Boala Crohn este o afectiune inflamatorie cronica severa a tractului gastro-intestinal, de etiologie necunoscuta, ce afecteaza peste 1 milion de pacienti in Statele Unite si Europa. Tabloul clinic in boala Crohn este polimorf, conditionat de factori precum: topografia leziunilor, intensitatea manifestarilor inflamatorii, asocierea unor complicatii intestinale (stenoze, fistule) sau extraintestinale¹. Fiecare caz are un aspect cu totul particular.

Diareea, durerile abdominale si scaderea ponderala sunt semnele comune ale bolii. Simptomele sistemice intalnite sunt febra, anorexia, letargia si corespund perioadelor de activitate a bolii⁵.

Diagnosticul diferential cu celelalte boli inflamatorii cronice intestinale, in special cu rectocolita ulcero-hemoragica, este dificil din cauza simptomatologiei asemanatoare. Exista mai multe metode neinvazive ce pot fi utilizate in diagnosticul diferential. Diagnosticul serologic cuprinde o lista intreaga de anticorpi a caror importanta este diferita in precizarea diagnosticului.

Anticorpii anti-Saccharomyces cerevisiae se asociaza cu boala Crohn avand o sensibilitate de 64% si o specificitate de 77%.

ASCA au fost gasiti la 20% dintre rudele de gradul I ale pacientilor cu boala Crohn, sugerand ca ar putea fi un marker subclinic intrafamilial.

Anticorpii anti-Saccharomyces cerevisiae au drept tinta antigenica un poliozid derivat de manoza extras din levuri. Cauza prezentei ASCA in boala Crohn poate fi imunizarea contra levurilor endogene sau alimentare sau reactivitatea incrucisata cu peretele celular al altor microorganisme sau cu glico-conjugati umani ce reactioneaza ca autoantigene¹.

ASCA reprezinta de asemenea un marker pentru evolutia si prognosticul bolii. Pacientii cu ASCA pozitiv prezinta risc crescut pentru formele stenozante si fistulizante, in timp ce pacientii cu ASCA negativ  prezinta frecvent forme inflamatorii.

Determinarea concomitenta a anticorpilor pANCA si ASCA permite diferentierea pacientilor cu rectocolita ulcero-hemoragica de cei cu boala Crohn si precizarea tratamentului³. In plus, studiile efectuate de Lawrence si colaboratorii sai au aratat ca testarea combinata a anticorpilor anti-acini pancreatici, ASCA si pANCA permite o diferentiere mai buna a colitei ulceroase de boala Crohn, in special in forma colonica izolata, in comparatie cu testarea individuala ASCA si pANCA⁶.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)².

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare².

Volum proba – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian².

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20 °C².

Metoda – imunofluorescenta indirecta².

Valori de referinta - ASCA IgG –  titru <1/1000; ASCA IgA -  titru <1/100². 

Interpretarea rezultatelor

Anticorpii anti-Saccharomyces cerevisiae in ser reprezinta teste adjuvante in diagnosticul bolii Crohn, markeri pentru evolutia bolii si/sau de prognostic si raspunsul la tratament¹.

Interpretarea rezultatelor trebuie efectuata numai in contextul clinic al pacientului, dupa testarea in paralel pANCA/ASCA³.

Determinate impreuna, testele p-ANCA si ASCA cresc valoarea predictiva pozitiva pentru una din cele doua boli (rectocolita ulcero-hemoragica si boala Crohn).

Astfel, un rezultat p-ANCA pozitiv insotit de niveluri normale pentru ASCA are o valoare predictiva pozitiva pentru colita ulceroasa de 91%.

Un rezultat p-ANCA negativ asociat cu niveluri crescute pentru ASCA (oricare din cele trei tipuri de anticorpi) are o valoare predictiva pozitiva pentru boala Crohn de 90%.

Aproximativ 40% din pacientii cu boala Crohn au niveluri crescute atat pentru ASCA IgA cat si pentru ASCA IgG⁴.

