Leptina este o proteina cu greutate moleculara de 16 KDa produsa de adipocite, ce are rol important in reglarea greutatii corporale. La nivelul hipotalamusului, se leaga de receptorii α-melanocortin, inhiba neuropeptidul Y si induce astfel senzatia de satietate. De asemenea, intervine in metabolismul glucozei prin cresterea sensibilitatii la insulina si activarea sistemul nervos simpatic.

Nivelul plasmatic al leptinei se coreleaza cu cel al depozitelor adipoase. O crestere serica a proteinei determina reducerea apetitului si cresterea consumului de energie, prin stimulare directa la nivel central.

Leptina detine o functie importanta si in procesul de reproducere prin reglarea secretiei GnRH de la nivelul hipotalamusului. Modificari in productia de GnRH si gonadotropine determina alterari functionale la nivelul ovarelor si endometrului, precum si in dezvoltarea embrionara. De asemenea, exista studii ce arata ca leptina poate fi implicata in dezvoltarea unei sarcini normale.

La femeile gravide leptina este produsa de trofoblastul placentar si este secretata atat in circulatia materna cat si fetala, nivelul seric ajungand in trimestrele II si III pana la de 2 ori valoarea normala. In sarcinile asociate cu modificari patologice severe productia de leptina la nivel placentar este crescuta.

Studii in curs de desfasurare indica faptul ca leptina este de asemenea implicata intr-o gama diversa de procese fiziologice cum ar fi angiogeneza, hematopoieza, imunitatea si formarea osoaselor.

Scaderea nivelului seric de leptina poate fi determinata de stres, efort fizic intens, dupa o perioada lunga de sedentarism si variatii in greutate. Metabolismul devine disfunctional, kilogramele se acumuleaza rapid si, de cele mai multe ori, femeile care trec prin aceasta experienta asociaza si dereglari menstruale. De aici se poate ajunge foarte usor la infertilitate si osteoporoza.

Studiile clinice evidentiaza faptul ca nivelul leptinei variaza in functie de rasa, fiind mai scazut la femeile afro-americane, ceea ce le predispune la obezitate^2,3.

Recomandari pentru determinarea leptinei - urmarirea persoanelor obeze; evaluarea copiilor cu pubertate intarziata; infertilitate². 

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare².

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat sau hiperlipemic².

Volum proba - minim 2 mL ser².

Stabilitate proba - serul separat este stabil  5-7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C².

Metoda – ELISA².

Valori de referinta       

Valorile de referinta se raporteaza la indicele de masa corporala (BMI):

Interpretarea rezultatelor

Concentratiile plasmatice de leptina sunt modulate de o varietate de factori fiziologici (privare de alimente – realimentare, expunerea la rece) si hormonali (insulina, catecolamine, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, etc).

Valorile serice ale leptinei scad rapid, ca raspuns la post si evidentiaza schimbari profunde in echilibrul energetic. De aemenea, un nivel scazut de leptina determina supraalimentare, reduce secretia de hormoni tiroidieni si de reproducere, precum si imunitatea^3,4.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Leptin, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

3. Rexford S. Ahima. Revisiting leptin’s role in obesity and weight loss. In The Journal of Clinical Investigation 2008 .118 (7):2380–238.

4. Zieba DA, Szczesna M, Klocek-Gorka B, Williams GL. Leptin as a nutritional signal regulating appetite and reproductive processes in seasonally-breeding ruminants. In J Physiol Pharmacol. 2008, 59 Suppl 9:7-18.

Adiponectina este un hormon polipeptidic cu greutate moleculara de 30kDa, secretat de adipocite, cu efect antiaterogenetic, antiinflamator, cardioprotectiv si, de asemenea, cu rol in reglarea sensilibilitatii la insulina. Nivelele reduse ale adiponectinei au fost asociate, atat in modelele animale cat si umane, cu diferiti factori de risc aterosclerotici: hipertensiune arteriala, diabet zaharat de tip 2, rezistenta crescuta la insulina, nivel ridicat de trigliceride si scazut de HDL, obezitate, dar si cu inflamatia.

Spre deosebire de leptina, adiponectina nu modifica aportul alimentar, ci determina reducerea greutatii corporale prin stimularea consumului energetic si scaderea nivelului plasmatic al glucozei si lipidelor. Concentratia serica de adiponectina este reglata de acumularea de grasimi in corp, in special grasimea viscerala, hormonul avand un nivel plasmatic mai scazut la indivizii obezi.

Pacientii supraponderali cu rezistenta la insulina nu beneficiaza de medicamente care stimuleaza secretia de insulina (insulinsecretagoge), ci de tratament cu sensibilizatori ai insulinei care duc la o crestere masurabila a secretiei de adiponectina. Astfel, adiponectina poate fi folosita ca un parametru de control in cazul terapiei cu sensibilizatori ai insulinei.

Numeroase studii efectuate in ultimii ani, atat pe culturi de celule, cat si pe modele animale si umane au avut ca subiect implicarea adiponectinei in procesele fiziologice si patologice. In urma acestor cercetari s-a evidentiat faptul ca, la nivel vascular, adiponectina are efect protector, prin diminuarea fenomenelor inflamatorii asociate cu ateroscleroza, prin reducerea expresiei moleculelor de adezivitate celulara (selectina, vascular adhesion molecule – VCAM1, intercellular adhesion molecule – ICAM1) si a citokinelor atat la nivelul endoteliului, cat si in macrofage.

