Dihidrotestosteronul (DHT) este un metabolit biologic activ al testosteronului, produs in principal la nivelul prostatei, dar si in testicule, foliculii pilosi si glandele suprarenale. DHT este sintetizat din testosteron in urma unei reactii de reducere, catalizata de 5 α-reductaza. Doua izoenzime au fost descrise: tipul 1 prezent in majoritatea tesuturilor din organism, fiind forma predominanta in glandele sebacee si tipul 2, izoenzima preponderenta la nivelul aparatului genital masculin³.

Este eliberat in circulatie incepand din viata intrauterina si este responsabil pentru formarea caracterelor sexuale secundare masculine, cum ar fi cresterea parului facial si corporal si ingrosarea vocii. Spre deosebire de testosteron, DHT nu poate fi transformat in estradiol de aromataza si, in consecinta, poate fi folosit ca antagonist in dezvoltarea trasaturilor feminine la barbati. S-a aratat ca DHT este inactivat in muschii scheletici prin actiunea 3-α hidroxisteroid dehidrogenazei si deci nu are nici un efect asupra hipertrofiei musculare.

Femeile cu o concentratie plasmatica crescuta de DHT pot prezenta unele caractere sexuale secundare androgene, cum ar fi vocea ingrosata si parul facial. Circa  35% din pacientele cu sindromul ovarelor polichistice au asociate cresteri ale nivelului seric de DHT.

In sindromul Klinefelter nivelul DHT este mult mai scazut decat la barbatii normali, spre deosebire de hirsutismul idiopatic, in care aproximativ 40% din pacienti au concentratii crescute.

Nivelele serice ale DHT raman normale odata cu inaintarea in varsta si nu se modifica in hiperplazia benigna de prostata (HBP).

In conditii patologice dihidrotestosteronul este implicat in cresterea excesiva a prostatei si caderea parului (calvitie)³.

Alopecia androgenica afecteaza aproape 30% dintre barbatii sub 30 de ani, 50% dintre barbatii peste 50 de ani si, intr-un mod surprinzator, 40% dintre femeile peste 50 de ani. Este o conditie determinata genetic la care se adauga si factorul hormonal – androgenii, in special DHT – care este necesar pentru progresia bolii. La nivelul scalpului frontal au fost depistate concentratii crescute de 5 α-reductaza iar procesele dependente de androgeni se datoreaza in principal legarii DHT de receptorii specifici. Debutul afectiunii este gradat. Barbatii prezinta o rarire a parului in zonele temporale, forma scalpului redefinindu-se in zona anterioara. Boala evolueaza progresiv spre zona frontala si vertex. Femeile prezinta o cadere difuza a parului pe coroana. Poate sa apara la femei si o rarire bitemporala a parului dar intr-un grad mai mic fata de barbati; in general femeile mentin o linie frontala a parului.

Tratamentul alopeciei androgenice include doua preparate care si-au demonstrat eficienta intr-un numar semnificativ de cazuri: finasterida administrata oral (un inhibitor competitiv de 5 α-reductaza) si minoxidilul in aplicatii locale³.

Recomandari pentru determinarea dihidrotestosteronului - monitorizarea pacientilor tratati cu inhibitori de 5 α-reductaza; evaluarea pacientilor cu un posibil deficit de 5 α-reductaza³.

In unele cancere de prostata (mai ales stadiul D) determinarea DHT ar putea fi utila pentru estimarea raspunsului la tratamentul antiandrogenic¹.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)².

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C².

Volum proba – 1 mL ser².

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat².

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati².

Metoda – RIA (radioimunologica)².

Valori de referinta:       – barbati:  250 – 1000 ng/L

- femei:  < 30 – 300 ng/L².

Interpretarea rezultatelor

Pacientii tratati cu inhibitori de 5 α-reductaza prezinta nivele plasmatice scazute de DHT. De asemenea prezinta valori scazute  si cei cu deficit genetic de 5 alfa-reductaza (afectiune rara care afecteaza dezvoltarea sexuala masculina inainte de nastere si in cursul pubertatii)³.

S-a demonstrat ca productia de DHT la nivelul testiculelor provine din tubii seminiferi, prin urmare, in afectiuni ale tubilor seminiferi productia de DHT este modificata, ceea ce determina o scadere a nivelurilor plasmatice (pacienti cu aplazia celulelor germinale si azoospermie). La pacientii cu anorhie nivelul seric al  DHT este foarte scazut.

Limite si interferente

DHT ar putea fi un marker important al productiei periferice de androgeni, dar, pentru ca este metabolizat rapid si are o afinitate crescuta pentru SHBG, nu reflecta nivelul periferic de androgeni. In schimb, metabolitul sau, 3 α, 17 β-androstendiol glucuronid, este un indicator mai bun al concentratiei periferice de androgeni.

Pacientii cu hiperplazie benigna de prostata sau cancer de prostata pot sa nu aiba nivele ridicate de DHT, chiar daca cresterea prostatei a fost stimulata de DHT³.

Bibliografie

1. IBL International. Dihydrotestosterone, Serum. www.ibl-international.com. Ref Type: Internet Communication.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Dihydrotestosterone (DHT). www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

4. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Reference Laboratory Services for Health Care Organizations. Test Catalog. Dihydrotestosterone, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

AMH – membru al familiei factorului de transformare a cresterii β (TGF-β), denumit si substanta inhibitorie mülleriana – a fost studiat in principal pentru rolul sau de reglare a diferentierii sexului masculin in perioada embrionara. Astfel, hormonul produs de catre celulele Sertoli ale testiculului fetal induce regresia ductelor műlleriene, elementele primordiale ale tractului reproductiv feminin, si prin aceasta contribuie la dezvoltarea normala a organelor genitale masculine.

