Alergia la metale are o prevalenta mare in populatie; se estimeaza ca pana la 17% dintre femei si 3% dintre barbati prezinta alergie la nichel, iar prevalenta alergiei la cobalt si crom este de 1-3%.

Aceasta forma de alergie se manifesta prin dermatita alergica de contact sau dermatita alergica sistemica. Mai mult, alergia la metale a fost asociata cu esecul diverselor tipuri de implante, protezelor de sold sau genunchi sau stenturilor coronariene.

Alergia la metale este in principal o afectiune declansata de factori de mediu, desi studii recente asociaza mutatiile nonsens ale genei filagrinei cu alergia la nichel si dermatita. Expunerea ambientala la metale se face prin bijuterii, accesorii vestimentare, telefoane mobile, haine si accesorii din piele, restaurari dentare, implanturi, proteze⁷.

In contact cu sistemele biologice toate metalele corodeaza, iar ionii de metal eliberati actioneaza ca haptene, formand cu proteinele native complexe ce activeaza sistemul imun. Astfel, complexul metal-proteina este recunoscut de catre celulele Langerhans si va fi prezentat limfocitelor T; limfocitele T activate prin receptorul celulei T (TCR) vor suferi un proces de proliferare si diferentiere in celule T efectoare si celule T cu memorie capabile sa recunoasca metalul la o expunere ulterioara. Raspunsul imun secundar declansat de repetarea expunerii este rapid, iar citokinele, chemokinele si citotoxinele eliberate de celulele T stimuleaza circulatia sangvina locala, cu recrutarea de macrofage si eozinofile responsabile de procesul inflamator dermic⁵.

Alergia la nichel constituie una din cele mai obisnuite cauze de dermatita alergica de contact; se manifesta printr-un rash pruriginos declansat de contactul tegumentar cu acest metal care, in mod normal, este inofensiv. Este frecvent asociata cu practica de “body piercing”; de asemenea, nichelul se gaseste in multe articole de rutina – de la monezi la incuietori de lantisoare sau de la curele de ceas la rame de ochelari. Alergia la nichel poate afecta orice grupa de varsta, fie in urma unei singure expuneri, fie dupa expuneri repetate sau prelungite. De obicei reactia alergica apare dupa un interval de 12-48 ore de la contactul cu un obiect ce contine nichel, poate persista pana la 2-4 saptamani si se manifesta clinic prin:

-rash tegumentar;

-prurit, care in unele cazuri poate fi sever;

-eritem sau alte modificari de culoare ale tegumentului;

-placarde cutanate cu aspect uscat, asemanatoare arsurilor;

-vezicule si bule, in cazurile severe.

Hipersudoratia poate agrava simptomele. Tratamentul amelioreaza manifestarile clinice, insa expunerea la nichel trebuie evitata permanent¹⁰.

Cobaltul este un metal care se gaseste in mod natural in sol, praf si apa marii. Este intalnit de obicei in asociere cu nichelul. Expunerea la cobalt se realizeaza la locul de munca (fabricarea burghiurilor, uneltelor de taiere, partilor mecanice, rasinilor poliesterice, cauciucului, aliajelor ce contin cobalt, cimentului, lacurilor si vopselelor, vaselor de ceramica etc) sau prin utilizarea unor obiecte personale sau de uz casnic (butoane, nasturi, fermoare, accesorii vestimentare, vopsea de par, vase decorate cu pigment albastru cobalt, creioane si acuarele cu acest pigment etc). Manifestarile clinice ale alergiei la cobalt includ dermatita de contact si eruptii de tip eritem multiform. De asemenea injectiile cu vitamina B12 administrate la persoanele cu alergie la cobalt determina local eritem, prurit si edem dureros².

Alergia la crom este rareori datorata contactului cu obiecte placate cu crom; principala cauza de sensibilizare o constituie sarurile de crom (cromatii) utilizate la fabricarea cimentului, mortarului, vopselelor, anticorozivelor. Expunerea la crom poate cauza dermatita alergica de contact si ulceratii nedureroase, acoperite de cruste¹.

In mod traditional, nichelul, cobaltul si cromul au fost considerati cei mai importanti alergeni de contact; recent s-a constatat ca paladiul, aurul, aluminiul, cuprul, mercurul, platina si titanul pot fi de asemenea implicate in alergia de contact^5;7.

Paladiul este un metal pretios utilizat in telecomunicatii, industria automobilelor (paladiul este un convertizor catalitic), confectionarea de bijuterii si producerea de aliaje dentare. Aurul alb, a carui popularitate a crescut in ultimul timp, contine cantitati variabile de paladiu (pana la 20%); de asemenea aliajele dentare pot contine pana la 10% paladiu. Au fost raportate frecvente diferite ale alergiei la paladiu, depistata prin teste epicutane, in diverse tari – de la 2% in Irlanda de Nord, pana la 13% in Israel. Principalele manifestari ale alergiei la paladiu sunt: dermatita de contact (pe maini sau alte suprafete ale corpului), eruptii de tip lichen plan, stomatita, arsuri la nivelul cavitatii bucale. Pacientii cu alergie la paladiu prezinta de asemenea si alergie la nichel¹¹.

Aurul constituie un alergen de contact mai important decat se credea in trecut. Astfel, alergia la aur a fost asociata cu sexul feminin, alergia la nichel si cobalt si poate cauza dermatita a mainilor, fetei si pleoapelor. Intr-un studiu prospectiv multicentric efectuat in America de Nord 9.5% din pacientii suspectati de dermatita de contact au avut un rezultat pozitiv la testul epicutan pentru aur⁴.

Aluminiul

Sensibilizarea la aluminiu se realizeaza in principal prin absorbtia acestui metal in cursul administrarii injectiilor de desensibilizare si a vaccinurilor. Injectiile de desensibilizare sunt utilizate in tratamentul alergiilor mediate IgE, iar extractele alergenice din aceste solutii contin aluminiu. Aluminiul este folosit ca adjuvant in vaccinurile profilactice si terapeutice deoarece prelungeste perioada de adsorbtie si intensifica raspunsul imun.

Manifestarile clinice ale alergiei la aluminiu includ granuloame persistente si eczeme recurente. Sensibilizarile sunt mai frecvente la pacientii pediatrici decat la adulti; copiii dezvolta noduli subcutanati persistenti la locul injectiilor sau papule excoriate in zonele in care se aplica tratamentul de desensibilizare.

Cea de a doua cale de sensibilizare la aluminiu este reprezentata de administrarea prelungita de antiperspirante ce contin aluminiu sau de medicamente topice si se manifesta clinic prin rash-uri axilare si dermatita a mainii.

Titanul

Titanul (pur sau sub forma de aliaje) este intalnit in diverse dispozitive medicale utilizate in artroplastie, osteosinteza si ortodontie; este prezent si in carcasa stimulatorului cardiac (pacemaker). Dintre obiectele de uz personal ce pot contine titan mentionam ramele de ochelari si articolele de “body piercing”.

Titanul este in primul rand considerat un alergen implicat in dermatita de contact indusa de pace-maker (eritem, edem si prurit in zona cutanata care acopera stimulatorul).

In ceea ce priveste implanturile ortopedice, au fost descrise cazuri de sensibilizare la titan la pacienti cu esec al protezarii. Implanturile dentare cu titan pot induce prin sensibilizare hiperplazie gingivala⁷.

