CRP reprezinta  unul din cei mai sensibili reactanti de faza acuta. Nivelurile sale plasmatice cresc dramatic (de 100 ori sau mai mult) dupa traumatisme severe, infectii bacteriene, inflamatii, interventii chirurgicale sau in cursul unor proliferari tumorale.

In mod traditional, determinarea CRP a fost utilizata pentru a evalua si a monitoriza activitatea afectiunilor inflamatorii, pentru a depista infectiile post-operatorii si respingerea grefelor².

In ultimii ani numeroase studii epidemiologice au confirmat faptul ca pacientii cu niveluri plasmatice bazale crescute de CRP prezinta un risc crescut de boala coronariana si infarct miocardic. Studiile prospective desfasurate in tarile europene si SUA au furnizat rezultate concordante in ceea ce priveste valoarea predictiva a determinarilor CRP asupra riscului cardiovascular atat la barbati cat si la femei. Astfel, CRP este un factor de risc indirect pentru boala coronariana, iar nivelurile crescute pot reflecta unele din urmatoarele situatii:

-o inflamatie a arterelor coronare ca raspuns la agenti infectiosi;

-severitatea raspunsului inflamator in vasele aterosclerotice;

-extinderea inflamatiei asociate cu ischemia miocardica;

-extinderea inflamatiei asociate cu necroza miocardica;

-cantitatea si activitatea citokinelor proinflamatorii circulante¹.

Desi exista dovezi certe privind rolul inflamatiei in boala coronariana nu a fost stabilit pana acum mecanismul precis al relatiei dintre nivelurile plasmatice CRP si riscul cardiovascular. O problema ramasa inca nerezolvata este aceea daca cresterea nivelului CRP reprezinta cauza sau consecinta bolii (probabil amandoua). Este posibil ca raspunsul inflamator asociat cu leziunile ateromatoase sa declanseze productia de citokine intr-o cantitate suficienta pentru a induce o crestere masurabila a CRP in plasma. La randul sau CRP, datorita efectelor proinflamatorii, poate determina cresterea vulnerabilitatii placii ateromatoase sau poate avea alte actiuni care agraveaza boala.

Centralizarea datelor obtinute din studiile prospective in care testarea CRP a fost folosita pentru estima riscul pe termen scurt sau lung de evenimente coronariene recurente sau deces de cauza cardiaca la pacientii care au fost monitorizati pe o perioada de timp variabila (90 zile – 9 ani) a relevat urmatoarele aspecte majore:

-nivelurile serice medii ale CRP sunt in general crescute la persoanele cu boala coronariana in comparatie cu martorii sanatosi (inainte si dupa ajustarea pentru alti factori de risc cardiovascular);

-nivelurile serice CRP se coreleaza atat cu factorii de risc cardiovascular “clasici”: fumat, varsta, indice de masa corporala, diabet cat si cu unele variabile clinice cum ar fi: infarct miocardic in antecedente si severitatea stenozei arterelor coronare;

-nivelurile serice CRP sunt crescute la pacientele care urmeaza terapie hormonala de substitutie;

-nivelurile bazale CRP constituie un factor predictiv independent pentru riscurile pe termen scurt si lung de infarct miocardic recurent sau deces la pacientii cu angina instabila sau infarct miocardic in antecedente;

-un studiu efectuat pe un lot de barbati cu hipercolesterolemie si boala coronariana severa a constat ca asocierea dintre CRP si prognosticul bolii coronariene a fost atenuata de alti factori de risc.

Ca o concluzie, persoanele cu niveluri serice CRP care depasesc in mod sustinut 1 mg/L prezinta un risc crescut de infarct miocardic.