Bibliografie

1. Dr C. M. Preda, prof. dr. M. Diculescu, prof. dr. Alex. Oproiu. UMF “Carol Davila”, Institutul Clinic Fundeni – Centrul de Gastroenterologie si Hepatologie Bucuresti. Diagnosticul serologic si profiluri imunologice particulare in bolile inflamatorii cronice intestinale. In revista Gastro.ro, nr. 2/2005.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

3. Martin H. Bluth, Rosemarie E. Hardin, Scott Tenner, Michael E. Zenilman, Gregory A. Threatte. Laboratory Diagnosis of Gastrointestinal and Pancreatic Disorders. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, 21st edition 2007; 286-87.

4. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Saccharomyces cerevisiae Antibody, IgA, IgG, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

5. Nicholas Joseph Talley, Isidor Segal, Martin D.Weltman -Gastroenterology and Hepathology 2007, 173.

6. S Desplat-Jégo, C Johanet, A Escande, J Goetz, N Fabien, N Olsson, E Ballot, J Sarles, JJ Baudon , JC Grimaud, M Veyrac, P Chamouard, RL Humbel. Update on Anti-Saccharomyces cerevisiae antibodies, anti-nuclear associated anti-neutrophil antibodies and antibodies to exocrine pancreas detected by indirect immunofluorescence as biomarkers in chronic inflammatory bowel diseases: Results of a multicenter study. In World J Gastroenterol 2007 April 28;13(16): 2312-2318.

Autoanticorpii fata de celulele acinare pancreatice constituie un marker specific pentru boala Crohn. Impreuna cu anticorpii anti-Saccharomyces cerevisiae (ASCA) si p-ANCA sunt utili in diferenterea serologica a bolii Crohn de colita ulceroasa¹.

Prevalenta anticorpilor impotriva pancreasului exocrin in boala Crohn este in medie 39%;  aceasta creste la 50% in cazul unei evolutii a bolii de peste 2 ani. In colita ulceroasa prezenta acestor anticorpi este redusa iar in alte boli inflamatorii nu a fost demonstrata^1;2;3.

In ceea ce priveste tinta antigenica, s-a dovedit ca anticorpii anti-acini pancreatici recunosc o proteina macromoleculara > 800 kD tripsin-sensibila din secretia pancreatica. Implicarea directa a acestora in patogenia bolii Crohn nu a fost sustinuta de studiile efectuate. Se pare ca nu exista o corelatie a acestor anticorpi cu activitatea sau localizarea bolii insa se asociaza cu un debut precoce².

Desi sensibilitatea testului este redusa, specificitatea acestuia este inalta, astfel ca poate fi utilizat pentru documentarea diagnosticului la pacientii cu suspiciune clinica de boala Crohn fara anticorpi circulanti ASCA. In plus, studiile efectuate de Lawrence si colaboratorii sai au aratat ca testarea combinata a anticorpilor anti-acini pancreatici, ASCA si pANCA permite o diferentiere mai buna a colitei ulceroase de boala Crohn, in special in forma colonica izolata, in comparatie cu testarea individuala ASCA si pANCA².

 Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)¹.

Specimen recoltat - sange venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare¹.

Volum proba – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian¹.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20 °C¹.

Metoda – imunofluorescenta indirecta¹.

Valori de referinta – anticorpi anti-acini pancreatici -  titru < 1/10¹. 

Interpretarea rezultatelor

Anticorpii anti-acini pancreatici constituie un marker specific pentru boala Crohn si posibil, pentru insuficienta pancreatica asociata³.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010.Ref.Type:catalog.

2. S Desplat-Jégo, C Johanet, A Escande, J Goetz, N Fabien, N Olsson, E Ballot, J Sarles, JJ Baudon , JC Grimaud, M Veyrac, P Chamouard, RL Humbel. Update on Anti-Saccharomyces cerevisiae antibodies, anti-nuclear associated anti-neutrophil antibodies and antibodies to exocrine pancreas detected by indirect immunofluorescence as biomarkers in chronic inflammatory bowel diseases: Results of a multicenter study. In World J Gastroenterol 2007 April 28;13(16): 2312-2318.