Diagnosticul alergiei la metale se stabileste in primul rand pe date clinice. Testul epicutan (patch-test), bazat pe principiul unei reactii de hipersensibilitate de tip IV, poate identifica alergenii responsabili de dermatita de contact. Are drept scop inducerea unei inflamatii alergice pe suprafate cutanate mici (de obicei pe spate) prin aplicarea unui set de alergeni standard continuti in discuri acoperite cu plasturi hipoalergenici; plasturii vor fi indepartati dupa 48 ore si se va efectua prima citire a testului de catre medicul specialist dermatolog sau alergolog; in cazul unui reactii pozitive se va constata aparitia edemului si eritemului caracteristic sensibilizarii. Interpretarea finala se face dupa inca 48 ore pentru a creste sansa obtinerii unui rezultat pozitiv. Este foarte important sa se efectueze o distinctie corecta intre reactiile alergice si cele de tip iritativ. O reactie de tip iritativ este proeminenta imediat dupa indepartarea plasturelui dar se sterge in ziua urmatoare, in timp ce reactia alergica este mai slaba in momentul indepartarii plasturelui insa devine mai pronuntata in zilele urmatoare. Totusi, in unele cazuri, discriminarea intre cele doua tipuri este de dificil de efectuat. De asemenea reactiile obtinute pot fi uneori echivoce. Pe de alta parte, insasi testarea  poate induce sau exacerba o sensibilizare. Alte dezavantaje ale testului epicutan sunt: reproductibilitate redusa, procent crescut de rezultate fals-negative si pozitive (iritative), evaluare subiectiva, validare in principal pentru dermatoalergeni.

O alternativa pentru testul patch este testul de transformare limfoblastica (LTT), care masoara gradul de reactivitate (proliferare) a limfocitelor dupa expunerea la alergeni (in cazul de fata metale). LTT nu induce sensibilizare, este validat atat pentru dermatoalergeni, cat si pentru alergeni medicamentosi, alimentari sau respiratori si furnizeaza rezultate obiective cu reproductibilitate inalta. Un studiu efectuat recent, care a inclus 700 pacienti a demonstrat ca testul LTT optimizat constituie un instrument foarte util pentru identificarea sensibilizarii la persoanele simptomatice cu expunere la metale. Mai mult, testul este util si in scop de monitorizare deoarece s-a constatat ca dupa evitarea constanta a expunerii la metalele incriminate reactivitatea limfocitara se normalizeaza (LTT devine negativ)^3;6.

 Protezele articulare totale constituie unul din miracolele medicinii moderne, prin redarea mobilitatii articulare si imbunatatirea calitatii vietii a milioane de persoane in fiecare an. Majoritatea protezarilor se soldeaza cu succes, insa osteoliza aseptica din jurul implanturilor constituie o problema care limiteaza beneficiul pe termen lung. Se estimeaza o prevalenta de pana la 10% a osteolizei aseptice la 10 ani de la interventia chirurgicala. Aceasta reactie inflamatorie se traduce clinic prin durere si mobilitate crescuta a protezei (pana la desprinderea acesteia). Radiografic se constata pierdere osoasa peri-implant. Mobilitatea crescuta datorata osteolizei aseptice este responsabila de ~75% din cazurile de esec al artroplastiilor.

Osteoliza inflamatorie a fost atribuita in principal raspunsului imun innascut, nespecific, al macrofagelor fata de particulele reziduale de polimeri si metale generate de implant ca urmare a uzurii si corodarii. Totusi, un subset de pacienti prezinta raspunsuri imune mediate de limfocite fata de reziduurile asociate cu implantul, in special metale. Hipersensibilitatea fata de metalele din implant poate fi rezultatul unei conditii preexistente sau poate fi dobandita dupa protezare. Metalele cele mai sensibilizante sunt nichelul, cobaltul si cromul; ocazional poate fi implicat titanul, vanadiul si tantalul. Reactiile alergice de tip IV declansate in urma aplicarii dispozitivelor ortopedice (dermatita severa, urticarie, vasculita) pot fi destul de grave incat sa necesite indepartarea acestora. Evaluarea sensibilizarii fata de componentele metalice ale protezelor articulare se poate efectua prin patch-test si prin LTT. Desi exista protocoale generale de utilizarea a testarii patch pentru o varietate mare de antigene, exista riscul de a induce hipersensibilitate, care nu poate fi acceptat in cazul pacientilor ortopedici. De asemenea exista indoieli cu privire la utilizarea celulelor Langerhans cutanate ca instrumente adecvate de diagnostic in locul celulelor prezentatoare de antigen peri-implant. Din aceste motive LTT ofera o acuratete mai mare in diagnosticul alergiei la biomaterialele metalice.

Studii care au utilizat ambele metode de testare au depistat o incidenta de ~25% a sensibilizarii fata de metale (de doua ori mai mare decat in populatia generala) in randul pacientilor ce prezinta proteze articulare totale cu continut metalic si o incidenta medie a acestei sensibilizari de 50-60% la acei pacienti cu esec al implantului. Aceste constatari indica faptul ca raspunsul imun adaptativ (specific, mediat de limfocite) este implicat mai mult decat se credea in inflamatia indusa de substantele reziduale generate de implant.

Pe de alta parte, cauzalitatea intre nivelul reactivitatii sistemului imun fata metale si rata de succes a implantului nu a fost stabilita in populatia generala. Din acest motiv, screening-ul tuturor pacientilor carora li se vor aplica proteze articulare totale nu este fundamentat stiintific in absenta unui istoric sugestiv pentru alergia la metale⁹.

Specimen recoltat - sange venos⁸ 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator⁸.

Volum proba - 20 ml sange heparinat si 5 ml ser⁸.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in max. 24 h la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei. Este contraindicata refrigerarea probei⁸.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate⁸.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular.

Sunt testate individual 15 metale standard: aur, nichel, paladiu, crom, cobalt, molibden, titan, platina, aluminiu, cadmiu, mercur, cupru, argint, zinc (amalgam), etilmercur⁸.

Interpretarea rezultatelor

1. Rezultat negativ

SI < 2 = nu exista sensibilizare de tip IV fata de metalele testate.

2. Rezultat pozitiv

SI cuprins intre 2 si 3: rezultat inalt sugestiv pentru o reactie pozitiva;

SI>3: rezultat net pozitiv.

3. Rezultat neconcludent

Apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana  crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

       – tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

       – proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun⁸.

Limite si interferente

Un rezultat pozitiv evidentiaza prezenta unui numar crescut de celule T cu memorie alergen-specifice, indicand sensibilizarea limfocitelor si predispozitia catre reactiile alergice, fara ca aceasta sa conduca in mod necesar la manifestari clinice. Pe de alta parte, un rezultat negativ nu exclude sensibilizarea la un metal^6;8

Bibliografie

 1. Chrome Contact Allergy. http://dernetny.org. Reference Type: Internet Communication.

2. Cobalt Contact Allergy. http://dernetny.org. Reference Type: Internet Communication.

3. Elizabeth Valentine-Thon, Kurt Müller, Gianpaolo Guzzi, Sybille Kreisel, Peter Ohnsorge, Martin Sandkamp. LTT-MELISA is clinically relevant for detecting and monitoring metal sensitivity. In Neuroendocrinol ogy Letters 2006; 27 (Suppl.1):17-24.

