Androstendionul este un precursor important in biosinteza de hormoni androgeni si estrogeni. Hormonul este secretat in principal de glanda suprarenala (productie ce este controlata, cel putin partial, de ACTH) si, de asemenea, de testicule si ovare (independent de ACTH) din DHEA-S de origine suprarenaliana.

Exista o variatie semnificativa a valorilor diurne, cu un varf la aproximativ 7 a.m. si un minim la 4 p.m. Cresteri marcate pot sa apara dupa pubertate cu un nivel maxim la circa 20 de ani, in timp ce scaderi accentuate se inregistreaza dupa menopauza.

Concentratiile crescute de hormoni androgeni suprarenalieni sunt determinate de producerea excesiva de dehidroepiandrosteron (DHEA) si androstendion, care sunt convertite in testosteron in tesuturile extraglandulare, acesta fiind responsabil pentru majoritatea efectelor de virilizare. Valorile crescute ale androstendionului determina simptome si/sau semne de hiperandrogenism la femei, barbatii fiind de obicei asimptomatici, putand prezenta ocazional ginecomastie, din cauza conversiei periferice a androgenilor in estrogeni. Manifestarile clinice ale excesului androgenic sunt: hirsutismul (dezvoltarea unei pilozitati excesive la femei cu aspect de pilozitate masculina), oligomenorea, acneea si alte semne de virilizare (forma masculina a corpului, dezvoltarea musculaturii, ingrosarea vocii, alopecie, clitoromegalie).

Excesul de hormoni androgeni poate fi asociat cu secretia variabila a altor hormoni suprarenalieni, si de aceea, poate aparea ca un sindrom „pur” de virilizare sau ca un sindrom „mixt”, asociat cu o productie crescuta de glucocorticoizi si sindrom Cushing.

Androstendionul este crescut in cazurile de hirsutism, sindromul Stein-Leventhal, in hiperplazia suprarenaliana congenitala (sindromul adrenogenital), sindrom Cushing, tumori ectopice producatoare de ACTH,  adenoame sau carcinoame suprarenaliene, hiperplazie ovariana, osteoporoza la femei. Circa 60% din cazurile de hirsutism feminin sunt caracterizate de  cresteri ale nivelului de androstendion^1;3;4.

Fetele mai mici de 7-8 ani si baietii sub 8-9 ani cu aparitie precoce a parului pubian pot suferi fie de adrenarha prematura, fie de pubertate precoce, fie de ambele conditii clinice iar determinarea androstendionului impreuna cu FSH, LH, testosteron liber si total, estradiol, SHBG, va stabili un diagnostic corect in majoritatea cazurilor⁴.

Recomandari pentru determinarea androstendionului - identificarea excesului de hormoni androgeni si diagnosticul diferential al hiperandrogenismului (impreuna cu determinarea altor steroizi sexuali: testosteron liber si total, DHEA-S si SHBG); diagnosticul sindromului adrenogenital (impreuna cu determinarea de 17-hidoxiprogesteron, DHEA-S si cortizol); monitorizarea sindromului adrenogenital (impreuna cu determinarea de testosteronului total, 17-hidoxiprogesteron si DHEA-S); diagnosticul adrenarhei premature (impreuna cu deteminarea de FSH, LH, testosteron liber si total, estradiol, SHBG, 17-hidoxiprogesteron si DHEA-S); investigarea infertilitatii^3;4.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate); la femei recoltarea se face cu o saptamana inainte sau dupa menstruatie².

Specimen recoltat - sange venos².

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator².

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C².

Volum proba – minim1 mL ser².

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat².

Stabilitate proba - 24 h la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C ; 2 luni la -20°C².

Metoda – RIA (radioimunologica)².

Valori de referinta

Interpretarea rezultatelor

Valori crescute ale androstendionului indica o productie excesiva de androgeni fie de origine suprarenaliana, fie gonadala. Cresterile usoare sunt de obicei idiopatice la adulti sau pot fi corelate cu sindromul de ovar polichistic la femei sau cu utilizarea suplimentelor steroidiene atat la barbati cat si la femei. Nivele mai mari de 5 ng/mL pot sugera prezenta unor tumori suprarenaliene secretoare de androgeni sau, mai putin frecvent, tumori gonadale. La peste 90% dintre pacientii cu tumori benigne suprarenaliene concentratia de androstendion este crescuta la valori de peste 5 ng/mL.

