxicol 1(1):1004.
  4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Angiotensin II. www.labcorp.com Ref Type: Internet Communication.
  5. Kumar R, Thomas CM, Yong QC, Chen W, Baker KM. The intracrine renin-angiotensin system. Clin Sci (Lond). 2012 Sep;123(5):273-84
  6. Quest Diagnostics. Angiotensin II. www.questdiagnostics.com 2017.
  7. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2017. Ref Type: Catalog
Abonează-te la Newsletter