4. Fowler J Jr, Taylor J, Storrs F, Sherertz F, Rietschel R, Pratt M, Mathias CG, Marks J, Maibach H, Fransway A, DeLeo V, Belsito D. Gold allergy in North America. In Am J Contact Dermat., 2001 Mar; 12(1): 3-5.

5. G. Forte, F. Petrucci, B. Bocca. Metal Allergens of Growing Significance: Epidemiology, Immunotoxicology, Strategies for Testing and Prevention. In Inflammation & Allergy – Drug Targets, 2008, 7, 000-000.

6. Harald Renz et al. Leitlinie der Deutschen Gesellschaft für Allergologie und klinische Immunologie (DGAKI) unter Beteiligung des Arztverbandes Deutscher Allergologen (ÄDA), der Gesellschaft für Pädiatrische Allergologie und Umweltmedizin (GPA) und der Deutschen Dermatologische Gesellschaft (DDG). In Allergo J 2010; 19:110-128.

7. Jacob P. Thyssen, Torkil Menn. Metal Allergy – A review on Exposures, Penetration, Genetics, Prevalence and Clinical Implications. In Chem. Res. Toxicol., 2010, 23 (2), pp 309–318, 2009.

8. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

9. MARCO CAICEDO, MD; JOSHUA J. JACOBS, MD; NADIM JAMES HALLAB, MD. Inflammatory bone loss in joint replacements: The mechanisms. In J Musculoskel Med. 2010;27:209-216.

10. Nickel Allergy. www.mayoclinic.com. Reference Type: Internet Communication.

11. Olayemi Durosaro; Rokea A. el-Azhary. A 10-year Retrospective Study on Palladium Sensitivity. In Dermatitis 2009;20(4):208-213.

LTT evidentiaza limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sange. In cazul infectiilor se folosesc lizate sau parti componente ale agentilor patogeni.

Un LTT pozitiv arata ca pacientul este sensibilizat fata de agentul patogen respectiv ca urmare a infectiei naturale sau vaccinarii.

Pe de alta parte, un LTT negativ, in cazul infectiei acute clinice sau dovedite prin izolarea  agentului patogen, indica un defect specific al apararii imune fata de agentul respectiv. Aceasta situatie poate fi constitutionala (de exemplu, reactie negativa la Candida albicans in cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobandita in cursul unei terapii imunosupresoare, precum si in chimio/radioterapia antitumorala.

Foarte important este LTT specific in cazul infectiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 si 2) deoarece anticorpii de regula sunt pozitivi toata viata si adesea nu se poate diferentia din punct de vedere serologic o infectie latenta de o infectie activa.

Dupa o infectie primara cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reactiei ne ofera indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).

O alta indicatie importanta pentru LTT specific sunt infectiile potential persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis,Yersinia sau Borrelia burgdorferi¹.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica ce poate determina un spectru larg de manifestari clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muscaturii de capusa este patognomonic pentru infectie insa si acesta se dezvolta doar la 60% dintre pacienti. Toate celelalte manifestari extracutanate pot fi intalnite intr-o varietate mare de afectiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutina in laborator se bazeaza pe detectarea raspunsului imun umoral fata de antigenele specifice Borreliei si include de obicei doua etape:

-screening-ul printr-o metoda imunoenzimatica;

-confirmarea rezultatelor pozitive si echivoce prin metoda Western blot.

Desi testele serologice confirma infectia, acestea nu pot stabili daca infectia este activa si deci necesita tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative in faza precoce a infectiei, anticorpii pot persista o perioada indelungata in ciuda tratamentului eficient si, nu in ultimul rand, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de alta parte metodele bazate pe cultura cat si cele de biologie moleculara, desi au o specificitate inalta, prezinta o sensibilitate limitata.

In ultimile doua decenii mai multe grupuri de cercetatori au incercat sa imbunatateasca diagnosticul borreliozei prin evaluarea raspunsului imun celular specific fata de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat in laboratorul nostru utilizeaza 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene impreuna cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizata pe un numar de 180 subiecti:

- 100 persoane sanatoase seronegative;

- 36 persoane sanatoase seropozitive;

- 44 pacienti seropozitivi cu manifestari clinice de boala.

Sensibilitatea testului LTT in borrelioza clinic manifesta, inaintea administrarii tratmentului antibiotic, a fost de 91%, alaturi de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indica expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienti cu suspiciune clinica de borrelioza rezultatele obtinute la testele serologice si la LTT au fost concordante in 77.3% din cazuri. Un numar de 165 pacienti (20.1%) au prezentat serologie pozitiva si LTT negativ; in majoritatea cazurilor acesti pacienti urmasera tratament antibiotic pentru borrelioza. 21 pacienti cu serologie negativa (2.6%) au obtinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre acestia au manifestat eritem migrator. Dupa tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacientii cu borrelioza in stadiu precoce, in timp ce la pacientii aflati intr-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a mentinut pozitiv, insa cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioada de un an de zile a 6 pacienti tratati in stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infectiei in comparatie cu 8 din 10 pacienti tratati intr-un stadiu avansat de boala care au prezentat reactivari frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicatii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienti cu serologie neconcludenta, pentru a face diferenta intre o infectie activa si o “cicatrice” serologica si a stabili astfel necesitatea tratamentului;

• monitorizarea raspunsului terapeutic dupa 6-8 saptamani;

• suspiciune de reactivare a infectiei².

Specimen recoltat - sange venos¹. 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser¹.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei; este contraindicata refrigerarea probei¹.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate¹.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular¹.

Dupa standardizare si validare putem oferi in prezent urmatoarele LTT specifice:

LTT Candida – in caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infectii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infectii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infectii potential persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reactiei LTT este data de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizarii

SI intre 2 si 3 = reactie incerta, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 si 10 = reactie clar pozitiva, sensibilizare medie

SI intre 10 si 20 = reactie intens pozitiva, sensibilizare clara, posibila expunere actuala la patogen

SI peste 20 = reactie puternic pozitiva, foarte probabil este vorba de o expunere actuala a sistemului imun la agentul patogen (infectie acuta).

Un rezultat neconcludent apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

- tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

- proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.

LTT evidentiaza limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sange. In cazul infectiilor se folosesc lizate sau parti componente ale agentilor patogeni.

Un LTT pozitiv arata ca pacientul este sensibilizat fata de agentul patogen respectiv ca urmare a infectiei naturale sau vaccinarii.

Pe de alta parte, un LTT negativ, in cazul infectiei acute clinice sau dovedite prin izolarea  agentului patogen, indica un defect specific al apararii imune fata de agentul respectiv. Aceasta situatie poate fi constitutionala (de exemplu, reactie negativa la Candida albicans in cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobandita in cursul unei terapii imunosupresoare, precum si in chimio/radioterapia antitumorala.

Foarte important este LTT specific in cazul infectiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 si 2) deoarece anticorpii de regula sunt pozitivi toata viata si adesea nu se poate diferentia din punct de vedere serologic o infectie latenta de o infectie activa.

Dupa o infectie primara cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reactiei ne ofera indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).

O alta indicatie importanta pentru LTT specific sunt infectiile potential persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis,Yersinia sau Borrelia burgdorferi¹.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica ce poate determina un spectru larg de manifestari clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muscaturii de capusa este patognomonic pentru infectie insa si acesta se dezvolta doar la 60% dintre pacienti. Toate celelalte manifestari extracutanate pot fi intalnite intr-o varietate mare de afectiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutina in laborator se bazeaza pe detectarea raspunsului imun umoral fata de antigenele specifice Borreliei si include de obicei doua etape:

-screening-ul printr-o metoda imunoenzimatica;

-confirmarea rezultatelor pozitive si echivoce prin metoda Western blot.