Cele mai multe carcinoame secretoare de androgeni pot prezenta, de asemenea, nivele ridicate de androstendion, dar mult mai caracteristic asociaza cresteri semnificative ale 17-α-hidroxiprogesteronului si DHEA-S. Tumorile gonadele secretoare de androgeni produc de asemenea androstendion, dar in concentratii mai reduse decat cele suprarenaliene.

La persoanele cu valori bazale ridicate ale hormonilor androgeni (de exemplu, sindromul de ovar polichistic), cresterile serice ale androstendionului si testosteronului nu sunt suficiente pentru a permite diagnosticul fara echivoc a tumorilor gonadele. In aceste cazuri se foloseste raportul dintre testosteron si androstendion, care in conditii normale este 1, iar in conditii patologice are valori >1.5, fiind un indicator important al productiei neoplazice de androgeni.

Diagnosticul pozitiv al sindromului adrenogenital necesita intotdeauna masurarea mai multor precursori androgenici. Cauza cea mai frecventa de sindrom adrenogenital (>90% din cazuri) este mutatia genei 21-hidroxilazei (CYP21A2), ce determina valori de 5-10 ori mai mari ale androstendionului fata de concentratiile normale. Nivelele de 17-α- hidroxiprogesteron sunt de obicei mari, in timp ce nivelurile serice de cortizol sunt mici sau nedetectabile.

In cazul mutatiei mult mai putin frecvente a genei CYP11A concentratia androstendionului este ridicata la acelasi nivel ca si in deficitul de 21-hidroxilaza, cortizolul este de asemenea redus, dar 17-α-hidroxiprogesteronul  este doar usor  crescut sau chiar prezinta valori normale.

Deficitul de 3β-hidroxisteroid dehidrogenaza tip 1 este caracterizat prin nivele scazute de cortizol, cresteri semnificative ale DHEA-S si 17-α-hidroxipregnenolon, in timp ce androstendionul este fie scazut, fie normal,  rareori putand avea si valori usor crescute.

Conditia clinica foarte rara a deficitului STAR („steroidogenic acute regulatory protein”) se asociaza cu niveluri scazute ale tuturor hormonilor steroizi si valori ridicate ale colesterolului.
In deficitul de 17-α-hidroxilaza androstendionul, toti ceilalti precursori androgenici (17-α-hidroxipregnenolon, 17-α-hidroxiprogesteron, DHEA-S), steroizii sexuali (testosteron, estrona, estradiolul), precum si cortizolul au concentratii plasmatice mici, in timp ce productia de mineralocorticoizi si precursori ai acestora, in special progesteron, 11-hidroxicorticosteron, 18-deoxicorticosteron si corticosteron sunt crescute^3,4.

In adrenarha prematura doar androgenii de origine suprarenaliana (in principal DHEA-S si intr-un grad mai mic androstendionul) vor fi crescuti peste nivelurile prepurtare, in timp ce in cazul pubertatii precoce se vor adauga scaderea SHBG si o crestere variabila a gonadotropinelor si a steroizilor sexuali gonadali peste limita superioara a intervalului de referinta prepubertar⁴.

Limite si interferente

Administrarea de androstendion si, intr-o masura mai mica, de DHEA-S poate duce la cresteri ale nivelului seric androstendion. Doze ce variaza intre 300 si 400 mg/zi, pot dubla concentratia plasmatica a hormonului.

Desi in comparatie cu DHEA-S, putine informatii au fost publicate cu privire la efectele hormonilor si medicamentelor asupra concentratiilor de androstendion, este probabil ca multe dintre acestea sa poata conduce la modificari ale nivelelor serice. Medicamentele care activeaza enzimele hepatice, cele care afecteaza metabolismul lipidic, precum si alti hormoni steroizi pot determina scaderi ale valorile plasmatice de androstendion. Modul in care aceste modificari sunt corelate cu intervalul de referinta, precum si daca acestea sunt semnificative clinic sau nu ramane necunoscut. In cele mai multe cazuri, modificarile induse de administrarea diverselor medicamente nu sunt semnificative pentru a provoca erori de diagnostic⁴.

Administrea de izotopi radioactivi cu 24 ore inaintea recoltarii probei de sange poate genera interferente analitice².

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 383-384.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Androstenedione, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

4. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Reference Laboratory Services for Health Care Organizations. Test Catalog. Androstenedione, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

DHEA-S este un hormon steroid sintetizat dintr-un precursor de colesterol in corticosuprarenala impreuna cu cortizolul, sub controlul ACTH si al prolactinei^4;7.

