facebook

Anticorpi antitrombocitari în sânge

360 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Anticorpii anti-trombocitari pot fi autoimuni (îndreptaţi împotriva antigenelor trombocitare proprii) sau alloimuni (îndreptaţi împotriva antigenelor trombocitare exogene, de ex. în cazul femeilor gravide sau transfuziilor). Autoanticorpii reacţionează aproape întotdeauna cu determinanţi monomorfi, trombocitele autologe reprezentând cel mai bun material pentru detectarea autoanticorpilor. Alloanticorpii reacţionează cu determinanţi antigenici polimorfi localizaţi pe suprafaţa trombocitelor; aceştia nu reacţionează cu trombocitele autologe.

Anticorpii antitrombocitari pot fi îndreptaţi faţă de un număr de ţinte antigenice aflate pe membrana plasmatică trombocitară, acestea putând fi antigene HLA clasa I sau antigene aparţinând glicoproteinelor trombocitare specifice: GPIIb/IIIa, GPIb/IX şi GPIa/IIa.3 Complexul glicoproteic IIb/IIIa  deţine un rol important în adezivitatea trombocitară, legând fibrinogenul, fibronectina, vitronectina şi factorul von Willebrand. Glicoproteina Ib/IX este principalul receptor pentru factorul von Willebrand, iar glicoproteina Ia/IIa este implicată în adeziunea colagenului2.

Localizarea moleculară a alloantigenelor trombocitare2

Antigen

Prevalenţă

Localizare moleculară

  

HPA-1a

HPA-1b

 

HPA-2a

HPA-2b

 

HPA-3a

HPA-3b

 

HPA-4a

HPA-4b

 

HPA-5a

HPA-5b

 

HPA-6Wb

HPA-7Wb

HPA-8Wb

HPA-9Wb

Gro

Iy

 

  

97.5%

30.8%

 

99.8%

11.8%

 

86.1%

62.9%

 

>99.9%

<0.1%

 

98.8%

20.7% 

  

GP IIa/IIIb

 

 

GP Ib/IX

 

 

GP IIb/IIIa

 

 

GP IIb/IIIa

 

 

GP Ia/IIa

 

 

GP IIb/IIIa

GP IIb/IIIa

GP IIb/IIIa

GP IIb/IIIa

GP IIb/IIIa

GP Ib/IX

Cele mai frecvente sunt antigenele HPA-1a/b până la HPA-5a/b, celelalte fiind prezente foarte rar în populaţie.

Condiţii clinice asociate cu prezenţa anticorpilor anti-trombocitari

1 – Purpura trombocitopenica autoimuna (PTI) acută şi cronică – este o condiţie caracterizată prin producţia de autoanticorpi care distrug trombocitele proprii. Majoritatea anticorpilor recunosc glicoproteine membranare plachetare, în special GPIIb/IIIa, GPIb/IX şi GPIa/IIa. Anticorpii care recunosc aceste ţinte pot fi detectaţi cu o frecvenţă redusă şi în plasma/serul pacienţilor cu PTI, dar la aceşti pacienţi diagnosticul de certitudine constă în detectarea autoanticorpilor legaţi de trombocitele proprii, respectiv în depistarea anticorpilor într-un eluat preparat din trombocitele autologe, testul având o sensibilitate de 53% şi o specificitate de 72% pentru diagnosticul de PTI, conform unui studiu recent3. Totuşi testul nu poate fi efectuat când trombocitopenia este severă (<10000/µL), autoanticorpii liberi putând fi detectaţi în aceste cazuri.

Un număr mic de pacienţi pot prezenta autoanticorpi faţă de determinanţii funcţionali localizaţi mai ales pe GP IIb/IIIa, ceea ce se traduce prin afectare funcţională importantă în prezenţa unui număr normal de trombocite, iar la unii din aceşti pacienţi s-a observat tranziţia spre PTI clasic.

a)PTI acută: trombocitopenia, adesea severă (<10000 trombocite/microlitru), debutează acut, la 10-14 zile după o infecţie virala; este complet reversibilă, afectând cel mai frecvent copii cu vârsta sub 10 ani. Clinic se prezintă cel mai adesea cu petesii sau cu sângerări posttraumatice, hemoragia cerebrală este rar întâlnita. PTI acută poate apare ocazional şi după vaccinare cu o incidenţă de 1:25000 de copii/an. 

b)PTI cronic: cu debut la orice vârstă; poate fi idiopatică sau secundară unor afecţiuni cum ar fi bolile autoimmune (SLE) sau bolile maligne hematologice (leucemia limfatică cronică); sunt afectate mai frecvent femeile; se caracterizează prin trombocitopenie severă care rareori se remite spontan.