Desi testele serologice confirma infectia, acestea nu pot stabili daca infectia este activa si deci necesita tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative in faza precoce a infectiei, anticorpii pot persista o perioada indelungata in ciuda tratamentului eficient si, nu in ultimul rand, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de alta parte metodele bazate pe cultura cat si cele de biologie moleculara, desi au o specificitate inalta, prezinta o sensibilitate limitata.

In ultimile doua decenii mai multe grupuri de cercetatori au incercat sa imbunatateasca diagnosticul borreliozei prin evaluarea raspunsului imun celular specific fata de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat in laboratorul nostru utilizeaza 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene impreuna cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizata pe un numar de 180 subiecti:

- 100 persoane sanatoase seronegative;

- 36 persoane sanatoase seropozitive;

- 44 pacienti seropozitivi cu manifestari clinice de boala.

Sensibilitatea testului LTT in borrelioza clinic manifesta, inaintea administrarii tratmentului antibiotic, a fost de 91%, alaturi de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indica expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienti cu suspiciune clinica de borrelioza rezultatele obtinute la testele serologice si la LTT au fost concordante in 77.3% din cazuri. Un numar de 165 pacienti (20.1%) au prezentat serologie pozitiva si LTT negativ; in majoritatea cazurilor acesti pacienti urmasera tratament antibiotic pentru borrelioza. 21 pacienti cu serologie negativa (2.6%) au obtinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre acestia au manifestat eritem migrator. Dupa tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacientii cu borrelioza in stadiu precoce, in timp ce la pacientii aflati intr-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a mentinut pozitiv, insa cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioada de un an de zile a 6 pacienti tratati in stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infectiei in comparatie cu 8 din 10 pacienti tratati intr-un stadiu avansat de boala care au prezentat reactivari frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicatii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienti cu serologie neconcludenta, pentru a face diferenta intre o infectie activa si o “cicatrice” serologica si a stabili astfel necesitatea tratamentului;

• monitorizarea raspunsului terapeutic dupa 6-8 saptamani;

• suspiciune de reactivare a infectiei².

Specimen recoltat - sange venos¹. 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser¹.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei; este contraindicata refrigerarea probei¹.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate¹.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular¹.

Dupa standardizare si validare putem oferi in prezent urmatoarele LTT specifice:

LTT Candida – in caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infectii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infectii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infectii potential persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reactiei LTT este data de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizarii

SI intre 2 si 3 = reactie incerta, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 si 10 = reactie clar pozitiva, sensibilizare medie

SI intre 10 si 20 = reactie intens pozitiva, sensibilizare clara, posibila expunere actuala la patogen

SI peste 20 = reactie puternic pozitiva, foarte probabil este vorba de o expunere actuala a sistemului imun la agentul patogen (infectie acuta).

Un rezultat neconcludent apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

- tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

- proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.

LTT evidentiaza limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sange. In cazul infectiilor se folosesc lizate sau parti componente ale agentilor patogeni.

Un LTT pozitiv arata ca pacientul este sensibilizat fata de agentul patogen respectiv ca urmare a infectiei naturale sau vaccinarii.

Pe de alta parte, un LTT negativ, in cazul infectiei acute clinice sau dovedite prin izolarea  agentului patogen, indica un defect specific al apararii imune fata de agentul respectiv. Aceasta situatie poate fi constitutionala (de exemplu, reactie negativa la Candida albicans in cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobandita in cursul unei terapii imunosupresoare, precum si in chimio/radioterapia antitumorala.

Foarte important este LTT specific in cazul infectiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 si 2) deoarece anticorpii de regula sunt pozitivi toata viata si adesea nu se poate diferentia din punct de vedere serologic o infectie latenta de o infectie activa.

Dupa o infectie primara cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reactiei ne ofera indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).

O alta indicatie importanta pentru LTT specific sunt infectiile potential persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis,Yersinia sau Borrelia burgdorferi¹.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica ce poate determina un spectru larg de manifestari clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muscaturii de capusa este patognomonic pentru infectie insa si acesta se dezvolta doar la 60% dintre pacienti. Toate celelalte manifestari extracutanate pot fi intalnite intr-o varietate mare de afectiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutina in laborator se bazeaza pe detectarea raspunsului imun umoral fata de antigenele specifice Borreliei si include de obicei doua etape:

-screening-ul printr-o metoda imunoenzimatica;

-confirmarea rezultatelor pozitive si echivoce prin metoda Western blot.

Desi testele serologice confirma infectia, acestea nu pot stabili daca infectia este activa si deci necesita tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative in faza precoce a infectiei, anticorpii pot persista o perioada indelungata in ciuda tratamentului eficient si, nu in ultimul rand, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de alta parte metodele bazate pe cultura cat si cele de biologie moleculara, desi au o specificitate inalta, prezinta o sensibilitate limitata.

In ultimile doua decenii mai multe grupuri de cercetatori au incercat sa imbunatateasca diagnosticul borreliozei prin evaluarea raspunsului imun celular specific fata de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat in laboratorul nostru utilizeaza 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene impreuna cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizata pe un numar de 180 subiecti:

- 100 persoane sanatoase seronegative;

- 36 persoane sanatoase seropozitive;

- 44 pacienti seropozitivi cu manifestari clinice de boala.

Sensibilitatea testului LTT in borrelioza clinic manifesta, inaintea administrarii tratmentului antibiotic, a fost de 91%, alaturi de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indica expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienti cu suspiciune clinica de borrelioza rezultatele obtinute la testele serologice si la LTT au fost concordante in 77.3% din cazuri. Un numar de 165 pacienti (20.1%) au prezentat serologie pozitiva si LTT negativ; in majoritatea cazurilor acesti pacienti urmasera tratament antibiotic pentru borrelioza. 21 pacienti cu serologie negativa (2.6%) au obtinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre acestia au manifestat eritem migrator. Dupa tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacientii cu borrelioza in stadiu precoce, in timp ce la pacientii aflati intr-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a mentinut pozitiv, insa cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioada de un an de zile a 6 pacienti tratati in stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infectiei in comparatie cu 8 din 10 pacienti tratati intr-un stadiu avansat de boala care au prezentat reactivari frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicatii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienti cu serologie neconcludenta, pentru a face diferenta intre o infectie activa si o “cicatrice” serologica si a stabili astfel necesitatea tratamentului;

• monitorizarea raspunsului terapeutic dupa 6-8 saptamani;

• suspiciune de reactivare a infectiei².

Specimen recoltat - sange venos¹. 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser¹.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei; este contraindicata refrigerarea probei¹.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate¹.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular¹.

Dupa standardizare si validare putem oferi in prezent urmatoarele LTT specifice:

LTT Candida – in caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infectii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infectii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infectii potential persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reactiei LTT este data de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizarii

SI intre 2 si 3 = reactie incerta, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 si 10 = reactie clar pozitiva, sensibilizare medie

SI intre 10 si 20 = reactie intens pozitiva, sensibilizare clara, posibila expunere actuala la patogen

SI peste 20 = reactie puternic pozitiva, foarte probabil este vorba de o expunere actuala a sistemului imun la agentul patogen (infectie acuta).

