Anemiile megaloblastice sunt stari patologice avand la baza o tulburare a diviziunii celulare prin sinteza scazuta a acizilor nucleici, manifestata hematologic prin transformare megaloblastica si hematopoieza ineficienta. Sinteza deficitara a acizilor nucleici, in primul rand a ADN-ului, se datoreaza in majoritatea cazurilor deficitului de vitamina B12 sau acid folic, vitamine cu rol de coenzime in sinteza nucleotidelor purinice si in transformarea uridinei in timidina la nivelul lantului ADN.

Categoria patogenetica cea mai importanta in deficitul de vitamina B12 este cea a tulburarilor de absorbtie, locul predominant revenind bolii Addison-Biermer.

Anemia pernicioasa (boala Addison-Biermer) este una din consecintele majore ale deficitului de vitamina B12, afectiune caracterizata la nivelul celulelor parietale gastrice prin reducerea severa pana la absenta secretiei de factor intrinsec (FI).

Factorul intrinsec este o glicoproteina secretata de celulele parietale  din regiunea fundica a stomacului, care are o actiune specifica de favorizare a  absorbtiei vitaminei B12 si o functie nespecifica de legare a vitaminei B12 (si alte substante din tubul digestiv fixeaza aceasta vitamina).

Anticorpii anti-FI sunt mai specifici bolii Biermer decat anticorpii anti-celule parietale gastrice si sunt prezenti in ser la 56% din pacientii cu aceasta afectiune, iar in sucul gastric se pot decela in 75% din cazuri. Acesti anticorpi anti-FI sunt de tip IgG si IgA, in ser existand numai cei de tip IgG. Rolul lor patogenetic este dovedit cert, acestia interferand cu absorbtia vitaminei B12, fie prin impiedicarea legarii acesteia de FI ( anticorpi de tip I sau “anticorpi blocanti”), fie prin legarea FI liber sau a complexului FI – vitamina B12 (anticorpi de tip II sau “anticorpi de legare”).

Prezenta anticorpilor anti-FI a fost demonstrata intr-un procent foarte ridicat si la copiii cu anemie pernicioasa juvenila^4;5;6;7.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-factor intrinsec – confirmarea diagnosticului de anemie pernicioasa³.

Pregatire pacient – se va evita administrarea de vitamina B12 cu 2 saptamani inaintea recoltarii^1;2;3.

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare¹.

Volum proba – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei - ser hemolizat, intens lipemic sau contaminat bacterian¹.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 7 zile 2-8°C; doua luni la -20°C; nu  decongelati/ recongelati¹.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian¹. 

Metoda – ELISA¹.

Valori de referinta - <6 U/mL: negativ¹.

Interpretarea rezultatelor

Determinarea anticorpilor anti-FI are o importanta deosebita in diagnosticul diferential al deficitului de vitamina B12. De fapt, asocierea anemiei megaloblastice cu un nivel seric scazut de vitamina B12 precum si cu prezenta in ser a anticorpilor anti-FI reprezinta elementul cheie in diagnosticul anemiei pernicioase, care elimina necesitatea investigatiilor ulterioare (cum ar fi testul Schilling).

Pe de alta parte, un rezultat negativ nu exclude posibilitatea existentei anemiei pernicioase, deoarece anticorpii anti-FI lipsesc la aproximativ 50% dintre pacientii cu aceasta afectiune².

Limite si interferente 

Nu se recomanda determinarea anticorpilor anti-FI la pacientii care au efectuat tratament injectabil cu vitamina B12 in ultimele 2 saptamani. Niveluri serice crescute de vitamina B12 libera pot exista in primele 2 saptamani dupa tratamentul injectabil, iar acestea pot interfera cu determinarea anticorpilor anti-FI, conducand la un rezultat fals pozitiv. Studiile au dovedit ca un nivel minim de 444 ng/L de vitamina B12 libera interfera semnificativ cu aceasta analiza, ceea ce corespunde unui nivel seric total de vitamina B12 ≥  800 ng/L. De aceea toate rezultatele pozitive pentru anti-FI nu trebuie sa implice cu certitudine diagnosticul de anemie pernicioasa fara determinarea ulterioara a nivelului de vitamina B12.