2 – Trombocitopenia alloimuna neonatală (NAIT): este echivalentul pentru trombocite a bolii hemolitice a nou-născutului (HDN), fiind cea mai frecventă cauză de trombocitopenie severă la nou-născuţii la termen ce nu se asociază cu sepsis, infecţii sau boli hematologice maligne. Prevalenţa este de 1:1000 – 1:2000 din totalul nou-născuţilor2. Spre deosebire de HDN, NAIT afectează în mod egal atât primul născut cât şi nou-născuţii din sarcinile ulterioare1. Similar incompatibilităţii prin Rh, trombocitele materne sunt lipsite de un anumit determinant antigenic (2–3 % din femeile gravide sunt HPA-1a negative), care însă este prezent la făt, fiind moştenit de la tată. Antigenele sunt prezente pe trombocite din săptămana 16 de gestaţie5. NAIT este rezultatul alloimunizarii materne faţă de antigenele trombocitare fetale2. Ca urmare alloanticorpii materni (mai ales de tip IgG) traversează placenta determinând trombocitopenie şi manifestări hemoragice la făt/nou-născut în primele ore de viaţă, ce pot merge până la hemoragie intracraniană (în 10-25% din cazuri). In 85-90% din cazuri alloimunizarea maternă se face împotriva antigenului trombocitar HPA-1a (deteminant antigenic situat pe GP IIb/IIIa), mamele fiind homozigote pentru alela alternativă HPA-1b, urmat cu o fecvenţă mult mai mică de anti-HPA-5b (situat pe GP Ia/IIa) şi de alloanticorpi faţă de determinanţi antigenici de pe GP Ib/IX1,2. In serul femeilor gravide au fost găsiţi şi anticorpi anti-HLA, dar se pare că aceştia nu sunt semnificativi pentru NAIT2.

Trombocitopenia dispare spontan în cateva săptămâni, nu mai mult de 3 luni5. Numărul de trombocite materne se încadreaza în limite normale.

3 – Trombocitopenia nou-născutului datorată autoanticorpilor materni se caracterizează prin prezenţa trombocitopeniei atât la mamă cât şi la nou-născut, mama prezentând PTI cronic.

4 – Purpura posttransfuzională (PTP) – reacţie transfuzională extrem de rară, ce apare aproape exclusiv la  femei de vârsta medie sau vârstnice, la aproximativ o săptămână de la transfuzia de sânge. Trombocitopenia poate fi severă, dar reversibilă. Din motive care nu sunt clar înţelese trombocitele proprii sunt distruse odată cu trombocitele transfuzate. Sensibilizarea antigenica s-a produs probabil prin expunerea la antigene plachetare exogene prin sarcini sau transfuzii anterioare3. Se caracterizează prin detectarea în titru mare de alloanticorpi anti-GP IIb/IIIa şi prin prezenţa alloanticorpilor în eluatul obţinut din trombocitele autologe.

5 – Trombocitopenie refractară la transfuzia de trombocite – se caracterizează prin reacţie febrilă posttransfuzională şi de creşterea  inadecvată (sub nivelul aşteptat) a numărului de trombocite. Această condiţie este mai frecventă la pacienţii trataţi pentru boli hematopoietice maligne. In afara producţiei de anticorpi anti-trombocitari, alte cauze posibile includ sepsisul, CID sau trombocitopenie indusă de medicamente. Trombocitopenia refractară mediată imun este mai frecvent cauzată de anticorpi faţă de antigenele HLA3. La aceşti pacienţi detectarea anticorpilor liberi în ser este utilă pentru administrarea de concentrate trombocitare compatibile.

6 – Trombocitopenie indusă de medicamente – tip rar de trombocitopenie severă ce se asociază cu două tipuri de anticorpi: anticorpi dependenţi de medicament şi autoanticorpi. Anticorpii dependenţi de medicament reacţionează, ca şi autoanticorpii, cu epitopi ai glicoproteinelor, în special GP IIb/IIIa sau GP Ib/IX, situaţi pe trombocitele autologe sau pe trombocitele provenite de la persoane sănătoase, dar numai atât timp cât este prezent medicamentul incriminat. In unele cazuri, în serul pacienţilor cu trombocitopenie imună indusă medicamentos au fost detectaţi autoanticorpi a căror reacţie cu trombocitele nu depinde de prezenţa medicamentului (ex. în cazul preparatelor cu aur).

Medicamentele care se pot asocia cel mai frecvent cu trombocitopenie prin anticorpi dependenţi de medicamente sunt următoarele: quinidina, trimethoprim-sulfamethoxazol (anticorpi specifici faţa de metabolitii medicamentului), quinina, diclofenac, carbamazepina, rifampicina, ibuprofen, nomifensin, ranitidina, paracetamol, vancomicina.

7 – Trombocitopenia indusă de heparină – trombocitopenie asociată cu complicaţii tromboembolice, ce apar în cursul tratamentului cu heparină. Prevalenţa este de 0.5–2% din totalul pacienţilor la care se administreză heparina nefracţionată cu o durată mai mare de 5 zile. Se caracterizează prin prezenţa de anticorpi ce reacţionează cu epitopi ai complexului heparină–factor 4 plachetar (PF4)2.