Un rezultat neconcludent apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

- tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

- proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.

LTT evidentiaza limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sange. In cazul infectiilor se folosesc lizate sau parti componente ale agentilor patogeni.

Un LTT pozitiv arata ca pacientul este sensibilizat fata de agentul patogen respectiv ca urmare a infectiei naturale sau vaccinarii.

Pe de alta parte, un LTT negativ, in cazul infectiei acute clinice sau dovedite prin izolarea  agentului patogen, indica un defect specific al apararii imune fata de agentul respectiv. Aceasta situatie poate fi constitutionala (de exemplu, reactie negativa la Candida albicans in cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobandita in cursul unei terapii imunosupresoare, precum si in chimio/radioterapia antitumorala.

Foarte important este LTT specific in cazul infectiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 si 2) deoarece anticorpii de regula sunt pozitivi toata viata si adesea nu se poate diferentia din punct de vedere serologic o infectie latenta de o infectie activa.

Dupa o infectie primara cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reactiei ne ofera indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).

O alta indicatie importanta pentru LTT specific sunt infectiile potential persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis,Yersinia sau Borrelia burgdorferi¹.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica ce poate determina un spectru larg de manifestari clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muscaturii de capusa este patognomonic pentru infectie insa si acesta se dezvolta doar la 60% dintre pacienti. Toate celelalte manifestari extracutanate pot fi intalnite intr-o varietate mare de afectiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutina in laborator se bazeaza pe detectarea raspunsului imun umoral fata de antigenele specifice Borreliei si include de obicei doua etape:

-screening-ul printr-o metoda imunoenzimatica;

-confirmarea rezultatelor pozitive si echivoce prin metoda Western blot.

Desi testele serologice confirma infectia, acestea nu pot stabili daca infectia este activa si deci necesita tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative in faza precoce a infectiei, anticorpii pot persista o perioada indelungata in ciuda tratamentului eficient si, nu in ultimul rand, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de alta parte metodele bazate pe cultura cat si cele de biologie moleculara, desi au o specificitate inalta, prezinta o sensibilitate limitata.

In ultimile doua decenii mai multe grupuri de cercetatori au incercat sa imbunatateasca diagnosticul borreliozei prin evaluarea raspunsului imun celular specific fata de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat in laboratorul nostru utilizeaza 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene impreuna cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizata pe un numar de 180 subiecti:

- 100 persoane sanatoase seronegative;

- 36 persoane sanatoase seropozitive;

- 44 pacienti seropozitivi cu manifestari clinice de boala.

Sensibilitatea testului LTT in borrelioza clinic manifesta, inaintea administrarii tratmentului antibiotic, a fost de 91%, alaturi de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indica expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienti cu suspiciune clinica de borrelioza rezultatele obtinute la testele serologice si la LTT au fost concordante in 77.3% din cazuri. Un numar de 165 pacienti (20.1%) au prezentat serologie pozitiva si LTT negativ; in majoritatea cazurilor acesti pacienti urmasera tratament antibiotic pentru borrelioza. 21 pacienti cu serologie negativa (2.6%) au obtinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre acestia au manifestat eritem migrator. Dupa tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacientii cu borrelioza in stadiu precoce, in timp ce la pacientii aflati intr-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a mentinut pozitiv, insa cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioada de un an de zile a 6 pacienti tratati in stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infectiei in comparatie cu 8 din 10 pacienti tratati intr-un stadiu avansat de boala care au prezentat reactivari frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicatii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienti cu serologie neconcludenta, pentru a face diferenta intre o infectie activa si o “cicatrice” serologica si a stabili astfel necesitatea tratamentului;

• monitorizarea raspunsului terapeutic dupa 6-8 saptamani;

• suspiciune de reactivare a infectiei².

Specimen recoltat - sange venos¹. 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser¹.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei; este contraindicata refrigerarea probei¹.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate¹.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular¹.

Dupa standardizare si validare putem oferi in prezent urmatoarele LTT specifice:

LTT Candida – in caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infectii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infectii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infectii potential persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reactiei LTT este data de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizarii

SI intre 2 si 3 = reactie incerta, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 si 10 = reactie clar pozitiva, sensibilizare medie

SI intre 10 si 20 = reactie intens pozitiva, sensibilizare clara, posibila expunere actuala la patogen

SI peste 20 = reactie puternic pozitiva, foarte probabil este vorba de o expunere actuala a sistemului imun la agentul patogen (infectie acuta).

Un rezultat neconcludent apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

- tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

- proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun¹.

 Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.

LTT evidentiaza limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sange. In cazul infectiilor se folosesc lizate sau parti componente ale agentilor patogeni.

Un LTT pozitiv arata ca pacientul este sensibilizat fata de agentul patogen respectiv ca urmare a infectiei naturale sau vaccinarii.

Pe de alta parte, un LTT negativ, in cazul infectiei acute clinice sau dovedite prin izolarea  agentului patogen, indica un defect specific al apararii imune fata de agentul respectiv. Aceasta situatie poate fi constitutionala (de exemplu, reactie negativa la Candida albicans in cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobandita in cursul unei terapii imunosupresoare, precum si in chimio/radioterapia antitumorala.

Foarte important este LTT specific in cazul infectiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 si 2) deoarece anticorpii de regula sunt pozitivi toata viata si adesea nu se poate diferentia din punct de vedere serologic o infectie latenta de o infectie activa.

Dupa o infectie primara cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reactiei ne ofera indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).

O alta indicatie importanta pentru LTT specific sunt infectiile potential persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis,Yersinia sau Borrelia burgdorferi¹.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica ce poate determina un spectru larg de manifestari clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muscaturii de capusa este patognomonic pentru infectie insa si acesta se dezvolta doar la 60% dintre pacienti. Toate celelalte manifestari extracutanate pot fi intalnite intr-o varietate mare de afectiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutina in laborator se bazeaza pe detectarea raspunsului imun umoral fata de antigenele specifice Borreliei si include de obicei doua etape:

-screening-ul printr-o metoda imunoenzimatica;

-confirmarea rezultatelor pozitive si echivoce prin metoda Western blot.

Desi testele serologice confirma infectia, acestea nu pot stabili daca infectia este activa si deci necesita tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative in faza precoce a infectiei, anticorpii pot persista o perioada indelungata in ciuda tratamentului eficient si, nu in ultimul rand, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de alta parte metodele bazate pe cultura cat si cele de biologie moleculara, desi au o specificitate inalta, prezinta o sensibilitate limitata.

In ultimile doua decenii mai multe grupuri de cercetatori au incercat sa imbunatateasca diagnosticul borreliozei prin evaluarea raspunsului imun celular specific fata de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat in laboratorul nostru utilizeaza 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene impreuna cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizata pe un numar de 180 subiecti:

- 100 persoane sanatoase seronegative;

- 36 persoane sanatoase seropozitive;

- 44 pacienti seropozitivi cu manifestari clinice de boala.