Unii pacienti cu alte boli autoimune (tiroidita autoimuna, diabet zaharat tip 1) pot avea rezultate pozitive pentru anti-FI, in absenta anemiei pernicioase³.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Intrinsic Factor Blocking Antibodies, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

3. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Intrinsic Factor Blocking Antibody, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

4. Radu Paun. Tratat de medicina interna. Hematologie, vol 1, Ed.1997, 630-647.

5. Stabler SP, Allen RH: Vitamin B(12) deficiency as a worldwide problem. In Ann Rev Nutr 2004; 24:299-326.

6. Toh BH, Van Driel IR, Gleeson PA: Pernicious anemia. N Engl J Med 1997; 337: 1441-1448.

7. Ward PC: Modern approaches to the investigation of vitamin B(12) deficiency. In Clin Lab Med 2002:22; 435-445.

Boala Addison-Biermer (anemia pernicioasa) este o afectiune cronica caracterizata prin anemie megaloblastica insotita de leziuni degenerative ale mucoasei tractului digestiv precum si la nivelul sistemului nervos.  Mecanismul de producere al acestei afectiuni este reprezentat de  absorbtia intestinala deficitara a vitaminei B12 prin lipsa factorului intrinsec, instalata probabil printr-un mecanism autoimun pe un fond constitutional particular.

Absorbtia vitaminei B12 este conditonata la om de prezenta factorului intrinsec (FI), o glicoproteina secretata de celulele parietale din regiunea fundica a stomacului, care leaga cu mare afinitate vitamina B12 eliberata prin digestie. Complexul vitamina B12-factor intrinsec este endocitat la nivelul celulelor ileale⁵.

Pe langa gastrita, care apare ca o cauza primara posibila a anemiei megaloblastice, rolul factorilor imunologici este sugerat in primul rand de prezenta in serul bolnavilor a anticorpilor anti-celule parietale gastrice. Acesti autoanticorpi sunt depistati la aproximativ 90% dintre pacientii cu anemie pernicioasa, afectiune care reprezinta ultimul stadiu al atrofiei autoimune de mucoasa gastrica^4;5. Anticorpii interactioneaza cu subunitatile alfa si beta ale H /K-ATP-azei, o enzima prezenta la nivelul membranei, iar inflamatia mediata autoimun duce la distructia celulelor parietale gastrice, cu reducerea productiei de factor intrinsec si in consecinta scaderea absorbtiei intestinale de vitamina B12¹.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti – celule parietale gastrice – evaluarea pacientilor suspectati de anemie pernicioasa sau deficit imun de vitamina B12, cu sau fara anemie megaloblastica⁴.

Pregatire pacient - nu este necesara².

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare².

Volum proba – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei - ser hemolizat, intens lipemic sau contaminat bacterian².

Stabilitate proba – serul separat este stabil 4 zile la temperatura camerei,  14 zile 2-8°C; doua luni la -20°C; nu decongelati/recongelati².

Metoda – imunofluorescenta indirecta².

Valori de referinta - Anticorpi anti-celule parietale gastrice: negativ².

Interpretarea rezultatelor

Un rezultat pozitiv indica prezenta anticorpilor anti – celule parietale gastrice de tip IgG si sugereaza posibilitatea existentei anemiei pernicioase sau a altor boli autoimune asociate⁴. Autoanticorpii sunt depistati la aproximativ 90% dintre pacientii cu anemie pernicioasa si la 30% dintre rudele de gradul I ale acestor pacienti³.

Anticorpii anti-celule parietale gastrice sunt intalniti si in alte boli autoimune cum ar fi: tiroidita autoimuna Hashimoto, miastenie gravis, diabet zaharat de tip 1, boala Addison, alopecia areata, vitiligo etc^3;5.

Nivelul de anticorpi anti-celule parietale gastrice nu este corelat cu severitatea bolii la pacientii cu gastrita cronica autoimuna sau cu alte afectiuni autoimune.

Prevalenta acestor anticorpi creste cu varsta la populatia sanatoasa, de la aproximativ 2,5% la grupa de varsta 30 – 39 de ani, la 9,6% in decada a 8-a de viata⁵.

Un rezultat negativ nu exclude posibilitatea existentei anemiei pernicioase⁴.

Limite si interferente

Prezenta complexelor imune circulante in serul pacientilor poate determina rezultate fals-pozitive prin interactiuni nespecifice. Nu au fost stabilite performantele acestei determinari  in pediatrie^2;3;4.

Bibliografie

1. Callaghan JM, Khan MA, Alderuccio F, et al: Alpha and beta subunits of gastric H /K-ATPase are concordantly targeted by parietal cell autoantibodies associated with autoimmune gastritis. Autoimmun 1993;16(4):289-295.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Antiparietal Cell Antibodies, www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

4. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Test Catalog: Parietal Cells Antibodies, IgG, Serum. www.mayomedicallaboratories.com.Ref Type: Internet Communication.

5. Radu Paun. Tratat de medicina interna. Hematologie, vol 1, Ed.1997, 630-647.