Recomandări pentru efectuarea anticorpilor anti-trombocitari

-Trombocitopenii care nu pot fi explicate prin afectarea trombocitopoiezei sau prin prezenţa splenomegaliei

-Diverse situaţii clinice ce pot sugera prezenţa trombocitopeniei indusă de anticorpi

-Pacienţi trombocitopenici ce necesită transfuzii cu concentrate trombocitare2

Anticorpi anti-trombocitari liberi

Testul detectează anticorpii anti-HLA clasa I ca şi anticorpii specifici anti-trombocitari faţă de complexele GP IIb/IIIa (HPA-1a,1b,3a,3b,4a), GP Ib/IX (HPA-2a,2b), GP Ia/IIa (HPA-5a,5b) şi GP IV4.

Indicaţii : detecţia prezenţei de alloanticorpi în trombocitopenia alloimuna neonatală (NAIT) – testul trebuie efectuat atât la mamă cât şi la copil3; trombocitopeniile posttransfuzionale

Pregătire pacientà jeun (pe nemancate) 4

Specimen recoltat sânge venos4

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/sau fără gel separator4

Cantitate necesară – cât permite vacuumul4

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare, se lucrează cât mai repede posibil sau se refrigerează ( 2-8ºC) nu mai mult de 5 zile sau se congeleaza la –20ºC. A se evită congelarea-decongelarea repetată4.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 5 zile  la 2-8ºC, 2-3 ani la -20ºC4

Cauze de respingere a probei – specimen contaminat bacterian, hemolizat, lipemic, icteric, nerespectarea condiţiilor de stocare4

Metoda – tehnologie multiplex xMAP (Luminex)4

Valori de referinţă:

Anti-HLA clasa I – negativ

Anti-HPA-1a, 3a, 4a – negativ

Anti-HPA-1b, 3b, 4a – negativ

Anti-HPA-5a – negativ

Anti-HPA-5b – negativ

Anti-GP-IV – negativ

Anti-HPA-2a, 2b – negativ4

Limite şi interferenţe

Prezenţa în ser a complexelor imune sau a altor agregate de imunoglobuline pot duce la rezultate fals pozitive.
Anticorpii cu aviditate scăzută sau prezenţi în titru scăzut pot da rezultate fals negative.
Este posibil ca alloanticorpii cu specificitate pentru celelalte antigene trombocitare aflate pe GP IIb/IIIa (HPA-4b, HPA-6a, HPA-6b, HPA-7a, HPA-7b, HPA-8a, HPA-8b) să fie reactivi cu acest test.
Anticorpii faţă de antigenele HLA clasa I cu incidenţă scăzută pot să nu fie detectaţi4.

Anticorpi anti-trombocitari legaţi

Testul detectează anticorpii anti-trombocitari (anti-GP IIb/IIIa GP Ib/IX, GPIa/IIa) într-un eluat preparat din trombocitele pacientului (autologe) 4

Indicaţii – detectarea autoanticorpilor din purpură trombocitopenică autoimună (PTI) 4

Pregătire pacientà jeun (pe nemâncate) 4

Specimen recoltat sânge venos4

Recipient de recoltare – vacutainer cu EDTA4

Cantitate necesară – pentru prepararea eluatului de trombocite este necesar un număr minim de trombocite de 10000/µL (de preferat 50000/µL), o cantitate suficientă de sânge fiind obţinută prin recoltarea a ~16 mL de sânge4

Stabilitate probă 72 ore la 18-22°C (proba nu va refrigerată) 3.

Cauze de respingere a probei – specimen contaminat bacterian, hemolizat, lipemic, icteric, nerespectarea condiţiilor de stocare4

Metoda – ELISA4

Valori de referinţă – Anticorpi antitrombocitari negativ4

Limite şi interferenţe  

In timp ce un rezultat pozitiv este util pentru susţinerea diagnosticului de PTI (valoare predictivă pozitivă 90%), rezultatele negative nu exclud neapărat această condiţie (valoare predictivă negativă 24%)3.
In cazul în care există suspiciunea clinică de PTI, iar anticorpii anti-trombocitari legaţi sunt negativi, se recomandă determinarea prezenţei de anticorpi anti-trombocitari liberi în serul pacientului4.

 

Bibliografie

1. Davoren A. Neonatal alloimune thrombocytopenia in the Irish population; a discrepancy between observed and expected cases. In Journal of Clinical Patholog, PubMed articles, April 2002
2. Kiefel V. Platelet antibodies. In Lothar Thomas Clinical Laboratory Diagnostics, 1998, 854 – 858
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Platelet Autoantibody Panel, Whole Blood. Platelet Antibody Profile, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2014. Ref Type: Catalog
5. Margotto Paulo R. Trombocitopenia neonatal in Assistencia ao Recem-Nasciado de Risco, ed.2, 2004
Abonează-te la Newsletter