3. Stephan R. Targan, Fergus Shanahan, Loren C. Karp. Other novel disease markers of ulcerative colitis and Crohn disease. In Inflammatory Bowel Diseases from Bench to Bedside, 2nd edition, 2003, 415.

Termenul de enteropatie autoimuna este folosit pentru a descrie un sindrom diareic prelungit asociat cu modificari endoscopice si histopatologice ale mucoasei intestinale si cu prezenta in ser a unor markeri serologici – anticorpii anti-enterocit.

Boala a fost descrisa initial la copii in primul an de viata. Mai tarziu au fost raportate cazuri la copii mai mari si chiar la adulti³. Aparent, modificarile histopatologice sunt similare cu cele din boala celiaca (atrofie vilozitara si hiperplazie criptica), dar aceste modificari nu sunt influentate de nici un fel de restrictie in dieta, inclusiv restrictia de gluten². In serul pacientilor sunt prezenti anticorpii anti-enterocit predominant de tip IgG. Absenta acestor anticorpi in boala celiaca, boala Crohn si colita ulcerativa permite diagnosticul diferential cu aceste boli³.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)¹.

Specimen recoltat - sange venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare¹.

Volum proba – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian¹.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20 °C¹.

Metoda – imunofluorescenta indirecta¹.

Valori de referinta¹- Anticorpi anti-enterocit IgG, IgA : Titru < 1/ 10.

Interpretarea rezultatelor

Prezenta anticorpilor anti-enterocit  in cadrul unei boli inflamatorii cronice intestinale exclude diagnosticul de boala celiaca, boala Crohn sau colita ulcerativa si il confirma pe cel de enteropatie autoimuna.

Anticorpii anti-enterocit au fost depistati si in alte afectiuni: sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA), deficitul selectiv de IgA³.

Bibliografie:

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Hugh James Freeman. In World Journal of Gastroenterology 2008 february28; 14(8)1156-1158.

3. Pierre Russo. Autoimmune Enteropathy . In Pathology of Pediatric Gastrointestinal and Liver Disease- pg 78.

Deficitul selectiv de imunoglobulina A este de 10-15 ori mai frecvent intalnit la pacientii cu boala celiaca decat la subiectii sanatosi. Daca metodele serologice utilizate in diagnosticul bolii celiace se limiteaza la detectia izotipurilor IgA ale anticorpilor, pacientii cu deficit de IgA vor avea reactii fals negative. Pentru a preveni rezultatele fals negative este necesara determinarea anticorpilor de tip IgG³.

Anticorpii anti-endomisium IgG prezinta titruri semnificativ crescute la pacientii cu boala celiaca care asociaza deficit selectiv de IgA². Pot fi utilizati atat pentru diagnostic cat si pentru monitorizarea compliantei la dieta fara gluten³.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)¹.

Specimen recoltat - sange venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare¹.

Volum proba – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian¹.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20 °C¹.

Metoda – imunofluorescenta indirecta¹.

Valori de referinta¹- EMA IgG : Titru < 1/ 10. 

Interpretarea rezultatelor

Un titru crescut al anticorpilor anti-endomisium IgG la un pacient cu deficit de imunoglobulina A, sustine diagnosticul de boala celiaca, insa acesta trebuie confirmat prin biopsia mucoasei intestinale³.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Endomysial (EMA) Antibody IgG. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

3. V. Kumar, M. Jarzabek-Chorzelska, J. Sulej, Krystyna Karnewska, T. Farrell, S. Jablonska Celiac Disease and Immunoglobulin A Deficiency: How Effective Are the Serological Methods of Diagnosis? Clin Diagn Lab Immunol. 2002 November; 9(6): 1295–1300.

Testele serologice pentru boala celiacă prezintă utilitate în evaluarea pacienţilor cu simptomatologie clasică, screening-ul persoanelor cu manifestări atipice extraintestinale precum şi în monitorizarea răspunsului la dieta fără gluten⁴.

Algoritmul testelor de diagnostic include şi determinarea anticorpilor anti-endomisium.