Sensibilitatea testului LTT in borrelioza clinic manifesta, inaintea administrarii tratmentului antibiotic, a fost de 91%, alaturi de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indica expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienti cu suspiciune clinica de borrelioza rezultatele obtinute la testele serologice si la LTT au fost concordante in 77.3% din cazuri. Un numar de 165 pacienti (20.1%) au prezentat serologie pozitiva si LTT negativ; in majoritatea cazurilor acesti pacienti urmasera tratament antibiotic pentru borrelioza. 21 pacienti cu serologie negativa (2.6%) au obtinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre acestia au manifestat eritem migrator. Dupa tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacientii cu borrelioza in stadiu precoce, in timp ce la pacientii aflati intr-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a mentinut pozitiv, insa cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioada de un an de zile a 6 pacienti tratati in stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infectiei in comparatie cu 8 din 10 pacienti tratati intr-un stadiu avansat de boala care au prezentat reactivari frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicatii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienti cu serologie neconcludenta, pentru a face diferenta intre o infectie activa si o “cicatrice” serologica si a stabili astfel necesitatea tratamentului;

• monitorizarea raspunsului terapeutic dupa 6-8 saptamani;

• suspiciune de reactivare a infectiei².

Specimen recoltat - sange venos¹. 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser¹.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei; este contraindicata refrigerarea probei¹.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate¹.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular¹.

Dupa standardizare si validare putem oferi in prezent urmatoarele LTT specifice:

LTT Candida – in caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infectii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infectii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infectii potential persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reactiei LTT este data de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizarii

SI intre 2 si 3 = reactie incerta, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 si 10 = reactie clar pozitiva, sensibilizare medie

SI intre 10 si 20 = reactie intens pozitiva, sensibilizare clara, posibila expunere actuala la patogen

SI peste 20 = reactie puternic pozitiva, foarte probabil este vorba de o expunere actuala a sistemului imun la agentul patogen (infectie acuta).

Un rezultat neconcludent apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

- tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

- proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.

LTT evidentiaza limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sange. In cazul infectiilor se folosesc lizate sau parti componente ale agentilor patogeni.

Un LTT pozitiv arata ca pacientul este sensibilizat fata de agentul patogen respectiv ca urmare a infectiei naturale sau vaccinarii.

Pe de alta parte, un LTT negativ, in cazul infectiei acute clinice sau dovedite prin izolarea  agentului patogen, indica un defect specific al apararii imune fata de agentul respectiv. Aceasta situatie poate fi constitutionala (de exemplu, reactie negativa la Candida albicans in cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobandita in cursul unei terapii imunosupresoare, precum si in chimio/radioterapia antitumorala.

Foarte important este LTT specific in cazul infectiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 si 2) deoarece anticorpii de regula sunt pozitivi toata viata si adesea nu se poate diferentia din punct de vedere serologic o infectie latenta de o infectie activa.

Dupa o infectie primara cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reactiei ne ofera indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).

O alta indicatie importanta pentru LTT specific sunt infectiile potential persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis,Yersinia sau Borrelia burgdorferi¹.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica ce poate determina un spectru larg de manifestari clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muscaturii de capusa este patognomonic pentru infectie insa si acesta se dezvolta doar la 60% dintre pacienti. Toate celelalte manifestari extracutanate pot fi intalnite intr-o varietate mare de afectiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutina in laborator se bazeaza pe detectarea raspunsului imun umoral fata de antigenele specifice Borreliei si include de obicei doua etape:

-screening-ul printr-o metoda imunoenzimatica;

-confirmarea rezultatelor pozitive si echivoce prin metoda Western blot.

Desi testele serologice confirma infectia, acestea nu pot stabili daca infectia este activa si deci necesita tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative in faza precoce a infectiei, anticorpii pot persista o perioada indelungata in ciuda tratamentului eficient si, nu in ultimul rand, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de alta parte metodele bazate pe cultura cat si cele de biologie moleculara, desi au o specificitate inalta, prezinta o sensibilitate limitata.

In ultimile doua decenii mai multe grupuri de cercetatori au incercat sa imbunatateasca diagnosticul borreliozei prin evaluarea raspunsului imun celular specific fata de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat in laboratorul nostru utilizeaza 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene impreuna cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizata pe un numar de 180 subiecti:

- 100 persoane sanatoase seronegative;

- 36 persoane sanatoase seropozitive;

- 44 pacienti seropozitivi cu manifestari clinice de boala.

Sensibilitatea testului LTT in borrelioza clinic manifesta, inaintea administrarii tratmentului antibiotic, a fost de 91%, alaturi de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indica expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienti cu suspiciune clinica de borrelioza rezultatele obtinute la testele serologice si la LTT au fost concordante in 77.3% din cazuri. Un numar de 165 pacienti (20.1%) au prezentat serologie pozitiva si LTT negativ; in majoritatea cazurilor acesti pacienti urmasera tratament antibiotic pentru borrelioza. 21 pacienti cu serologie negativa (2.6%) au obtinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre acestia au manifestat eritem migrator. Dupa tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacientii cu borrelioza in stadiu precoce, in timp ce la pacientii aflati intr-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a mentinut pozitiv, insa cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioada de un an de zile a 6 pacienti tratati in stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infectiei in comparatie cu 8 din 10 pacienti tratati intr-un stadiu avansat de boala care au prezentat reactivari frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicatii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienti cu serologie neconcludenta, pentru a face diferenta intre o infectie activa si o “cicatrice” serologica si a stabili astfel necesitatea tratamentului;

• monitorizarea raspunsului terapeutic dupa 6-8 saptamani;

• suspiciune de reactivare a infectiei².

Specimen recoltat - sange venos¹. 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser¹.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei; este contraindicata refrigerarea probei¹.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate¹.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular¹.

Dupa standardizare si validare putem oferi in prezent urmatoarele LTT specifice:

LTT Candida – in caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infectii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infectii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infectii potential persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reactiei LTT este data de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizarii

SI intre 2 si 3 = reactie incerta, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 si 10 = reactie clar pozitiva, sensibilizare medie

SI intre 10 si 20 = reactie intens pozitiva, sensibilizare clara, posibila expunere actuala la patogen

SI peste 20 = reactie puternic pozitiva, foarte probabil este vorba de o expunere actuala a sistemului imun la agentul patogen (infectie acuta).

Un rezultat neconcludent apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

- tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

- proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.

LTT evidentiaza limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sange. In cazul infectiilor se folosesc lizate sau parti componente ale agentilor patogeni.

Un LTT pozitiv arata ca pacientul este sensibilizat fata de agentul patogen respectiv ca urmare a infectiei naturale sau vaccinarii.

Pe de alta parte, un LTT negativ, in cazul infectiei acute clinice sau dovedite prin izolarea  agentului patogen, indica un defect specific al apararii imune fata de agentul respectiv. Aceasta situatie poate fi constitutionala (de exemplu, reactie negativa la Candida albicans in cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobandita in cursul unei terapii imunosupresoare, precum si in chimio/radioterapia antitumorala.

Foarte important este LTT specific in cazul infectiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 si 2) deoarece anticorpii de regula sunt pozitivi toata viata si adesea nu se poate diferentia din punct de vedere serologic o infectie latenta de o infectie activa.

Dupa o infectie primara cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reactiei ne ofera indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).

O alta indicatie importanta pentru LTT specific sunt infectiile potential persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis,Yersinia sau Borrelia burgdorferi¹.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica ce poate determina un spectru larg de manifestari clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muscaturii de capusa este patognomonic pentru infectie insa si acesta se dezvolta doar la 60% dintre pacienti. Toate celelalte manifestari extracutanate pot fi intalnite intr-o varietate mare de afectiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutina in laborator se bazeaza pe detectarea raspunsului imun umoral fata de antigenele specifice Borreliei si include de obicei doua etape:

-screening-ul printr-o metoda imunoenzimatica;

-confirmarea rezultatelor pozitive si echivoce prin metoda Western blot.

