facebook

Anti-HIV 1+2

50 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Virusul imunodeficienţei umane (HIV), agentul etiologic al sindromului imunodeficienţei umane dobândite (SIDA), este un retrovirus, care are capacitatea de a infecta şi distruge limfocitele T helper4.

Există două tipuri de HIV, fiecare cu mai multe subtipuri, diferenţiate pe zone geografice:

HIV-1

• mai virulent;
• responsabil de epidemia globală actuală;
• severitatea infecţiei variază de la o persoană la alta;

HIV-2

• descoperit iniţial în vestul Africii;
• transmiterea nu este atât de eficientă ca în cazul HIV-1;
• genomul său este mai înrudit cu genomul SIV decât în cazul HIV-1.

HIV se transmite prin sânge contaminat şi derivate de sânge, prin contact sexual şi de la mama infectată la copil, în timpul şi după naştere. Principalele grupe de risc sunt: homosexualii, hemofilicii şi primitorii de sânge, prostituatele, toxicomanii care folosesc droguri injectabile, personalul medico-sanitar3.

În ceea ce priveşte infecţia neonatală, 40% dintre sugarii născuţi de mame infectate dobândesc infecţia HIV şi 30% dintre sugarii infectaţi sunt pozitivi la naştere (ARN-HIV prezent), element ce sugerează infecţie in utero, în timp ce 75% sunt HIV-negativi la naştere, dar pozitivi după 7 zile, ceea ce sugerează infecţie intrapartum. >90% dintre sugarii infectaţi sunt HIV-pozitivi la 14 zile4.

Depistarea gravidelor HIV-pozitive este esenţială pentru prevenirea transmiterii infecţiei la făt. ACTG 076 a fost primul studiu clinic care a demonstrat eficienţa terapiei antiretrovirale în prevenirea transmiterii verticale a infecţiei. Astfel administrarea orală de zidovudin (AZT) în săptămânile 14-34 de sarcină, urmată de administrarea intravenoasă de AZT în cursul travaliului reduce rata de transmitere a infecţiei cu 67%1.

Evoluţia infecţiei HIV se desfăşoară în decurs de cel mult 10 ani, finalul survenind prin SIDA, al cărui sfârşit letal se consumă în câteva luni sau ani de la debutul bolii4.

Producţia de anticorpi este detectabilă după 4-12 săptămâni de la infecţie şi durează toată viaţa3.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)2.

Specimen recoltat – sânge venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator2.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare2.

Volum probă – minim 0.5 mL ser2

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian2.

Stabilitate probă – serul este stabil 3 zile la 25°C; 10 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; evitaţi decongelarea/recongelarea2.

Metodă imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)2.

Testul HIV combi este un test de generaţia a 4-a care combină detecţia anticorpilor HIV cu cea a antigenului. Sunt recunoscute astfel toate grupele şi subtipurile majore de HIV-1, inclusiv divergentul grup O şi HIV-2. Detecţia simultană a antigenului şi anticorpilor conduce la o sensibilitate clinică mai mare în faza precoce de seroconversie. În plus permite o identificare mai bună a pacienţilor aflaţi în stadiu avansat al bolii, care prezintă modificări ale antigenemiei şi sintezei de anticorpi.

Obţinerea unui rezultat reactiv impune confirmarea prin testul Western blot2.

Valori de referinţă – anti-HIV 1+2 negativ2.

Limite şi interferenţe

Există o „fereastră serologică” (6-12 săptămâni de la contactul infectant), adică o perioadă când HIV se găseşte în sânge şi celelalte produse, dar anticorpii nu au apărut încă. Acest sange donat poate transmite HIV!

Anticorpii de tip IgG traversează placenta în cursul ultimului trimestru de sarcină; toţi sugarii născuţi de către mame infectate cu HIV-1 sunt seropozitivi pentru HIV-1 timp de aproximativ 18 luni. Datorită transferului pasiv de anticorpi materni anti-HIV, testele serologice sunt dificil de interpretat la sugari. Metoda de elecţie pentru diagnosticul infecţiei neonatale este PCR pentru ARN HIV4.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate eronate următoarele:

– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau terapeutic.

 

Bibliografie

1. Ann M. Gronowski. Screening and Diagnosis of Congenital Infections. In Handbook of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy. Totowa, NJ: Humana Press ed. 2004, 258-260.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Lothar Thomas. Viral Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics – Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Ed. 1, 1998, 1240-1243.
4. Wallach J. Sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, România, Ed.7, 2001, 1088-1090.
Abonează-te la Newsletter