La fetii de sex feminin lipseste AMH, ceea ce duce la dezvoltarea organelor genitale interne feminine. O data cu inceperea pubertatii, AMH, la fel ca si inhibina B, este produs de celulele stratului granulos ale foliculilor de crestere din ovar si nu de catre foliculii primordiali, nici de catre foliculii antrali in faza finala de crestere (aflati sub reglarea directa a FSH). Datorita exprimarii specifice la nivelul celulelor stratului granulos din foliculii de crestere neselectionati (foliculii primari si secundari potential fertili), AMH constituie un marker ideal pentru estimarea rezervei ovariene⁴.

AMH exercita un efect inhibitor atat asupra recrutarii foliculilor primordiali cat si asupra raspunsului foliculilor de crestere la hormonul foliculo-stimulant FSH. Modul in care se exercita controlul hormonal al secretiei AMH nu este bine definit. Studiile efectuate pe modele animale si umane au aratat ca in absenta AMH foliculii primordiali sunt recrutati cu o rata mai mare, astfel ca rezerva acestora se epuizeaza prematur, iar ciclul menstrual se intrerupe la o varsta mai tanara. Pe de alta parte, pe baza nivelului FSH scazut in prezenta unui numar mai mare de foliculi de crestere, s-a formulat ipoteza ca, in absenta AMH, foliculii sunt mai sensibili la actiunea FSH. AMH atenueaza cresterea activitatii aromatazei FSH – dependente si exprimarea receptorului pentru LH. Astfel, efectul inhibitor asupra sensibilitatii la FSH a foliculilor ar putea juca un rol in procesul de selectie¹. Se crede ca fiecare folicul prezinta propriul prag pentru concentratia FSH, care trebuie depasit pentru a facilita selectia acestuia. O expresie AMH scazuta la nivelul foliculilor va diminua pragul pentru FSH, ceea ce face ca foliculii sa-si continue cresterea si sa ovuleze in ciclul urmator^1;2.

O data cu inaintarea in varsta nivelul AMH scade continuu la femei in corelatie cu rezerva functionala ovariana. Scaderea sa este semnificativa cu cativa ani inainte de o crestere evidenta a FSH. Din acest motiv AMH poate identifica mai bine femeile a caror fertilitate este in scadere si poate oferi indicatii asupra tranzitiei catre menopauza in urmatorii 4 ani^8;9.

Rolul AMH ca semnal periferic al marimii rezervei de foliculi in crestere poate avea avantaje importante din punct de vedere clinic. La pacientele care urmeaza tratamente pentru infertilitate imbatranirea ovariana se caracterizeaza printr-un raspuns scazut la administrarea exogena de gonadotropine si la o sansa redusa de a obtine o sarcina. Identificarea corecta a persoanelor care prezinta o rezerva ovariana redusa si astfel un raspuns slab la tratamentele de stimulare este importanta, pentru a evita  ca acestea sa fie incluse inutil in programele de fertilizare in vitro. Pe de alta parte, evaluarea rezervei ovariene prezinta utilitate la pacientele care sunt in mod normal excluse din aceste programe datorita varstei inaintate⁴.

Cateva studii au aratat ca AMH este un marker foarte bun pentru a stabili raspunsul ovarian in cadrul programelor de fertilizare in vitro. Determinarile hormonului in faza foliculara precoce (ziua a 3-a a ciclului menstrual) intr-un grup de paciente neselectionate au aratat ca nivelurile AMH sunt mai mici la pacientele cu raspuns ovarian slab in comparatie cu cele cu raspuns normal, raspunsul ovarian fiind definit ca numarul ovocitelor recuperate. S-a demonstrat de asemenea ca nivelurile serice ale AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali inaintea tratamentului si cu numarul ovocitelor recuperate ca urmare a stimularii ovariene^6;7.

Absenta controlului AMH de catre FSH a fost confirmata atat la om cat si la animale, sugerand faptul ca hormonul actioneaza mai degraba ca un factor paracrin decat ca unul sistemic si nu face parte parte din circuitul feed-back negativ in care sunt implicate gonadotropinele. Astfel, tratamentul cu o doza unica mare de  agonist de gonatropin-releasing hormone (GnRH) care determina o crestere a productiei de FSH si LH endogene nu afecteaza nivelurile serice AMH. Intr-un mod similar, in sarcina AMH ramane constant, acesta nefiind influentat de statusul gonadotropinelor, reflectand doar populatia foliculara^4;7.

Pe langa rolul sau de marker al rezervei ovariene, nivelurile serice AMH pot fi importante si in patologia ovariana, respectiv in sindromul ovarelor polichistice. Desi acest sindrom cuprinde un spectru larg de manifestari clinice si caracteristici biochimice, o anomalie comuna este reprezentata de perturbarea selectiei foliculului dominant cu anovulatie consecutiva. Acest mecanism de selectie deficitara conduce la acumularea de foliculi antrali mici, care contribuie semnificativ la productia AMH. S-a formulat ipoteza ca la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice activitatea aromatazei ar putea fi scazuta datorita faptului ca foliculii nu produc suficient estradiol. AMH inhiba de asemenea activitatea aromatazei, sugerand ca acesta contribuie la severitatea acestui sindrom⁴.

Un procent semnificativ de paciente cu sindromul ovarelor polichistice prezinta obezitate, rezistenta la insulina si hiperinsulinemie compensatorie. Nivelurile crescute de insulina sunt in parte responsabile de hiperandrogenismul asociat acestui sindrom. La aceste paciente, tratamentul cu medicamente care reduc nivelul de insulina (de exemplu, metformin) si afecteaza astfel indirect productia de androgeni poate avea efecte favorabile³.

In concluzie, nivelurile serice AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali; prin extrapolare se poate considera ca acestea reflecta marimea rezervei de foliculi primordiali. Evaluarea rezervei ovariene prezinta importanta atat pentru clinicile de fertilizare in vitro cat si pentru orice pacienta care se adreseaza specialistului in vederea evaluarii potentialului de fertilitate⁴.