Desi testele serologice confirma infectia, acestea nu pot stabili daca infectia este activa si deci necesita tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative in faza precoce a infectiei, anticorpii pot persista o perioada indelungata in ciuda tratamentului eficient si, nu in ultimul rand, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de alta parte metodele bazate pe cultura cat si cele de biologie moleculara, desi au o specificitate inalta, prezinta o sensibilitate limitata.

In ultimile doua decenii mai multe grupuri de cercetatori au incercat sa imbunatateasca diagnosticul borreliozei prin evaluarea raspunsului imun celular specific fata de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat in laboratorul nostru utilizeaza 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene impreuna cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizata pe un numar de 180 subiecti:

- 100 persoane sanatoase seronegative;

- 36 persoane sanatoase seropozitive;

- 44 pacienti seropozitivi cu manifestari clinice de boala.

Sensibilitatea testului LTT in borrelioza clinic manifesta, inaintea administrarii tratmentului antibiotic, a fost de 91%, alaturi de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indica expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienti cu suspiciune clinica de borrelioza rezultatele obtinute la testele serologice si la LTT au fost concordante in 77.3% din cazuri. Un numar de 165 pacienti (20.1%) au prezentat serologie pozitiva si LTT negativ; in majoritatea cazurilor acesti pacienti urmasera tratament antibiotic pentru borrelioza. 21 pacienti cu serologie negativa (2.6%) au obtinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre acestia au manifestat eritem migrator. Dupa tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacientii cu borrelioza in stadiu precoce, in timp ce la pacientii aflati intr-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a mentinut pozitiv, insa cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioada de un an de zile a 6 pacienti tratati in stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infectiei in comparatie cu 8 din 10 pacienti tratati intr-un stadiu avansat de boala care au prezentat reactivari frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicatii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienti cu serologie neconcludenta, pentru a face diferenta intre o infectie activa si o “cicatrice” serologica si a stabili astfel necesitatea tratamentului;

• monitorizarea raspunsului terapeutic dupa 6-8 saptamani;

• suspiciune de reactivare a infectiei².

Specimen recoltat - sange venos¹. 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser¹.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei; este contraindicata refrigerarea probei¹.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate¹.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular¹.

Dupa standardizare si validare putem oferi in prezent urmatoarele LTT specifice:

LTT Candida – in caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infectii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infectii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infectii potential persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reactiei LTT este data de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizarii

SI intre 2 si 3 = reactie incerta, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 si 10 = reactie clar pozitiva, sensibilizare medie

SI intre 10 si 20 = reactie intens pozitiva, sensibilizare clara, posibila expunere actuala la patogen

SI peste 20 = reactie puternic pozitiva, foarte probabil este vorba de o expunere actuala a sistemului imun la agentul patogen (infectie acuta).

Un rezultat neconcludent apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

- tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

- proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.

LTT evidentiaza limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sange. In cazul infectiilor se folosesc lizate sau parti componente ale agentilor patogeni.

Un LTT pozitiv arata ca pacientul este sensibilizat fata de agentul patogen respectiv ca urmare a infectiei naturale sau vaccinarii.

Pe de alta parte, un LTT negativ, in cazul infectiei acute clinice sau dovedite prin izolarea  agentului patogen, indica un defect specific al apararii imune fata de agentul respectiv. Aceasta situatie poate fi constitutionala (de exemplu, reactie negativa la Candida albicans in cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobandita in cursul unei terapii imunosupresoare, precum si in chimio/radioterapia antitumorala.

Foarte important este LTT specific in cazul infectiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 si 2) deoarece anticorpii de regula sunt pozitivi toata viata si adesea nu se poate diferentia din punct de vedere serologic o infectie latenta de o infectie activa.

Dupa o infectie primara cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reactiei ne ofera indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).

O alta indicatie importanta pentru LTT specific sunt infectiile potential persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis,Yersinia sau Borrelia burgdorferi¹.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afectiune multisistemica ce poate determina un spectru larg de manifestari clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muscaturii de capusa este patognomonic pentru infectie insa si acesta se dezvolta doar la 60% dintre pacienti. Toate celelalte manifestari extracutanate pot fi intalnite intr-o varietate mare de afectiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutina in laborator se bazeaza pe detectarea raspunsului imun umoral fata de antigenele specifice Borreliei si include de obicei doua etape:

-screening-ul printr-o metoda imunoenzimatica;

-confirmarea rezultatelor pozitive si echivoce prin metoda Western blot.

Desi testele serologice confirma infectia, acestea nu pot stabili daca infectia este activa si deci necesita tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative in faza precoce a infectiei, anticorpii pot persista o perioada indelungata in ciuda tratamentului eficient si, nu in ultimul rand, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de alta parte metodele bazate pe cultura cat si cele de biologie moleculara, desi au o specificitate inalta, prezinta o sensibilitate limitata.

In ultimile doua decenii mai multe grupuri de cercetatori au incercat sa imbunatateasca diagnosticul borreliozei prin evaluarea raspunsului imun celular specific fata de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat in laboratorul nostru utilizeaza 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene impreuna cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizata pe un numar de 180 subiecti:

- 100 persoane sanatoase seronegative;

- 36 persoane sanatoase seropozitive;

- 44 pacienti seropozitivi cu manifestari clinice de boala.

Sensibilitatea testului LTT in borrelioza clinic manifesta, inaintea administrarii tratmentului antibiotic, a fost de 91%, alaturi de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indica expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienti cu suspiciune clinica de borrelioza rezultatele obtinute la testele serologice si la LTT au fost concordante in 77.3% din cazuri. Un numar de 165 pacienti (20.1%) au prezentat serologie pozitiva si LTT negativ; in majoritatea cazurilor acesti pacienti urmasera tratament antibiotic pentru borrelioza. 21 pacienti cu serologie negativa (2.6%) au obtinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre acestia au manifestat eritem migrator. Dupa tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacientii cu borrelioza in stadiu precoce, in timp ce la pacientii aflati intr-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a mentinut pozitiv, insa cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioada de un an de zile a 6 pacienti tratati in stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infectiei in comparatie cu 8 din 10 pacienti tratati intr-un stadiu avansat de boala care au prezentat reactivari frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicatii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienti cu serologie neconcludenta, pentru a face diferenta intre o infectie activa si o “cicatrice” serologica si a stabili astfel necesitatea tratamentului;

• monitorizarea raspunsului terapeutic dupa 6-8 saptamani;

• suspiciune de reactivare a infectiei².

Specimen recoltat - sange venos¹. 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser¹.

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei; este contraindicata refrigerarea probei¹.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate¹.

Metoda - incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular¹.

Dupa standardizare si validare putem oferi in prezent urmatoarele LTT specifice:

LTT Candida – in caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infectii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infectii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infectii potential persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reactiei LTT este data de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizarii

SI intre 2 si 3 = reactie incerta, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 si 10 = reactie clar pozitiva, sensibilizare medie

SI intre 10 si 20 = reactie intens pozitiva, sensibilizare clara, posibila expunere actuala la patogen

SI peste 20 = reactie puternic pozitiva, foarte probabil este vorba de o expunere actuala a sistemului imun la agentul patogen (infectie acuta).