DHEA-S poate fi metabolizat in androgeni mai activi, de tipul androstendion si testosteron, care pot genera hirsutism si virilizare (inclusiv sindromul Stein-Leventhal). Numai concentratii crescute de DHEA-S au importanta clinica: tumori producatoare de androgeni, sindrom adrenogenital etc^3;5;7.

DHEA-S este legat relativ puternic de albumina si doar o mica parte circula liber. Se pare ca acest hormon nu se leaga de proteina de legare a hormonilor sexuali (SHBG-sex hormone binding globulin).

Datorita unei concentratii serice constante (fara variatii diurne si pe termen lung), DHEA-S este un indicator foarte bun al productiei androgenice a suprarenalei. Valori crescute ale DHEA-S asociate cu valori normale ale testosteronului demonstreaza cauza suprarenaliana a excesului de androgeni^4;5;7.

Impreuna cu testosteronul reprezinta un test screening pentru hirsutism. Aproximativ 84% dintre femeile cu hirsutism prezinta niveluri crescute de androgeni. Principalul scop al determinarii este excluderea prezentei tumorilor producatoare de androgeni (din corticosuprarenala sau ovar).

DHEA-S este scazut in boala Addison. Valori scazute ale DHEA-S in lichidul amniotic sunt intalnite in sindromul Down⁷.

Recomandari pentru determinarea DHEA-S 

Inlocuieste determinarea excretiei urinare de 17-cetosteroizi, cu care se coreleaza; nu prezinta variatii diurne semnificative, oferind prin aceasta un test rapid pentru secretia anormala de androgeni².

Determinarea sa se foloseste in diagnosticul amenoreei, infertilitatii, hirsutismului, pentru identificarea sursei excesive de androgeni (in hirsutism si/sau virilizare), sindromul Stein-Leventhal (sindromul ovarelor polichistice), afectiuni ale corticosuprarenalei, dar si  pentru a exclude tumorile producatoare de androgeni^2;7.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)⁶.

Specimen recoltat - sange venos⁶.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁶.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁶.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁶.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁶.

Stabilitate proba - 2 zile la 2-8°C ; 2 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁶.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁶.

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si  sex⁶:

Valorile DHEA-S la nou nascut sunt puternic influentate de transportul transplacentar de hormoni de la mama la fat. Astfel valorile de referinta la nou-nascuti sunt:

• <1 saptamana: 108-607 mg/dL;

• 1-4 saptamani: 31.6-431 mg/dL.

Factori de conversie: mmol/L x 36.846 = mg/L; mg/dL x 0.02714 = mmol/L; mg/dL x 0.01 = mg/mL.

Limita de detectie - 0.1 µg/dL (0.003 µmol /L)⁶. 

Valori critice - >700 mg/dL la femei: suspiciune proces tumoral¹. 

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: clomifen, danazol, corticotropin⁸.

Scaderi: dexametazona, prednison, alti glucocorticoizi, carbamazepin, testosteron⁸.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁶

Bibliografie

1. Bernd Hinney, Wolfgang Wuttke. Ovarian function. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998,1095.

2. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 299-346.

3. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia corticosuprarenalei. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed.1989, 699-727.

4. Ion Teodorescu Exarcu. Corticosuprarenala. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 680-699.

5. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 834.

6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

7. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Dehydroepiandrosterone (DHEA) Sulfate. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

8. Norbert Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 Ed., 1995, 198.

Determinarea cortizolului in urina din 24 ore reprezinta metoda de electie pentru diagnosticul sindromului Cushing, deoarece rata excretiei urinare a cortizolului nu este influentata de variatiile diurne ale secretiei acestui hormon corticosuprarenalian. Testul permite o diferentiere mai exacta a indivizilor sanatosi de cei cu sindrom Cushing³.

Cortizolul urinar reflecta cantitatea de cortizol liber seric filtrata la nivel renal si se coreleaza cu rata de secretie a cortizolului².

De obicei exista o relatie direct proportionala intre cortizolul liber urinar si portiunea nelegata, activa biologic a cortizolului seric³.

Recomandari pentru determinarea cortizolului urinar - evaluarea functiei corticosuprarenalei (in special a hipercorticismului); investigarea pacientilor obezi sau hipertensivi ce prezinta intoleranta la glucoza, hirsutism, vergeturi, dureri lombare sau tulburari ale ciclului menstrual².