In cursul procesului de producere a placii de aterom macrofagele elibereaza diferite citokine, ce determina proliferarea si migrarea patologica a celulelor musculare netede vasculare, iar acest fenomen este inhibat de adiponectina. De asemenea, in studiile efectuate pe culturi celulare s-a aratat ca hormonul produs de adipocite scade nivelul esterilor de colesterol ce se acumuleaza la nivelul histiocitelor umane, fenomen care, in vivo, joaca un rol important in initierea leziunilor aterosclerotice.

La nivel vascular, adiponectina activeaza nitric-oxid-sintaza, enzima ce determina sinteza monooxidului de azot (factorul de relaxare derivat din endoteliu – EDRF) responsabil de relaxarea muschiului neted vascular si inhibarea agregarii plachetare.

Studii pe modele animale au pus in evidenta implicarea adiponectinei in diverse afectiuni hepatice. La animalele de laborator, carora li s-au indus hepatopatii de origine alcoolica sau non-alcoolica, s-a constatat ca nivelul plasmatic al adiponectinei scade semnificativ. Administrarea intravenoasa de adiponectina la aceste animalele a dus la reducerea hepatomegaliei, a fenomenelor inflamatorii si a steatozei, acest efect fiind cauzat si de capacitatea hormonului de a suprima productia hepatica de TNFα.

Efectele favorabile ale adiponectinei asociate cu efectele antiinflamatoare, antiapoptotice, inhibarea fibrozei interstitiale fac din acest hormon o molecula terapeutica promitatoare^1;2;3;4.

Recomandari pentru determinarea adiponectinei - ateroscleroza; obezitate; boli cardiovasculare; diabet zaharat tip II; monitorizarea tratamentului cu sensibilizatori ai insulinei ².

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)¹.

Specimen recoltat - sange venos¹.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C¹.

Volum proba – minim 1 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, icteric sau lipemic¹.

Stabilitate proba - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati¹.

Metoda - ELISA¹.

Valori de referinta ¹

Valori mediane adulti:

-barbati: 7 mg/L

-femei: 8.5 mg/L

In functie de valorile obtinute se poate evalua riscul pentru rezistenta la insulina si arterioscleroza :

> 10mg/L:  risc scazut

7-10 mg/L: normal

4- 7 mg/L:  risc crescut

< 4mg/L:    risc foarte mare

 Interpretarea rezultatelor

In general, nivelele scazute de adiponectina sunt asociate cu o prevalenta crescuta a bolilor cardiovasculare asociate cu obezitatea. Cu toate acestea, rolul adiponectinei ca factor predictiv in tulburarile cardiovasculare ramane controversat, fiind necesare studii ulterioare pentru a demonstra legatura de cauzalitate dintre nivelul adiponectinei si dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

Studii experimentale arata ca deficitul de adiponectina contribuie la exacerbarea remodelarii cardiace si la stimularea proceselor inflamatorii in conditii patologice. Nivelul plasmatic de adiponectina creste ca raspuns la inflamatia sistemica si determina inhibarea proceselor inflamatorii prin modificarea aderentei monocitelor si proliferarii celulelor musculare netede. Hiperadiponectinemia se asociaza cu boli inflamatorii cronice.

Concentratiile plasmatice scazute de adiponectina reflecta un stadiu avansat de ateroscleroza. La pacientii cu infarct miocardic acest nivel poate fi neutralizat de cresterea adiponectinei declansata de inflamatia sistemica, care de multe ori se asociaza cu infarctul miocardic.

Valorile serice al adiponectinei sunt in directa legatura cu gradul de sensibilitate la insulina si scad semnificativ la pacientii obezi cu insulinorezistenta, toleranta alterata la glucoza si afectiuni coronariene.

Unele studii efectuate arata ca adiponectina  variaza invers proportional cu glicemia, insulinemia, trigliceridemia si direct proportional cu nivelul HDL-colesterolului si metabolizarea glucozei mediata insulinic, valorile plasmatice scazute ale adiponectinei reprezentand un potential marker al insulinorezistentei^2,4,5.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Yu Hatano, Masatoshi Matsumoto, Shizukiyo Ishikawa, and Eiji Kajii Plasma Adiponectin Level and Myocardial Infarction: the JMS Cohort Study, J Epidemiol 2009;19(2):49-55

3. Niculina MITREA, Denisa MARGINA, Daniela GRADINARU, Andreea ARSENE, Gruia VLAD. Biochimie – Potentialul terapeutic al biomoleculelor adipocitare; Revista Farmacist; 2006; 21(101)

4. Rei Shibata, MD; Noriyuki Ouchi, MD*; Toyoaki Murohara, MD Adiponectin and Cardiovascular Disease, Circ J 2009; 73: 608 – 614.

5. Yang W S, Lee W J. Weight reduction increases plasma levels of an adipose-derived anti-inflammatory protein, adiponectin. J Clin Endocrinol Metab, 86: 3815-3819 (2001).