In ceea ce priveste studiile prospective efectuate pe perioade cuprinse intre 3 si 8 ani care au inclus persoane asimptomatice, initial sanatoase, s-au comunicat observatii similare:

-nivelurile bazale CRP crescute constituie un factor predictiv independent pentru riscul pe termen lung de boala coronariana al persoanelor aparent sanatoase si, in unele cazuri reprezinta factorul predictiv cel mai puternic;

-riscul de afectiuni cardiovasculare este de 2-7 ori mai mare  la persoanele cu niveluri CRP crescute fata de cei cu niveluri joase; cresterea CRP este inregistrata cu cativa ani inainte de debutul clinic al bolii coronariene;

-nivelurile CRP sunt crescute la persoanele de sex feminin sanatoase care urmeaza terapie hormonala de substitutie postmenopauza;

-rezultatele testului CRP se adauga la cele obtinute pentru markerii cardiovasculari standard (colesterol total si LDL colesterol) contribuind la cresterea valorii predictive a acestora, la persoane sanatoase apartinand ambelor sexe;

-riscul crescut al persoanelor cu nivel CRP ridicat este evident pe termen lung si este independent de alti factori de risc cardiovascular cum ar fi hiperlipemia si fumatul;

-se pare ca valoarea predictiva a CRP este mai mare la persoanele care nu prezinta factori de risc  „clasici” (spre exemplu, indivizi normolipemici sau nefumatori).

Cercetarile indica faptul ca persoanele care prezinta niveluri CRP crescute trebuie sa intrerupa fumatul, sa scada in greutate, sa reduca valorile tensiunii arteriale, sa practice exercitii fizice si sa urmeze o dieta echilibrata, indiferent de nivelul colesterolului seric. In plus, se crede ca terapia cu statine poate fi utila in scaderea nivelurilor CRP¹.

Exista doua tipuri de teste CRP: unul dintre acestea prezinta un domeniu masurabil  care include valorile obtinute la pacientii cu procese infectioase sau inflamatorii (in general, 3-200 mg/L) iar celalalt poate detecta niveluri CRP mai mici (sensibilitate analitica in jur de 0.1 mg/L) pentru estimarea riscului de evenimente cardiace. Din acest motiv, cel de-al doilea test este denumit CRP cu sensibilitate inalta (CRP ultrasensibil; “high-sensitive” CRP)².

Determinarile CRP ultrasensibile sunt folosite si pentru depistarea precoce a infectiilor in pediatrie³.

Recomandari pentru determinarea CRP

Pentru estimarea riscului cardiac, AHA (American Heart Association) si CDC (Centers for Disease Control and Prevention) au formulat urmatoarele recomandari de testare hsCRP:

-testarea nu trebuie efectuata la pacientii cu semne de infectie, inflamatie sistemica sau traumatisme;

-in mod optim, pentru estimarea riscului cardiovascular se va folosi o valoare hsCRP medie, rezultata din 2 valori masurate la un interval de 2 saptamani; daca la una dintre determinari se depisteaza o valoare > 10 mg/L trebuie cercetata o cauza inflamatorie iar testarea va fi repetata peste alte 2 saptamani;

-vor beneficia cel mai mult de testare persoanele la care determinarea markerilor standard a furnizat un risc moderat (de exemplu, un risc de 10-20% de a dezvolta afectiuni cardiovasculare in urmatorii 10 ani) iar medicul clinician solicita informatii suplimentare pentru a conduce tratamentul preventiv;

-rolul hsCRP in preventia secundara (la pacientii deja diagnosticati cu afectiuni cardiovasculare) este limitat, deoarece nu influenteaza deciziile terapeutice (acestea trebuie sa fie agresive, indiferent de valorile CRP);

-nu se recomanda screening-ul intregii populatii adulte, iar hsCRP nu trebuie sa se substituie markerilor standard ai riscului cardiovascular (reprezinta un element adjuvant)^3;4.

Pregatire pacient – nu este necesara³.

Specimen recoltat - sange venos³.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator³.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare³.

Volum proba – minim 0.5 mL ser³.

Cauze  de respingere a probei - specimen intens lipemic sau intens hemolizat³.

Stabilitate proba – serul este stabil 3 zile la temperatura camerei; 8 zile la 2-8ºC; timp idelungat  la –20ºC³. 

Metoda – latex-imunoturbidimetrie³.

Limita de detectie – 0.15 mg/L³.