Recomandari pentru determinarea AMH

-evaluarea potentialului de fertilitate: nivelurile de AMH reflecta statusul ovarian (se coreleaza cu numarul foliculilor antrali, ca si nivelurile de inhibina B din ziua a 3-a a ciclului menstrual); spre deosebire de FSH si inhibina B, nivelurile serice de AMH nu prezinta variatii ciclice, astfel incat proba poate fi recoltata in orice zi a ciclului menstrual;

-evaluarea fenomenului de imbatranire ovariana: nivelurile bazale scazute de AMH semnaleaza o rezerva ovariana redusa asociata cu raspuns slab la tehnicile de fertilizare in vitro;

-valoare predictiva asupra debutului menopauzei: nivelurile AMH prezinta valoare predictiva asupra instalarii perioadei de tranzitie catre menopauza;

-evaluarea sindromului ovarelor polichistice: nivelurile serice de AMH sunt crescute in sindromul ovarelor polichistice si pot constitui un marker util pentru evaluarea gradului de extindere a acestei afectiuni^4;5.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)⁵.

Specimen recoltat - sange venos⁵.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁵.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁵.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁵.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat5.

Stabilitate proba - 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁵.

Metoda –ELISA⁵

Valori de referinta  

 -femei de varsta fertila: 1-8 μg/L

 -postmenopauza: <0.4 μg/L

 -barbati adulti:1.5-4.3 μg/L⁵.

Interpretarea rezultatelor

Valorile cuprinse intre 0.4-1.0 μg/L indica o rezerva functionala ovariana redusa si un raspuns slab la stimularea ovariana. Pacientele cu valori AMH scazute necesita doze mai mari de rFSH fata de cele cu niveluri crescute/normale.

In cazul valorilor <0.4 μg/L functia ovariana este in mod evident redusa.

Valorile crescute (>8 μg/L) pot fi un indiciu de sindrom de ovar polichistic. Sub terapie cu metformin valorile pot inregistra scaderi pe termen lung⁵.

Bibliografie

1. Durlinger ALL et al. Control of primordial follicle recruitment by Anti-Mϋllerian hormone in the mouse ovary. In Endocrinology 1999, 140. 5789-5796.

2. Durlinger ALL et al. Regulation of ovarian function: the role of Anti-Mϋllerian hormone. In Reproduction (2002), 124, 601-609.

3. Fleming R, et al. Metformin reduces serum mϋllerian- inhibiting substance levels in women with polycystic ovary syndrome afeter protracted treatment. In Fertility and Sterility, 2005, 83, 130-160.

4. Jenny A Visser, et al. Anti-Mϋllerian hormone: a new marker for ovarian function. In Reproduction (2006), 131 1-9.

5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

6. Seifer DB, et al. Early follicular serum mϋllerian- inhibiting substance levels are associated with ovarian response during assisted reproductive technology cycles. In Fertility and Sterility, 2002, 77, 468-471.

Impreuna cu FSH (hormonul foliculostimulant) LH apartine familiei gonadotropilor. Secretia FSH si LH este pulsatila si este  controlata de eliberarea intermitenta de gonadotropin releasing hormone (GnRH) de la nivelul hipotalamusului. LH si FSH regleaza si stimuleaza cresterea si functionarea gonadelor (ovare si testicule). Cei doi hormoni sunt produsi de celulele gonadotrope ale hipofizei anterioare de unde ajung in sange si de aici la gonade. La nivelul ovarelor gonadotropii stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor, formarea si evolutia corpului galben, respectiv sinteza si secretia estrogenilor si a progesteronului. La barbati LH stimuleaza activitatea celulelor testiculare Leydig, de aceea  mai este numit hormonul stimulator al celulelor interstitiale^3;7.

Cel mai mare nivel de LH apare la jumatatea ciclului menstrual inducand ovulatia si formarea corpului galben (a carui principal produs de secretie este progesteronul). In celulele Leydig din testicule LH stimuleaza productia de testosteron si controleaza maturarea normala a spermatozoizilor³.

Recomandari pentru determinarea LH 

La barbati: elucidarea disfunctiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadal (in principal pentru diagnosticul diferential intre insuficienta testiculara primara si deficitul de stimulare testiculara), secretie ectopica de LH de catre un neoplasm⁷.

La femei: elucidarea disfunctiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadal (in principal pentru diagnosticul diferential intre insuficienta ovariana primara si deficitul de stimulare ovariana), boala ovariana polichistica (sindrom Stein-Leventhal), clarificarea cauzelor de amenoree, boli congenitale cu aberatii cromozomiale (ex. sindromul Turner), diagnosticul si tratamentul infertilitatii, secretie ectopica de LH de catre un neoplasm, sindrom menopauzal^2;4;5.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Pacientele vor mentiona : • data ultimei menstruatii; • trimestrul de sarcina⁶.

Specimen recoltat - sange venos⁶.

Recipient de recolta - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁶.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁶.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁶.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁶.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁶.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁶.

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex⁶:

La femei nivelul de LH variaza si in functie de fazele ciclului menstrual:

Factor de conversie: mUI/mL = UI/L.

Limita de detectie -  0.1 mUI/mL⁶. 

Limite si interferente

Secretia de LH este pulsatila (cu variatii importante in diferite faze ale ciclului menstrual, dar si cu variatii circadiene) ca raspuns la eliberarea intermitenta de GnRH. De aceea, interpretarea valorii unei singure determinari este dificila. S-a sugerat amestecul in parti egale de seruri obtinute dupa recoltari  la 15-30 minute interval, pentru a reduce efectul secretiei pulsatile.

• Medicamente

Cresteri: acid valproic, bromocriptina, clomifen, hidrocortizon, naloxon, spironolactona¹.

Scaderi: digoxin, analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) in administrare continua, megestrol, (suprima varful productiei de LH),  noretindrona, contraceptive orale, fenitoin, fenotiazine, pravastatin, progesteron (suprima varful productiei de LH), stanozolol¹.