Aceştia pot fi întâlniţi în toate cele 4 forme ale bolii celiace:

• tipică – cu manifestări gastro-intestinale;
• atipică – cu manifestări extraintestinale (dermatita herpetiformă);
• silenţioasă – cu modificări histopatologice dar fără manifestări clinice;
• latentă – cu morfologie normală a mucoasei intestinale la persoane cu predispoziţie genetică⁴.

Transglutaminaza tisulară este auto-antigenul principal recunoscut de aceşti anticorpi³.

Nivelurile de anticorpi anti-endomisium IgA se corelează de obicei cu severitatea bolii şi scad odată cu introducerea dietei fără gluten, ajungând la valori foarte mici sau chiar negative după aproximativ 9 luni de regim².

Anticorpii anti-endomisium IgA (EMA-IgA) au o specificitate de aproape 100% (97-100%) şi o sensibilitate de 85-98%³.

Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)¹.

Specimen recoltat - sânge venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator¹.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare¹.

Volum probă – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian¹.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C¹.

Metodă – imunofluorescenţă indirectă¹.

Valori de referinţă¹- EMA IgA : Titru < 1/ 10.

Interpretarea rezultatelor

Titrurile crescute ale anticorpilor anti-endomisium IgA  au o specificitate înaltă pentru boala celiacă şi dermatita herpetiformă şi în general se corelează cu severitatea bolii.

Dieta fără gluten este însoţită de scăderea în 6-12 luni a titrurilor anticorpilor⁴.

Limite şi interferenţe

Cu toate că specificitatea testului este foarte mare, sunt posibile rezultate fals pozitive. Un rezultat pozitiv trebuie interpretat întotdeauna în contextul clinic al pacientului şi împreună  cu alţi markeri serologici.

Un rezultat negativ nu exclude diagnosticul de boală celiacă².

Deoarece într-o treime din cazuri nu există concordanţă între anticorpii anti-endomisium IgA şi anticorpii anti-transglutaminază tisulară IgA, se recomandă screening-ul paralel¹.

Pacientii cu deficit selectiv IgA vor avea un rezultat negativ. Pentru aceştia se recomandă teste de tip IgG².

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Endomysial Antibody (EMA) IgA, IgG. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

3. Richard J Farell, MD and Ciaran P Kelly, MD. Celiac Sprue, In New England Journal of Medicine vol 346:180-188, Jan17, 2002, No. 3.

4. Sett M, Hormaza L, Guandalini S. Celiac disease: risk assessment, diagnosis and monitoring – 2008; 12(5):289-298.

Boala celiaca este o enteropatie autoimuna declansata de ingestia de gluten la persoanele cu predispozitie genetica.

Se estimeaza ca prevalenta reala a bolii celiace in populatia generala ar fi in jur de 0.5%.

La copii, simptomele bolii se pot instala precoce (la varste cuprinse intre 4 si 24 luni): diaree cronica, distensie abdominala, scadere ponderala, tulburari de crestere. Apar frecvent voma, anorexie, paloare, stari de iritabilitate. Mai rar, se descriu constipatie sau durere abdominala recurenta. Atunci cand diagnosticul se stabileste tardiv, copiii pot prezenta anemie prin carenta de fier si/sau acid folic, tulburari de coagulare, pubertate intarziata.

Unii adulti cu boala celiaca declara ca au prezentat simptome in copilarie, dar in majoritatea cazurilor anamneza nu este sugestiva pentru a considera un debut precoce al afectiunii. Adultii pot prezenta, ca si copiii, un tablou clasic de boala, cu diaree severa si scadere ponderala, dar sunt mult mai frecvent intalnite simptome de gravitate mai mica, cum ar fi un sindrom dispeptic sau un sindrom de colon iritabil. La aproximativ jumatate din adulti se constata forme atipice de boala, inclusiv forme silentioase sau forme extraintestinale. Este larg acceptat astazi faptul ca dermatita herpetiforma, o afectiune buloasa a pielii, este indusa de gluten.

Diagnosticul de boala celiaca se confirma prin efectuarea biopsiei de mucoasa intestinala, la care se constata modificari caracteristice (leziuni ce variaza ca severitate, de la atrofie pana la disparitia vilozitatilor intestinale).