Valori de referinta si interpretarea rezultatelor

Intervalele de decizie pentru evaluarea riscului cardiovascular sunt stabilite conform recomandarilor CDC/AHA:

< 1mg/L : risc scazut

1- 3 mg/L : risc moderat

> 3 mg/L : risc crescut

In cazul valorilor > 10 mg/L trebuie luata in considerare o cauza non-cardiovasculara³.

Valori de referinta pentru nou-nascuti si copii:

Nou-nascuti (0-3 saptamani): 0.1-4.1 mg/L

Copii (1 luna – 15 ani): 0.1 -2.8 mg/L

Factori de conversie:

mg/L x 9.52 = nmol/L

mg/L x 0.1 = mg/dL³.

Limite si interferente

Cresterile nivelului CRP sunt nespecifice si nu trebuie interpretate decat in contextul clinic al pacientilor.

Determinarile seriate de CRP nu trebuie folosite pentru monitorizarea tratamentului.

• Interferente analitice

In cazuri foarte rare prezenta gamapatiei, in special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate³.

Bibliografie

1. Francesco Dati & Erwin Metzmann. Acute Phase Proteins. In Proteins Laboratory Testing and Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 301-305.

2. Frances Fischbach. Overview of Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 642-643.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

4. Richard A. McPherson, Matthew R. Pincus. Evaluation of Cardiac Injury and Function. In Henry’s clinical diagnosis and management by laboratory methods, Ed., 2007, 224-225.

Homocisteina, un aminoacid care contine o grupare thiol, se formeaza prin demetilarea intracelulara a metioninei. In plasma homocisteina se gaseste in principal legata de proteine dar sunt prezente de asemenea si forme libere, oxidate si disulfidice⁴.

Nivelul homocisteinei plasmatice variaza in functie de cele 2 cai de metabolizare ale acesteia. Prima ar fi trans-sulfurarea la cisteina, prin intermediul enzimei cistationin beta-sintetaza (CBS), enzima care necesita vitamina B6 drept cofactor. A doua cale ar fi remetilarea la metionina necesitand prezenta unor enzime (metilentetrahidrofolat reductaza MTHFR si metionin-sintetaza), care au co-substrat acidul folic si co-enzima vitamina B12. Astfel, nivelul homocisteinei in sange este invers proportional cu nivelul plasmatic al folatilor, vitaminei B12 si piridoxal 5-fosfatului (vitamina B6) si implicit cu aportul exogen al acestor vitamine³.

Hiperhomocisteinemia (un nivel plasmatic >12-15 μmol/L) apare in situatiile in care este blocata una din cele 2 cai de metabolizare. Hiperhomocisteinemia severa care conduce la homocisteinurie este produsa de defecte genetice, cel mai frecvent fiind deficitul homozigot de CBS cu o incidenta de 1 la 300 000 nasteri. Acesti pacienti prezinta retard mental, tromboembolism arterial si dezvolta ateroscleroza precoce. Acelasi tip de manifestari este intalnit si in cazul deficitului homozigot de MTHFR. Deficitul heterozigot de CBS intalnit la aproximativ 1% din populatie este asociat cu o hiperhomocisteinemie moderata la fel ca si deficitul heterozigot de MTHFR. La nivelul enzimei MTHFR mai este descrisa o mutatie care genereaza o varianta enzimatica termolabila. Pacientii care sunt heterozigoti pentru aceasta mutatie nu prezinta hiperhomocisteinemie sau un risc crescut de evenimente trombotice in timp ce homozigotii pot dezvolta hiperhomocisteinemie⁷. Alte cauze de hiperhomocisteinemie sunt: deficitul de folati si de vitamina B6, varsta inaintata, hipotiroidism, lupus eritematos sistemic, afectiuni renale cronice, medicamente: acid nicotinic, methotrexat, teofilina, L-dopa^5;7.

Numeroasele studii efectuate au aratat ca hiperhomocisteinemia se asociaza cu urmatoarele:

• risc crescut de afectiuni cardiovasculare – hiperhomocisteinemia constituie un factor de risc independent atat pentru femei (chiar si inainte de menopauza) cat si pentru barbati;
• risc crescut de tromboze venoase;
• risc crescut de complicatii ale sarcinii si defecte de tub neural².