Efecte variabile: estrogeni (dietilstilbestrol, etinilestradiol, mestranol), cu efecte variabile in functie de doza si de durata administrarii (dozele mari produc scaderi ale LH; dozele mici produc cresteri ale LH; efectele dureaza numai cateva zile), ketoconazol, finasterid, tamoxifen, acid valproic^1;6.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁶.

 Bibliografie

1. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1245.

2. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 402-404.

3. Ion Teodorescu Exarcu. Hormonii adenohipofizari. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 225-235.

4. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia hormonilor gonadotropi. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 314-319.

5. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 882-883.

6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

7. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Luteinizing Hormone (LH), Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

Inhibinele sunt hormoni polipeptidici heterodimerici care suprima selectiv secretia hipofizara de hormon foliculo-stimulant (FSH) si exercita actiuni paracrine locale asupra gonadelor. Formele finale ale moleculelor de inhibine au o greutate moleculara de aproximativ 32-36 kD si sunt alcatuite din 2 lanturi distincte α si β unite prin punti disulfidice.

Inhibina B este produsa de celulele Sertoli testiculare la barbati si de catre celulele granuloasei foliculului ovarian la femei. Principala functie a acestui hormon consta in reglarea gametogenezei printr-un mecanism de feed-back negativ exercitat asupra productiei de FSH. Numeroase studii atesta utilitatea determinarii de inhibina B ca marker endocrin pentru monitorizarea functiei gonadale la ambele sexe³.

La fetite, nivelul de inhibina B creste odata cu progresia pubertatii, determinarea sa fiind utila in stabilirea maturitatii gonadale precum si in diagnosticul pubertatii precoce. Dupa atingerea varstei reproductive, concentratiile de inhibina B variaza in raport cu fazele ciclului menstrual. Nivelele sunt maxime la mijlocul fazei foliculare cu un varf in momentul ovulatiei, dupa care se reduc la valorile bazale in cursul fazei luteale. In perioada postmenopauza concentratiile de inhibina B diminua la <5 ng/L⁴.

Inhibina B poate fi determinata impreuna cu FSH si LH pentru a evalua functia ovariana. Deoarece este produsa de tesutul gonadal se considera a fi un marker mai direct al activitatii gonadale decat hormonii hipofizari¹.

Fertilitatea feminina se reduce odata cu inaintarea in varsta ca urmare a reducerii numarului de foliculi ovarieni (rezerva ovariana). Deoarece inhibina B este un produs direct al foliculilor mici in dezvoltare, constituie un indicator important al rezervei ovariene. Aceasta evaluare este esentiala in aplicarea tehnicilor de reproducere asistata, pentru a estima sansele recuperarii cu succes a ovocitelor. Studiile efectuate au demonstrat ca nivelurile de inhibina B din faza foliculara a ciclului menstrual indica numarul de ovocite care vor fi recuperate dupa tratamentele de stimulare hormonala. O valoare crescuta a inhibinei B este asociata cu o rezerva ovariana mai buna si cu un numar mai mare de foliculi (respectiv ovocite) dezvoltati ca raspuns la stimularea hormonala^1;2;4. Mai mult, Seifer si colaboratorii sai au comunicat ca valorile foliculare de inhibina B <45 ng/L la femeile supuse fertilizarii in vitro se asociaza cu o rata de obtinerii a sarcinii de 7% si o rata de avort de 33% in comparatie cu o rata a sarcinii de 26% si o rata de avort de 3% la femeile cu niveluri de inhibina in ziua 3 a ciclului menstrual > 45 pg/mL¹. Femeile cu niveluri foarte reduse de inhibina B (<20 ng/L) prezinta cel mai adesea un raspuns ovarian foarte slab, astfel ca acestea trebuie sa fie consiliate pentru a opta catre donarea de ovocite sau adoptie².

Pe de alta parte, in cursul fertilizarii in vitro este important sa se aleaga nivelul corect de stimulare ovariana. Stimularea insuficienta poate conduce la un raspuns slab iar stimularea excesiva la sindromul de hiperstimulare ovariana. Nivelurile de inhibina B pot depista sindromul de hiperstimulare ovariana si pot fi utile in controlarea acestei conditii periculoase¹.

In tumorile granuloasei se inregistreaza valori foarte crescute ale inhibinei B, fiind un test util atat pentru diagnostic cat si pentru detectarea recurentelor tumorale.

La copiii mici de sex masculin nivelurile de inhibina B sunt relativ crescute, dupa care diminua treptat la grupa de varsta 6-10 ani. In perioada copilariei, concentratiile serice bazale de inhibina B constituie un indicator direct al prezentei si functionalitatii tesutului testicular si pot fi aplicate in diagnosticul pacientilor cu criptorhidrie si  ambiguitate genitala.

La barbati, inhibina B constituie un marker direct al functei celulelor Sertoli si al spermatogenezei. S-a constatat ca nivelurile serice de inhibina B se coreleaza cu volumul testicular si densitatea spermei. Astfel, barbatii cu o productie de sperma absenta sau neglijabila prezinta valori foarte scazute de inhibina B. Determinarea combinata de FSH si inhibina B reprezinta un indicator mai bun al spermatogenezei decat testarea izolata a acestora⁴.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Pacientele vor mentiona data ultimei menstruatii³.

Specimen recoltat - sange venos³.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator³.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la -20°C³.

Volum proba – minim 0.5 mL ser³.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat³.

Stabilitate proba – 5 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati³.

Metoda - ELISA³.

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex^3;4:

Barbati:120-400 ng/L

Femei:

- ziua 1-2 a ciclului menstrual: 15-70 ng/L

- ziua 3-5 a ciclului menstrual: 45-120 ng/L

- faza foliculara tarzie: 30-90 ng/L

- ovulatie: 80-200 ng/L

- faza luteala: <50 ng/L

- postmenopauza/ovariectomie: <10 ng/L.

Intervalul optim de efectuare a testului: zilele 3-5 ale ciclului menstrual.

Limita de detectie - 7ng/L³.

Interpretarea rezultatelor

In ziua a 3-a ciclului menstrual o valoare > 45 ng/L indica o rezerva ovariana normala².