Markerii serologici pentru boala celiaca au aparut initial pentru a depista boala in grupul de pacienti care prezinta simptome atipice. Astazi sunt folositi din ce in ce mai mult in scop de screening pentru aceasta boala.

Transglutaminaza tisulara (tTG) a fost identificata ca fiind autoantigenul major in boala celiaca. tTG apartine unei familii complexe de enzime calciu–dependente care catalizeaza formarea legaturilor incrucisate dintre proteine. Aceasta enzima este larg raspandita, in multe organe avand rol in asamblarea matricei extracelulare si in mecanismele de reparare tisulara.

In tesuturile afectate, cum este cazul mucoasei intestinului subtire in boala celiaca netratata, se inregistreaza nivele crescute de tTG. Astfel, anticorpii IgA impotriva tTG sunt markeri serologici cu specificitate inalta pentru boala celiaca si dermatita herpetiforma^1;3.

Testul din laboratorul Synevo foloseste o transglutaminaza tisulara umana recombinata, care a imbunatatit performanta analizei in comparatie cu incercarile anterioare. Se apreciaza pe baza studiilor efectuate ca sensibilitatea testului este de 96% iar specificitatea intre 93 si 100%. Se determina separat anticorpii de tip IgA si cei de tip IgG; anticorpii anti-transglutaminaza tisulara IgA reprezinta testul cel mai sensibil pentru boala celiaca, insa in cazurile in care aceasta afectiune se asociaza cu un deficit de IgA testul nu mai este concludent fiind necesara determinarea anticorpilor de tip IgG².

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)².

Specimen recoltat – sange venos².

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare².

Volum proba – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian².

Stabilitate proba – serul separat este stabil 3 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20 °C².

Metoda – ELISA².

Valori de referinta

IgA, IgG

<10 U/mL: Negativ

≥10 U/mL: Pozitiv².

Bibliografie

1. A.V.M. Dahele et al. Serum IgA tissue transglutaminase antibodies in celiac disease and other gastrointestinal diseases. In QJ Med. 2001.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Tissue Transglutaminase (tTG), Ig A. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

AMA sunt anticorpi fara specificitate de organ, indreptati impotriva unei lipoproteine din membrana interna a mitocondriei.

AMA reprezinta un marker serologic pentru ciroza biliara primitiva (prevalenta 90-96%), afectiune caracterizata prin distructia progresiva a cailor biliare interlobulare, cu inducerea colestazei si, in final, a cirozei hepatice. Aceasta boala apare predominant la femei, avand o predispozitie genetica⁴.

Antigenele mitocondriale recunoscute de AMA au fost clasificate in 9 subtipuri (M1-M9), M2 fiind subtipul cel mai strans asociat cu ciroza biliara primitiva (99% din pacienti) ^1;3 .

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)². 

Specimen recoltat - sange venos² 

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare².

Volum proba – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian².

Stabilitate proba - serul separat este stabil 4 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20 °C².

Metoda - ELISA. Reactivul folosit este antigenul mitocondrial M2 inalt purificat; sunt detectati anticorpi de tip IgG². 

Valori de referinta

 < 12 AU/mL : negativ

12 – 18 AU/mL : echivoc

>18 U/mL: pozitiv

Un rezultat echivoc impune testarea unei noi probe peste 2-3 saptamani².

Limite si interferente

Exista un procent foarte scazut de pacienti cu ciroza biliara primitiva care nu au anticorpi antimitocondriali. 

AMA mai pot fi depistati ocazional si in alte boli hepatice: hepatita cronica activa, ciroza criptogena si la pacientii cu manifestari clinice de boala hepatica,dar fara modificari biochimice^1;3.

De asemenea, AMA mai pot fi intalniti uneori in: LES, poliartrita reumatoida, afectiuni tiroidiene, anemie pernicioasa, boala Addison¹.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, 7 ed. 2004, 593.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

3. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Mitochondrial (M2) Antibody. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication

4. Ulrich Treichel, Guido Gerken, Karl-Hermann Meyer. Autoantibodies in Chronic Hepatitis. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 835-837.