O metaanaliza a 27 studii epidemiologice a indicat ca o crestere cu 5 μmol/L a homocisteinemiei se asociaza cu un risc de boala coronariana similar cu cel indus de o crestere cu 0.5 mmol/L  a nivelului de colesterol (un “odds ratio” de 1.6 la barbati si de 1.8 la femei)⁴.

Sunt multe teorii cu privire la mecanismul prin care hiperhomocisteinemia favorizeaza aparitia si dezvoltarea aterosclerozei. Unii sugereaza ca este implicata gruparea sulfidril din molecula homocisteinei deoarece aceasta este usor oxidabila. Au fost elaborate teorii, care sa justifice rolul patogenic al homocisteinei, precum favorizarea agregarii plachetare, dezvoltarea leziunilor endoteliale, alterarea afinitatii pentru fibrina a lipidelor si lipoproteinelor, alterari ale proliferarii celulelor musculare netede si cresterea productiei de specii reactive de oxigen, conducand la cresterea stresului oxidativ.

A fost demonstrat ca acidul folic imbunatateste functia endoteliala la adultii sanatosi cu hiperhomocisteinemie. La pacientii cu boala coronariana documentata, scaderea nivelului plasmatic al homocisteinei, prin suplimentarea aportului de acid folic (5 mg/zi) imbunatateste functia vaselor de rezistenta. Se pare ca scaderea nivelului homocisteinei este responsabila de acest efect si nu cresterea nivelului seric al folatului. O doza de acid folic mai mare sau egala cu 0,8 mg este necesara pentru o scadere optima a nivelului de homocisteina.

Pacientii cu insuficienta renala preterminala, in dializa, sau primitorii unui transplant renal au un risc cardiovascular crescut, mediat in parte de cresterea nivelului homocisteinei. Strategiile de reducere a nivelului homocisteinei nu sunt insa foarte eficace, mai ales la pacientii aflati sub dializa³.

Riscul de boala tromboembolica la pacientii cu hiperhomocisteinemie a fost evidentiat pentru prima oara in 1991. Multe studii au aratat ca acestia prezinta un risc de 2-4 ori mai mare de tromboza venoasa in comparatie cu persoanele sanatoase. Riscul  este de 20 ori mai mare daca la hiperhomocisteinemie se asociaza statusul heterozigot pentru factorul V Leiden⁷. Administrarea de contraceptive orale la pacientele cu hiperhomocisteinemie se asociaza cu un risc crescut de tromboza a venelor cerebrale¹

Recent, nivelurile crescute de homocisteina si  statusul homozigot pentru mutatia C677T de la nivelul genei MTHFR (care genereaza o varianta enzimatica termolabila ce este cu 20% mai putin eficienta in metabolizarea homocisteinei) au fost asociate cu anumite complicatii ale sarcinii ce includ anomalii cromozomiale, malformatii congenitale, pierderi recurente de sarcina, afectiuni ale placentei si preeclampsie. Mai mult, pe langa consecintele asupra embrionului sau fatului in prima parte a sarcinii cei doi factori sunt implicati si in fenomenele tromboembolice survenit tardiv in sarcina si chiar in perioada post-partum⁶.

Recomandari pentru determinarea homocisteinei – screening-ul pacientilor cu risc crescut de afectiuni cardiovasculare (la fiecare 3-5 ani); pacienti < 40 ani cu afectiuni cardiovasculare (pentru a exclude homocistinuria); avorturi recurente spontane^5;2.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate⁴.

Specimen recoltat - sange venos; vacutainerul se agita foarte usor, prin rasturnare si se pune imediat pe gheata; se transporta la laborator cat mai repede posibil pentru a fi centrifugat⁴.

Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3⁴.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul⁴.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, care nu a fost adus la laborator pe gheata sau plasma care nu fost separata imediat dupa recoltare (pentru a preveni sinteza homocisteinei de catre eritrocite)².