La barbati, o valoare <60 ng/mL indica o disfunctie testiculara cu afectarea spermatogenezei (de exemplu, sindrom  Kalmann, sindrom Klinefelter)⁴.

Bibliografie

1. Ann M.Gronowski. Pregnancy Loss. In Handbook of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy. Totowa, NJ: Humana Press ed. 2004, 332-333.

2. Geralyn Lambert-Messerlian. Inhibin B: Its Value for Predicting Success in IVF. Resolve: The National Infertility Association.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

4. Laboratory Corporation of America. Inhibin B. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

Testosteronul constituie cel mai potent androgen sintetizat fiziologic in organism. La barbati, dupa pubertate, principala sursa de testosteron o constituie testiculele si doar o mica parte din acest hormon deriva din conversia periferica a androstendionului. La femeile adulte s-a estimat ca mai mult de 50% din testosteronul seric rezulta din conversia periferica a androstendionului sintetizat in corticosuprarenale si ovare, restul fiind secretat direct de catre aceste glande.

In mod normal, aproximativ 60% din testosteronul circulant este legat cu o afinitate inalta de globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG=sex hormone binding globulin). Restul cantitatii, cu exceptia unui procent de 1-2% (fractiunea libera), este slab legata de albumina (la nivel tisular, testosteronul disociaza de albumina si difuzeaza rapid in tesuturi).  Procentul de testosteron legat de SHBG este mai scazut la barbati. Atat fractiunea libera cat si cea legata de albumina sunt disponibile la nivel tisular (suma lor constituie testosteronul biodisponibil), in timp ce SHBG inhiba efectiv actiunea testosteronului.

Determinarea cantitativa a fractiunii libere a testosteronului seric constituie un mijloc de estimare a hormonului biologic activ.

La barbati valorile testosteronului liber sunt scazute in hipogonadism.

La femei nivelurile de testosteron liber sunt crescute in caz de hirsutism, in prezenta sau absenta bolii ovarelor polichistice^1;2;3.

Recomandari pentru determinarea testosteronului liber

La barbati: evaluarea functiei testiculare in conditiile clinice asociate cu alterari ale proteinelor transportoare (obezitate, ciroza, afectiuni tiroidiene).

La femei:  hirsutism sau virilizare³.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)².

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C².

Volum proba – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat².

Stabilitate proba - 7 zile la 2°C-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati².

Metoda – ELISA².

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex²:

Adulti:

- barbati: 0.019-0.145 nmol/L;

- femei in perioada fertila: <0.014 nmol/L;

- contraceptive orale: 0.001-0.0069 nmol/L;

- postmenopauza: 0.0003-0.0058 nmol/L.

La copii valorile obtinute se raporteaza la testosteronul total.

Factori de conversie: nmol/L x 0.288 = ng/mL; ng/mL x 3.47 = nmolLl; ng/mL x 100 = ng/dL.

Limita de detectie – 0.06pg/mL¹.

Limite si interferente

Valori scazute ale testosteronului liber pot fi intalnite la barbatii varstnici³.

Rezultatele sunt neconcludente daca pacientul a fost tratat cu preparate cortizonice sau steroizi naturali/de sinteza¹.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 407-409.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

Testosteronul este principalul hormon androgen la barbati; sinteza sa se efectueaza aproape in exclusivitate la nivelul celulelor Leydig testiculare. Secretia de testosteron este controlata de catre hormonul luteinizant LH produs de hipofiza si este supusa unui feedback negativ mediat de hipotalamus si hipofiza. Cea mai mare parte a testosteronului circulant este legat de globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG=sex hormone binding globulin)³.

Testosteronul este implicat atat in dezvoltarea caracterelor sexuale masculine cat si in mentinerea functiei prostatei si a veziculelor seminale^2;7.

La femei se produc cantitati mult mai mici de testosteron si dihidrotestosteron. Ovarele si glandele suprarenale au o contributie mica in ceea ce priveste sinteza de androgeni, cea mai mare parte din cantitatea de testosteron produsa la femei rezultand in urma conversiei periferice a altor steroizi. In concentratii fiziologice androgenii nu au efecte specifice la femei, insa in cazul in care se produc cresteri ale acestui hormon (hiperandrogenemie), apar manifestari de hirsutism (pilozitate in exces cu distributie masculina) sau chiar de virilizare (la hirsutism se adauga cresterea masei musculare, alopecie androgenica, acnee, ingrosarea vocii, marirea clitorisului)^1;7.

Recomandari pentru determinarea testosteronului 

La barbati:

a) suspiciune clinica de deficit androgenic (hipogonadism primar, hipopituitarism, sindrom Klinefelter, sindrom Down, pubertate intarziata, impotenta sexuala, infertilitate, tratament cu estrogeni, ciroza hepatica);

b) suspiciune clinica de exces androgenic: tumori corticosuprarenaliene, pubertate precoce^3;6.

La femei: hirsutism, anovulatie, amenoree sau virilizare (cauze posibile: sindromul ovarelor polichistice,  tumori ovariene virilizante, tumori corticosuprarenaliene sau sindroame adrenogenitale)^1;3;6;7.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)⁶.

Specimen recoltat - sange venos⁶.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁶.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁶.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁶.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁶.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁶.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁶.

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex⁶:

Factori de conversie: nmol/L x 0.288 = ng/mL; ng/mL x 3.47 = nmol/L; ng/mL x 100 = ng/dL.

Limita de detectie - 0.069 nmol/L (0.02ng/mL)⁶.

Valori critice - >5 nmol/L la femei – suspiciune proces tumoral³.

Limite si interferente

Concentratiile de testosteron prezinta fluctuatii episodice, circadiene si ciclice. Din acest motiv analiza unei singure probe va fi relevanta clinic doar in 68% din cazuri. Se recomanda astfel sa se recolteze 3 probe in interval de 1 ora si sa se determine testosteronul din proba rezultata in urma amestecului celor 3 seruri. 