Un rezultat neconcludent apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

- tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

- proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.

O indicatie importanta a LTT este evaluarea imunocompetentei limfocitare antiinfectioase la persoane cu suspiciune clinica de imunodeficiente congenitale sau dobandite care afecteaza imunitatea mediata celular.

Printre imunodeficientele congenitale se numara imunodeficienta severa combinata, imunodeficienta comuna variabila, imunodeficienta X-linkata cu hiper IgM, disgenezia reticulara, sindrom DiGeorge, sindrom Nezelof, sindrom Wiskott-Aldrich, ataxie-telangiectazie, candidiaza muco-cutanata cronica.

Deficitele imune celulare dobandite ale sistemului imunitar apar uneori spontan sau sunt consecinta marilor interventii chirurgicale si chimio/radioterapiei in cadrul tratamentului bolilor maligne. Deficitele functiei imune pot conduce la diverse afectiuni. Simptomele clinice cardinale sunt: rezistenta scazuta la infectii a mucoaselor cailor respiratorii superioare si a intestinului, o convalescenta prelungita dupa infectii acute (mai ales la varstnici) ca si tulburari ale vindecarii plagilor. Actiunea conjugata a hormonilor, sistemului nervos si a celui imunitar contribuie la complexitatea apararii imune fata de agenti patogeni si celule tumorale.

Printre cauzele frecvente ale functiei imune deficitare se numara carentele alimentare, stresul cronic, bolile alergice (mai ales reactiile de tip imediat) si unele infectii cronice (de exemplu: HIV, CMV, EBV)².

Un istoric clinic de infectii oportuniste si un numar absolut de limfocite scazut in hemoleucograma ar trebui sa conduca imediat la investigarea functiei limfocitelor T. In special candidiaza mucocutanata cronica constituie un indicator pentru o functie alterata a celulelor T, fiind caracterizata prin extinderea infectiei candidozice de la membranele mucoase la tegumente si afectarea unghiilor cu inflamatie granulomatoasa.

Informatii utile privind capacitatea functionala a limfocitelor T poate fi obtinuta prin evaluarea raspunsurilor proliferative in vitro ale acestor celule la diferiti stimuli – testul de transformare limfoblastica (LTT). Mitogenii, antigenele si aloantigenele sunt stimuli care determina proliferarea limfocitelor T. Mitogenii sunt reprezentati de obicei de extracte de plante (fitohemaglutinina – PHA, poke weed mitogen – PWM, concanavalin A – Con A) lipsite de specificitate, care stimuleaza policlonal atat limfocitele CD4+ cat si cele CD8+. Aloantigenele de pe celulele unui donator strain stimuleaza de asemenea nespecific celulele CD4+ si CD8+. Chiar pacientii cu o functie semnificativ alterata a limfocitelor T pot prezenta inca raspunsuri proliferative la acesti stimului, indicand doar prezenta celulelor T si nu capacitatea acestora de a distruge agentii infectiosi. Din acest motiv este necesar sa fie studiate si raspunsurile proliferative la antigene specifice care reprezinta un indicator al abilitatii gazdei de a rezista la infectie¹.

Pana acum era foarte greu sa se cuantifice afectarea functiei imune, de aici dificultatea de a lua masuri terapeutice de stimulare imuna si de a controla eficacitatea acestora. La fel de dificil era de a conduce in mod corect o terapie imunosupresiva,  astfel incat sa se atinga gradul dorit de imunosupresie fara a creste riscul infectios si tumoral al acestor pacienti.Testele cutanate nu puteau fi cuantificate si nu mai sunt disponibile. Cu LTT s-a dezvoltat o metoda care permite masuratori cantitative ale capacitatii functionale a celulelor imune din sange. Testul se bazeaza pe principiul stimularii limfocitelor cu ajutorul unor antigene reprezentate de componente prelucrate ale agentilor patogeni sau vaccinuri (antigene de memorie) care la persoanele imunocompetente provoaca o reactivitate imuna puternica. Aceste antigene provin de la Candida albicans, toxoidul tetanic, mycobaterii (PPD), virusul gripal, virusul varicelo-zosterian, citomegalovirus. Controlul mitogen este reprezentat de PWM. Testul a fost imbunatatit prin adaugarea de alfa-interferon, glutamina si ser autolog care cresc stimularea antigen-specifica^1;2.

Antigenele sunt prelucrate de catre monocite si celulele dendritice si prezentate limfocitelor T-helper. Acestea sunt activate in corelatie cu functia imuna actuala si stimulate sa se divida; sinteza obligatorie de acizi nucleici este determinata cantitativ in beta-counter. O activare puternica in LTT este posibila atunci cand functia imuna este intacta si eventual in cazurile in care s-a ajuns la o functie imbunatatita prin terapie imunostimulatoare.

Competenta imuna este evaluata cantitativ cu ajutorul indexului functional mediu (rezultat ca o medie a valorilor indexului de stimulare SI pentru fiecare antigen de memorie)^2;3.

Recomandari pentru determinarea LTT – functie imuna

- infectii recurente, acute sau cronice;

- la pacientii neoplazici,  pentru determinarea statusului imun inainte si dupa intervantii chirurgicale; chimioterapie sau radioterapie, ca si in cursul tratamentelor de imunostimulare;

- infectia HIV – determinarea statusului imun, inainte si dupa terapia antivirala (evaluarea restabilirii functiei imune);

- alimentatie deficitara (deficit de vitamine, zinc, fier);

- controlul terapiei imunosupresoare la pacienti cu boli autoimune sau cu transplant alogen de organe²;

- evaluarea recuperarii functionale a celulelor T dupa transplantul cu celule stem hematopoietice³.

LTT permite, mai ales impreuna cu determinarea cantitativa a celulelor imunocompetente din sange, o analiza cuprinzatoare a competentei imune a pacientului. De aici provin indicii importante pentru conducerea terapiei imunomodulatoare. Se poate dovedi eficienta, respectiv lipsa acesteia, ceea ce face posibila corectarea terapiei².

Specimen recoltat - sange venos². 

Recipient de recoltare - vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator².

Volum proba - 20 mL sange heparinat si 5 mL ser².

Stabilitate proba - sangele trebuie sa ajunga in maxim 24 ore la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei. Este contraindicata refrigerarea probei².

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate².

Metoda – incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular².

Valori de referinta si interpretarea rezultatelor

Valori de referinta: index functional mediu >10

Index functional mediu cuprins intre 10 si 8: competenta imuna usor scazuta

Index functional mediu cuprins intre 8 si 6: competenta imuna scazuta

Index functional mediu <6: competenta imuna net scazuta².

Limite si interferente

Este necesara o expunere suficienta la antigenele specifice pentru obtinerea unor raspunsuri proliferative, din acest motiv testul nu este indicat in primul an de viata¹.

Un rezultat anormal nu este specific unei anumite boli ci indica numai o competenta imuna scazuta.

Proliferarea limfocitara indusa de mitogeni si antigene poate fi influentata de alcool, medicamente antidepresive sau anxiolitice, infectii acute virale³.

Bibliografie

1. Kimberley W. Sanford, Susan D. Roseff. Immunodeficiency Disorders. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 910-911.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

3. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Lymphocyte Proliferation Panel or Mitogens and Antigens. Ref type: Internet Communication.