Prelucrare necesara dupa recoltare - in maxim 30 de minute de la recoltare se separa plasma prin centrifugare 15 minute la 1500 x g [g = (1118 + 10^-8) x (raza in cm) x (rpm)²] de aceea probele din Bucuresti vor fi recoltate numai la sediul laboratorului Grozovici; pentru separarea plasmei se foloseste  o pipeta de plastic. Se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, plasma se pastreaza la -20°C in recipient de plastic (polipropilen sau polistiren); probele de plasma recoltate in alte centre decat laboratorul Grozovici vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate⁴.

Stabilitate proba - plasma este stabila 6 luni la -20°C sau la -70°C; nu decongelati/recongelati⁴.

Metoda - imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta⁴.

Valori de referinta – 5-12 μmol/L⁴.

Limita de detectie - 0.5μmol/L⁴.

Limite si interferente

• Medicamente

Valori fals crescute ale homocisteinei se pot intalni la pacientii aflati sub tratament cu preparate care contin S-adenozil-metionina.

Rezultatele obtinute de la pacientii aflati sub tratament cu methotrexat, oxid nitros, 6-azauridin-triacetat, carbamatepina, fenitoin si alte anti-convulsivante trebuie interpretate cu prudenta deoarece aceste substante interferacu determinarea homocisteinei.

• Interferente analitice

Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului si da rezultate neconcludente⁴.

Bibliografie

1. Francesco Dentali, Mark Crowther, and Walter Ageno. Thrombophilic abnormalities, oral contraceptives, and risk of cerebral vein thrombosis: a meta-analysis. In Blood, April 2006, vol.107, 2766-2773.

2. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 436-438.

3. H. Paunescu, Isabel Ghita, Oana Andreia Coman, I. Fulga. Vitaminele ca factori protectori cardiovasculari. In Medicina moderna, nr.4, 2006.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Homocysteine, Plasma. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

6. Willianne L.D.M. Nelen and Henk J. Blom. Pregnancy Complications. In MTHFR Polymorphisms and Disease. Edited by: Per Magne Ueland, 2005.

7. www. med. uiuc.edu. University of Illinois. Hematology Resource Page. Hyperhomocysteinemia. Ref Type: Internet Communication.

Troponina T (TnT) este o proteina cu greutatea moleculara de 39.7 kDa care intervine in mecanismul de reglare a contractiei muschiului cardiac si isi are originea exclusiv in miocard.

Interactiunea dintre miozina si actina mediata de calciu, care conduce la contractia si relaxarea  muschiului striat, este reglata de un complex de proteine cunoscute sub denumirea de „troponine”, complex cu trei subunitati:

• troponina C – care se leaga de calciu;

• troponina I – care inhiba interactiunile dintre actina si miozina;

• troponina T – care ataseaza complexul troponinic la filamentele subtiri prin legarea la tropomiozina.

In timp ce in muschiul cardiac si in cel scheletic exista troponina C cu structura identica, secventa de aminoacizi a troponinei I si T din muschiul cardiac difera de secventa respectiva din muschiul scheletic; aceasta diferenta a permis sinteza anticorpilor monoclonali indreptati impotriva troponinelor cardiace, cu reactivitate scazuta fata de izoformele corespondente din muschiul scheletic.

Determinarea prin tehnici cantitative a  troponinelor T si I este aprobata in prezent de FDA (Food and Drug Administration) pentru utilizarea in clinica. Nu este necesar sa se testeze concomitent ambele proteine.

Troponinele I si T sunt eliberate in circulatie in situatiile in care este pierduta integritatea membranei celulare sau atunci cand apare necroza miocitelor, indiferent de cauza.

TnT, desi are o greutate moleculara mai mare (39.7 kDa) fata de TnI (23.5 kDa), in IMA este eliberata mai precoce, respectiv la o ora, cu valori elocvente la 3-4 ore de la aparitia simptomelor clinice si cu persistenta valorilor ridicate timp de 6-8 zile, eventual pana la 14 zile. Persistenta valorilor ridicate pe o perioada lunga de timp este posibila datorita eliberarii lente a complexului troponinic din aparatul contractil al miocitelor si este folosita in diagnosticul IMA mai vechi de 48 ore, dar pana la 14 zile. Este important de mentionat faptul ca persistenta cresterii TnT nu este influentata de tratamentul trombolitic^1;3.