Testosteronul total poate fi normal la unii barbati cu simptome de deficit androgenic (datorita nivelurilor crescute de SHBG) sau la unele femei cu hirsutism. In aceste cazuri se recomanda determinarea testosteronului liber⁵.

Aproape toate afectiunile severe, in special cele hepatice, renale si circulatorii pot determina scaderi ale concentratiei de testosteron.

• Medicamente

Cresteri: acid valproic, barbiturice, bromocriptina, clomifen, estrogeni, fenitoin, flutamida, gonadotropina (la barbati), naloxon, rifampicina^4;5;8.

Scaderi: androgeni, carbamazepin, ciclofosfamida, ciproterona, dexametazona, diazoxid, dietilstilbestrol (1 mg sau mai mult), digoxin (la barbati), etanol (barbati alcoolici), fenotiazine, gemfibrozil, glucocorticoizi, glucoza, analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) in administrare continua, halotan, ketoconazol, magneziu, metoprolol, metirapon, spironolactona, tetraciclina, verapamil^4;5;8.

Efecte variabile: contraceptive orale, cimetidina, danazol, finasterid, pravastatin, tamoxifen⁴.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁶.

Bibliografie

1. Bernd Hinney, Wolfgang Wuttke. Ovarian function. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1089-1090.

2. Eberhard Nieschlag.Testicular function. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1100-1105.

3. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 407-409.

4. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1253.

5. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 879-880.

6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

7. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Testosterone, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

8. Norbert Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 Ed., 1995, 577-580.

SHBG (sex hormone binding globulin) este o proteina plasmatica ce leaga specific androgenii si estradiolul circulant. Este sintetizata de celulele hepatice si eliberata in circuitul sangvin, unde are un timp de injumatatire de cca. 7 zile. Secretia sa este controlata de nivelurile circulante de androgeni si estradiol.

Concentratia SHBG influenteaza atat biodisponibilitatea tisulara a steroizilor sexuali, cat si balanta estro-androgenica.

Nivelurile crescute de androgeni si progestin androgenic inhiba sinteza SHBG, in timp ce nivelurile crescute de estradiol si hormoni tiroidieni stimuleaza sinteza SHBG.

Astfel, concentratii scazute de SHBG sunt intalnite in urmatoarele situatii: hirsutism (femei), virilizare (femei), acnee vulgara (femei), sindromul ovarelor polichistice, hiperandrogenism (femei), obezitate, hipotiroidie (femei), acromegalie, sindrom Cushing, hiperprolactinemie, tumori ovariene secretante de androgeni.

Pe de alta parte, concentratii crescute de SHBG apar in: hipogonadism (barbati), ginecomastie (barbati), deficit de androgeni (barbati), rezistenta la androgeni (barbati), hipertiroidie, ciroza hepatica, anorexie nervoasa (femei)².

Recomandari pentru determinarea SHBG - interpretarea corecta a concentratiilor de testosteron si estradiol, investigarea balantei estro-androgenice in disfunctiile gonadele si sexuale, evaluarea efectelor tisulare ale hormonilor care regleaza concentratia de SHBG, evaluarea rezistentei la insulina si a riscului cardiovascular².

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)¹.

Specimen recoltat - sange venos¹.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C¹.

Volum proba – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat¹.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 2 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati¹.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)¹.

Valori de referinta¹

 In sarcina (trimestrul III) valorile SHBG sunt crescute.

Factori de conversie: nmol/L x 0.095 = μg/mL (mg/L);  μg/m L(mg/L) x 10.53 = nmol/L.  

Limita de detectie – 0.35 nmol/L (0,033 μg/mL)¹.                          

Limite si interferente

Valori crescute ale SHBG pot fi intalnite la barbatii varstnici.

• Medicamente

Cresteri: corticoterapie, tratament cu hormon de crestere.

Scaderi: contraceptive orale, anticonvulsivante, terapie hormonala de substitutie.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Sex Hormone binding Globulin, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

Prolactina este secretata de hipofiza anterioara si eliberata episodic. Prolactina apare in ser sub trei forme diferite. Predomina forma monomerica (80%) care este activa din punct de vedere biologic si imunologic; urmeaza in procent de 5-20%  forma dimerica (“big” prolactina) care este biologic inactiva, iar in proportie de 0.5-5% forma tetramerica (“big-big”prolactina) cu activitate biologica scazuta^3-5;8.

Organul tinta pentru prolactina este glanda mamara unde isi exercita functia lactogenica si galactopoietica.  Cercetarile au aratat ca prolactina nu intervine la pubertate in cresterea canalelor galactofore, acest proces necesitand prezenta altor hormoni (estrogeni, corticoizi, insulina, somatotropina). Pe parcursul sarcinii nivelul prolactinei creste sub influenta valorilor crescute de estrogeni si a productiei de progesteron. Actiunea de stimulare a glandei mamare va determina postpartum lactatia⁴.

Concentratiile mari de prolactina inhiba steroidogeneza ovariana precum si productia si secretia gonadotropilor hipofizari. Hiperprolactinemia (la femei si la barbati) este cea mai frecventa cauza a tulburarilor de fertilitate^3;5;6.

Pentru depistarea hiperprolactinemiilor latente se folosesc teste de stimulare cu TRH si metoclopramid⁹.

Valori scazute de prolactina se intalnesc in sindromul Sheehan (apoplexia hipofizara) si in hipogonadismul hipogonadotropic idiopatic¹.

Recomandari pentru determinarea prolactinei 

La barbati: ginecomastie, infertilitate, azoospermie, suspiciuni de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare^3;6;8.

La femei: diagnosticul ciclurilor anovulatorii, a dereglarilor ciclului menstrual, a amenoreei si galactoreei hiperprolactinemice, infertilitatii, suspiciunilor de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare^3;6;8.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Deoarece secretia de prolactina este supusa unui ritm circadian, se recomanda ca recoltarea sa se faca intre orele 8 si 10 a.m.

