facebook

Anti-HBc

47 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Există un antigen central al VHB, Ag HBc, care nu se găseşte în sânge ci numai în celulele hepatice infectate. Anticorpii faţă de acest antigen, anti-HBc, apar în sânge destul de timpuriu, înaintea anti-HBs, având valoare diagnostică3.

Anticorpii anti-HBc devin aproape întotdeauna detectabili în perioada de incubaţie a bolii. După dispariţia antigenului HBs şi înainte de apariţia anticorpilor anti-HBs („fereastra imunologică”), anticorpii anti-HBc şi anticorpii anti-HBc-IgM pot fi singurii indicatori ai prezenţei hepatitei B acute.

Datorită persistenţei anticorpilor anti-HBc (de obicei o perioadă lungă după infectare), detectarea acestor anticorpi este utilă în scop epidemiologic, pentru a constata prevalenţa infecţiei cu VHB în anumite grupe de populaţie.

Titrul anticorpilor anti-HBc determinat la purtătorii sănătoşi de antigen HBs este în medie de 10 ori mai mare faţă de cel depistat la pacienţii cu hepatită acută B, în timp ce la pacienţii cu hepatită cronică B este în medie de 100 de ori mai mare. Un titru foarte ridicat de anticorpi anti-HBc chiar şi la persoanele cu Ag HBs negativ, sugerează prezenţa hepatitei cronice B (infecţie cu VHB criptică)2.

Recomandări pentru determinarea anti-HBc

• diagnosticul hepatitei B acute şi cronice;
• verificarea rezultatelor pozitive obţinute pentru AgHBs şi anti-HBs3.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)1.

Specimen recoltat – sânge venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C1.

Volum probă – minim 0.5 mL ser1

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; specimen care conţine azida de sodiu; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian1.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 5 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; Evitaţi decongelarea/recongelarea1.

Metodă imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)1.

Valori de referinţă – anti-HBc negativ1.

Limite şi interferenţe

Testele noi utilizate în determinările de anti-HBc conţin un agent reducător care distruge anticorpii IgM şi astfel se măreşte semnificativ specificitatea pentru determinarea anti-HBc-IgG1.

•  Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau terapeutic1.

 

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
2. Lothar Thomas. Hepatitis B. In Clinical Laboratory Diagnostics – Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1268.
3. Wallach J. Afecţiuni hepatobiliare şi pancreatice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, România, Ed.7, 2001, 313-317.
Abonează-te la Newsletter