Recomandari pentru determinarea TnT-STAT

• detectarea necrozei cardiace: cresterea valorilor TnT implica existenta unui grad de necroza miocardica (indiferent de cauza), chiar in absenta unor modificari EKG;

• diagnosticul IMA perioperator, cand valoarea  CK-MB este crescuta datorita leziunilor muschilor scheletici;

• determinarile seriate sunt utile pentru stabilirea momentului reperfuziei dupa initierea tratamentului trombolitic; valoarea varfului TnT dupa producerea reperfuziei depinde de dimensiunile zonei de infarct;

• marker de prognostic la pacientii cu sindrom coronarian acut; observatiile clinice pe termen lung au aratat o mortalitate mai mare si evenimente coronariene postinfarct mai frecvente la pacientii care prezinta o crestere precoce a TnT, acestia fiind etichetati ca „pacienti cu risc crescut”; in general, cu cat nivelul seric al troponinei este mai mare, cu atat riscul este mai mare;

• determinarile in dinamica pot fi utilizate ca indicatori ai rejetului allogrefei cardiace^1;2;3;

• estimarea riscului cardiac la pacientii cu insuficienta renala cronica; studii recente au aratat ca prezenta unor niveluri crescute de TnT la aceasta categorie de pacienti indica patologie cardiaca, corelata cu un risc crescut de mortalitate².

Pregatire pacient - recoltarea probei de sange se face in orice moment al zilei cand se  suspecteaza un SCAI (Sindrom Coronarian Acut Ischemic)².

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa rapid serul prin centrifugare².

Volum proba - minim 0.5 mL ser². 

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat².

Stabilitate proba - 24 ore la 2-8^ºC; 12 luni la –20^ºC².

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)².

Valori de referinta

Cut-off clinic pentru infarctul miocardic acut: 0.1 ng/mL (μg/L)².

Limita de detectie - 0.01 ng/mL (μg/L)².

Interpretarea rezultatelor

In IMA cresterea valorilor TnT in primele 48 ore are o semnificatie apropiata de cea a CK-MB, dar cu o specificitate mai mare: 97.37% fata 89.5%. Dupa producerea IM sensibilitatea este: 33% in primele 2 ore, 50% intre a 2-a si a 4-a ora, 75% intre a 4-a si a 8-a ora si se apropie de 100% la 8 ore de la debutul durerii. Sensibilitatea TnT se mentine ridicata timp de 6 zile.

Cresteri ale TnT fara modificarea CK-MB conduc la diagnosticul de angina pectorala instabila¹.

Limite si interferente

Cresteri moderate ale TnT pot sa apara si in afectiuni de natura non-ischemica:

-traumatisme (contuzii cardiace), cardioversie, biopsie endomiocardica, interventii chirurgicale pe cord;

-insuficienta cardiaca sau renala (acute sau cronice) decompensate;

-hipotensiune, HTA, diferite aritmii cardiace, miocardite, pericardite severe;

-embolie pulmonara;

-accidente vasculare cerebrale acute.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu².

Bibliografie

1. Jacques Wallach. Afectiuni cardiovasculare. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 166-168.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

3. www.monografias.com/trabajos12/troponini/troponini.shtml 2006. Ref Type: Internet Communication.

Insuficienta cardiaca cronica este un sindrom clinic produs prin alterarea functiei de pompa a inimii. Incidenta sa este in continua crestere atat in tarile din Europa cat si in Statele Unite ale Americii, constituind  cauza cea mai frecventa de spitalizare a persoanelor varstnice.

Principalii factori etiologici ai disfunctiei ventriculare stangi sunt hipertensiunea arteriala si boala coronariana.

Diagnosticul de insuficienta cardiaca in stadiu precoce este greu de stabilit deoarece simptome cum ar fi dispneea, fatigabilitatea si edemele declive sunt destul de nespecifice. Diagnosticul devine si mai dificil la persoanele varstnice sau obeze. Pentru stabilirea diagnosticului se recurge adesea la investigatii imagistice, ecografia cardiaca fiind cea mai folosita metoda. Tinand cont de faptul ca este o boala progresiva, cu cat diagnosticul este stabilit mai precoce, cu atat mai mult se reduce riscul complicatiilor si al mortalitatii.