Se va evita recoltarea dupa un examen ginecologic sau dupa provocarea galactoreei (stres-ul si, respectiv, stimularea mamelonara cresc valorile de prolactina). Recoltarea insasi poate constitui o sursa de stres si, in consecinta, de cresteri ale prolactinei⁹.

Specimen recoltat - sange venos⁷.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁷.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁷.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁷.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁷.

Stabilitate proba - 14 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁷.

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁷.

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex⁷:

La femei nu exista o periodicitate legata de ciclul menstrual, cu exceptia unei cresteri usoare la mijlocul ciclului.

In cursul sarcinii se inregistreaza cresteri progresive ale valorilor de prolactina, atingandu-se in trimestrul III concentratii de 15-20 de ori mai mari fata de nivelul initial.

 Valori de referinta sarcina:

Postpartum valorile prolactinei se normalizeaza in 4-6 saptamani. Suptul determina cresteri prompte ale concentratiei de prolactina, insa nivelurile bazale de prolactina in perioada de lactatie nu sunt semnificativ crescute.

Factori de conversie : mUI/mL = mUI/L; mUI/L x 0.0472 = ng/mL; ng/mL x 21.2 = mUI/L.

Limita de detectie  - 0.095 nmol/L (0.030ng/mL)⁷. 

Valori critice – >5000 mUI/mL – un indicator foarte probabil de prolactinom¹.

Un nivel normal de prolactina nu exclude existenta unei tumori hipofizare.

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: antidepresive triciclice, antihistaminice, antipsihotice (ex.: haloperidol, loxapin, molindon, fenotiazine, pimozid, sulpirid, tiotixen), arginina, benserazida, carbidopa, cimetidina, contraceptive orale, danazol, enalapril, estrogeni, fenitoin, furosemid, insulina, interferon, interleukine, labetolol, metoclopramid, inhibitori ai monoaminoxidazei, opiacee, ranitidina, rezerpina, TRH (thyrotropin releasing hormone), verapamil^2;6;8.

Scaderi: apomorfina, carbamazepina, ciclosporina, clonidina, dexametazon, finasterid, dopamina, ergo-alcaloizi (inclusiv bromocriptina), hormoni tiroidieni, levodopa, nifedipin, pergolide mesylate^2;6;8.

• Interferente analitice

Nivelul crescut al prolactinei serice se poate datora unei hiperprolactinemii reale (cresterea monomerilor de prolactina) sau poate fi consecinta prezentei dimerilor si polimerilor de prolactina (macroprolactinemie), care sunt biologic inactivi sau cu o activitate diminuata (este cazul hiperprolactinemiilor de laborator fara expresie clinica si imagistica)⁵.

De aceea, in cazul valorilor crescute de prolactina, se efectueaza dozarea prolactinei si dupa retratarea probei  cu polietilenglicol (PEG) 6000. PEG va precipita macroprolactinele iar in supernatant vor ramane monomerii  biologic activi. Doar in cazul in care valoarea prolactinei obtinuta dupa pretratare cu PEG reprezinta peste 60% din valoarea prolactinei din serul netratat se poate afirma diagnosticul de hiperprolactinemie⁷. Proba contine in principal macroprolactine si/sau oligomeri de prolactina (pseudo-hiperprolactinemie) in cazul unui procent <40%. Proba contine atat monomeri cat si macroprolactine sau oligomeri de prolactina in cazul unui procent cuprins intre 40% si 60%; pentru un diagnostic corect se recomanda testarea prin metoda de referinta (cromatografie prin gel-filtrare).

Deoarece exista diferente foarte mari in ceea ce priveste sensibilitatea diverselor tipuri de reactivi de a detecta macroprolactine, nu se recomanda compararea rezultatelor obtinute cu metode si reactivi diferiti.

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁷.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 404-405.

2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1251.

3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 303-304.

4. Ion Teodorescu Exarcu. Adenohipofiza. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 216-236.

5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia prolactinei. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 291-300.

6. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 919-921.

7. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Prolactin. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

9. Lothar Thomas. Prolactin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1080-1083.

Progesteronul este un hormon steroid produs de celulele corpului galben ovarian, iar in timpul sarcinii de catre placenta. Concentratia progesteronului prezinta stranse corelatii cu dezvoltarea si regresia corpului galben. In timp ce progesteronul este putin detectabil in faza foliculara, se observa o crestere a nivelului de progesteron in ziua anterioara ovulatiei. Sinteza crescuta de progesteron se mentine de-a lungul fazei luteale. Determinarea nivelului de  progesteron reprezinta cel mai bun test de confirmare a producerii ovulatiei. In a doua jumatate a ciclului pregnandiolul este eliminat prin urina, fiind principalul produs de degradare al progesteronului^5;6;8. 

In cursul sarcinii se inregistreaza o crestere progresiva a nivelului de progesteron intre saptamanile 9 si 32, adesea de 100 de ori fata de nivelul anterior sarcinii. Concentratia de progesteron este mai mare in caz de sarcina multipla, comparativ cu sarcina unica¹.

Uterul reprezinta cel mai important organ-tinta al progesteronului. Progesteronul realizeaza transformarea mucoasei uterine intr-un tesut bogat in glande (faza secretorie), care va favoriza implantarea intrauterina a ovulului fecundat. In timpul sarcinii progesteronul inhiba contractiile miometrului, dar scade si sensibilitatea la stimulii fiziologici ai contractiei. In glandele mamare progesteronul (impreuna cu estradiolul) stimuleaza proliferarea si aranjarea secretorie a alveolelor^3;6;8.   

Recomandari pentru determinarea progesteronului 

La femei: detectarea ovulatiei si urmarirea fazei luteale, stabilirea formarii si functionarii corpului galben, stabilirea statusului functional al corpului galben la pacientele cu infertilitate, functionarea placentei pe parcursul sarcinii, testarea functiei ovariene, tumori ovariene, chisturi ovariene, iminenta de avort, moarte fetala, toxemie de sarcina. Nivelurile serice de progesteron impreuna cu beta-HCG permit diferentierea sarcinii uterine normale de sarcina ectopica sau sarcina uterina anormala¹.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Pacientele vor mentiona : • data ultimei menstruatii; • trimestrul de sarcina⁷.

Specimen recoltat - sange venos⁷.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁷.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁷.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁷.

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat⁷.

Stabilitate proba - 5 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁷.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁷.

Valori de referinta - Sunt dependente de varsta si sex, iar la femei si de perioada ciclului menstrual⁷:

• Prepubertar: 0.3-1.8 nmol/L;

• Trimestrul I de sarcina: 32.6-140 nmol/L;

• Trimestrul II de sarcina: 62-262 nmol/L;

• Trimestrul III de sarcina: 206.7-728 nmol/L.

Factori de conversie: nmol/L x 0.314 = ng/mL;  ng/mL x 3.18 = nmol/L.

Limita de detectie - 0.095 nmol/L (0.030ng/mL)⁷. 

Valori critice – <16 nmol/L: sarcina neviabila; 16-32 nmol/L: sarcina patologica¹.

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: corticosteron, clomifen (cresteri peste normal in faza luteala), 11-deoxicortisol, 11-deoxicorticosteron, dihidroprogesteron, dibenzodiazepina, fenotiazina, hidroxiprogesteron, ketoconazol, pregnandiona (reactie incrucisata), tamoxifen, TRH².

Scaderi: acid valproic, ampicilina, carbamazepin, contraceptive orale, danazol, dopamina, ergotamina, etinilestradiol, fenilbutazona in doze terapeutice, fenitoin, levodopa, medroxiprogesteron, pentobarbital, pravastatin, PGF-2alfa (dinoprost, trometamina)².

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁷.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 405-407.

2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1251.

3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 338-339.

4. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia ovarului. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 1046-1060.

5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziologia ovarului. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 1001-1035 .

6. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 878.

7. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Progesterone. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

FSH, impreuna cu LH (hormonul luteinizant), apartine familiei hormonilor gonadotropi. FSH si LH sunt secretati pulsatil de hipofiza anterioara, ca raspuns la eliberarea intermitenta de gonadotropin releasing hormone (GnRH) de la nivelul hipotalamusului. Nivelul sanguin al hormonilor gonadotropi este controlat de hormonii sexuali (estrogen, progesteron, testosteron etc.) prin feedback negativ pe hipotalamus⁴.

La barbati FSH stimuleaza spermatogeneza (un nivel scazut de hormoni gonadotropi poate cauza azoospermie). La femei FSH, alaturi de LH, stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor si biosinteza estrogenului la nivel folicular. Nivelul de FSH are un maxim in perioada de mijloc a ciclului menstrual (faza ovulatorie), insa cu o crestere mai mica decat in cazul LH^5;6;8.

In mod simplist, nivelul de FSH si LH este crescut in cazurile in care hormonii sexuali au o productie deficitara (hipogonadism, sindrom Klinefelter, anorhidie, sindromul testiculului feminizant, alcoolism, castrare, menopauza). Nivelul de FSH si LH este scazut in insuficienta hipofizara sau hipotalamica, tumori testiculare sau suprarenaliene care influenteaza secretia de estrogeni sau androgeni.

Cresterea nivelului bazal de LH, cu un raport LH/FSH >2, la o pacienta cu anovulatie cronica este sugestiva pentru ovarul polichistic^5;6;8.

Recomandari pentru determinarea FSH 

La barbati: elucidarea disfunctiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadic (in principal pentru diagnosticul diferential intre insuficienta testiculara primara si deficitul de stimulare testiculara), afectiuni genetice cu aberatii cromozomiale (ex.: sindrom Klinefelter), definirea disfunctiilor testiculare, sindromul testiculului feminizant^3;5;6.

La femei: elucidarea disfunctiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadic (in principal pentru diagnosticul diferential intre insuficienta ovariana primara si deficitul de stimulare ovariana), ovarul polichistic, tulburari menstruale (inclusiv amenoreea), definirea fazelor ciclului menstrual in cursul evaluarii infertilitatii, evaluarea sindromului menopauzal^3;5;6.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Pacientele vor mentiona: • data ultimei menstruatii; • trimestrul de sarcina⁷.

Specimen recoltat - sange venos⁷.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁷.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁷.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁷.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁷.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁷.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁷.

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex⁷:

La femei valorile sunt variabile in functie de perioada ciclului menstrual:

Factor de conversie:  mUI/mL = UI/L.

Limita de detectie - 0.1 mUI/mL⁷.

Limite si interferente

Secretia de FSH este pulsatila (cu variatii circadiene) ca raspuns la eliberarea intermitenta de GnRH. De aceea interpretarea valorii unei singure determinari este dificila. S-a sugerat amestecul in parti egale de seruri obtinute dupa recoltari  la 15-30 minute interval, pentru a reduce efectul secretiei pulsatile⁸.

Alcoolismul determina cresteri ale FSH; hemocromatoza si anorexia nervoasa cauzeaza reducerea nivelului FSH¹.

• Medicamente

Cresteri: bromocriptina, cimetidina, clomifen, digitala, eritropoietina, fenitoin, hidrocortizon, ketoconazol, levodopa, naloxon².

Scaderi: carbamazepin, corticosteroizi, estrogeni (efectele depind de doza si durata administrarii: dozele mari determina scaderi ale FSH, iar dozele mici pot determina cresteri ale FSH), analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) in administrare continua, megestrol, contraceptive orale, fenotiazine, stanozolol².

Efecte variabile: danazol, finasterid, pravastatin, tamoxifen^2;7;8.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁷.

 Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 402-404.

2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1238.

3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 333-336.

4. Ion Teodorescu Exarcu. Hormonii adenohipofizari. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 225-237.

5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia hormonilor gonadotropi. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 314-319.

6. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 882-883.

7. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Follicle-Stimulating Hormone (FSH), Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.