Din acest motiv, s-a simtit nevoia sa se depisteze markeri serici care sa se coreleze intr-un mod adecvat cu prognosticul bolii.

Semnificatia clinica a peptidelor natriuretice a fost de mult timp demonstrata. ANP (atrial natriuretic peptide) si BNP (brain natriuretic peptide), prin proprietatile lor natriuretice, diuretice cat si de antagonisti ai sistemului renina-angiotensina-aldosteron influenteaza balanta hidro-electrolitica din organism.

Pro-BNP este secretat predominant in ventricul ca raspuns la stres-ul parietal miocardic. Este clivat intr-o forma biologic activa - BNP – si intr-un fragment inactiv - NT-proBNP. Kit-ul pe care il folosim in laboratorul Synevo contine 2 anticorpi policlonali care recunosc epitopi localizati in portiunea NT-proBNP.

S-a constatat ca nivelurile serice ale BNP (si respectiv ale NT-proBNP) se coreleaza foarte bine cu severitatea disfunctiei ventriculare stangi, fiind astfel un marker cu valoare prognostica.

Pe buletinul final de analize va fi mentionat un cut-off clinic pentru insuficienta cardiaca  de 125 pg/mL, care reprezinta nivelul decizional de identificare a persoanelor cu risc. Astfel NT-proBNP poate fi utilizat pentru:

-evitarea consultatiilor la cardiolog si a ecografiilor cardiace a pacientilor cu simptome sugestive, dar fara insuficienta cardiaca;

-evitarea tratamentului nenecesar in cazul pacientilor suspectati de insuficienta cardiaca dar avand o patologie non-cardiaca^2,3.

De asemenea, acest marker poate fi folosit in monitorizarea si evaluarea eficientei tratamentului. Deoarece NT-proBNP este foarte stabil in probele de sange si nu sufera variatii diurne, acesta furnizeaza informatii clinice sigure si reproductibile in conditii de rutina. Terapia insuficientei cardiace condusa prin nivelurile NT-proBNP scade numarul total al evenimentelor cardiace si intarzie momentul aparitiei primului eveniment, in comparatie cu tratamentul intensiv condus pe baza semnelor si simptomelor clinice⁴.

In cazul pacientilor cu sindrom coronarian acut, evaluarea NT-proBNP la internare are rol predictiv asupra riscului de deces¹.

De asemenea, sunt date care sustin ca acest marker ar mai putea fi util in evaluarea remodelarii vasculare². 

Pregatire pacient - nu este necesara o pregatire speciala².

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare².

Volum proba - minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat².

Stabilitate proba – 3 zile la 20-25ºC; 6 zile la 2-8ºC; 12 luni la -20ºC².

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)².

Valori de referinta - cut-off clinic pentru disfunctia cardiaca: 125 pg/mL².

Limita de detectie – 5 pg/mL (0.6 pmol/L)².

Interpretarea rezultatelor

Valori >125 pg/mL pot indica disfunctie cardiaca si un risc crescut de complicatii cardiace (infarct miocardic, insuficienta cardiaca, moarte subita)².

Limite si interferente

Valorile obtinute pentru NT-proBNP trebuie interpretate in corelatie cu datele clinice ale pacientului si alte investigatii paraclinice.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu².

Bibliografie

1. James SK et al. NT proBNP and other Risk Markers for the Separate Prediction of Mortality and Subsequent Myocardial Infarction in Patients with Unstable Coronary Artery Disease. GUSTO IV Substudy. In Circulation 2003, 108:275-281.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

3. Mueller T, et al. Head-to-Head Comparison of the Diagnostic Utility of BNP and NT-proBNP in Symptomatic and Asymptomatic Structural Heart Disease. In Clin Chim Acta, 2004, 341:41-48.

4. Remme WJ, Swedberg K et al. The European Society of Cardiology Task force Report: Guidelines for the Diagnosis and Treatment of Chronic Heart failure. In European Heart Journal 2001, 22:1527-1560.