Pregatire pacient - se va evita stres-ul pe toata durata recoltarii probei¹.

Specimen recoltat - urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri toate  emisiile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata; masoara intreaga cantitate; retine aprox.10 mL intr-un pahar de plastic de unica folosinta pentru urina. Proba se pastreaza la 2-8°C in timpul colectarii si ulterior, pana se lucreaza efectiv¹.

Cauze de respingere a probei - specimen care nu a fost pastrat  la 2-8°C; utilizarea de substante conservante (produc interferente)¹.

Recipient de recoltare - vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 de ore¹.

Cantitate recoltata - aprox. 10 mL¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, urina se poate stoca la 2-8°C sau la -20°C¹.

Stabilitate proba - urina este stabila 7 zile la 2-8°C si 3 luni la -20°C¹.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)¹.

Valori de referinta - 100-379 nmol/24h (36-137 μg/24h)¹.

Factori de conversie: nmol/L x 0.3625 = μg/L; μg/L x 2.7586 = nmol/L.

Limita de detectie – 0.5 nmol/L (0.018 μg/dL)¹.

Interpretarea rezultatelor

Obtinerea unei valori crescute a cortizolului liber urinar la un pacient care a recoltat adecvat proba de urina este suficienta pentru diagnosticul sindromului Cushing; un rezultat normal exclude cu mare probabilitate acest diagnostic².

Limite si interferente

Obtinerea unor valori scazute nu indica neaparat insuficienta corticosuprarenaliana.

Sarcina si administrarea contraceptivelor orale se asociaza cu valori crescute ale excretiei de cortizol².

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Cortisol, Urinary Free. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

3. Myiachi Y. Pathophysiology and Diagnosis of Cushing Syndrome. In Biomed Pharmacoter, 2000, 54:113-117. Ref Type: Journal (Full).

Cortizolul este cel mai important glucocorticosteroid si este esential pentru mentinerea mai multor functii ale organismului. Ca si alti glucocorticosteroizi, cortizolul este sintetizat in zona fasciculata a cortico-suprarenalei dintr-un precursor comun cu colesterolul. In sange 90% din cortizol este legat de proteina de legare a corticosteroizilor (CBG – corticosteroid binding globulin) si de albumina. Doar o mica parte din cortizol circula nelegata, fiind libera sa interactioneze cu receptorii^3;4;6;7;9.

Cele mai importante efecte fiziologice ale cortizolului sunt cresterea glucozei sanguine (prin stimularea gluconeogenezei), precum si actiunea antiinflamatorie si imunosupresiva^5;9.

Sinteza si secretia de cortizol sunt controlate prin feedback negativ de catre axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Daca nivelul cortizolului este scazut, hormonul de eliberare al corticotropinei (CRH-corticotropin releasing hormone) este secretat de hipotalamus, iar acesta determina eliberarea de ACTH din hipofiza. ACTH stimuleaza sinteza si secretia de cortizol in corticosuprarenala. Cortizolul insusi actioneaza printr-un mecanism de feedback negativ asupra hipofizei si hipotalamusului. In plus, stresul determina cresterea secretiei de cortizol^4;6;7;9.

In mod normal concentratia serica a cortizolului prezinta o variatie diurna. Concentratiile maxime (pana la 700nmol/L) sunt observate dimineata, iar cele mai scazute (care sunt aproximativ jumatate din cele matinale) se intalnesc intre orele 16 si 20. De aceea pentru interpretarea rezultatelor este necesara cunoasterea momentului recoltarii^3;6;7;9.

Pot fi efectuate si teste de stimulare sau supresie. Testul de supresie cu dexametazona (in cele 2 variante: 1 mg sau 8 mg) este utilizat pentru elucidarea cauzei unui nivel crescut de cortizol bazal. Testul de stimulare cu Cortrosyn (ACTH sintetic)  detecteaza insuficienta corticosuprarenaliana¹.

Recomandari pentru determinarea cortizolului 

Dozarea cortizolului (bazal sau asociat cu teste de stimulare sau supresie) furnizeaza informatii asupra functionalitatii corticosuprarenalei, hipofizei si hipotalamusului. De asemenea, nivelul cortizolului este util in monitorizarea unor afectiuni care se insotesc de cresterea  acestuia (ex.: sindromul Cushing) sau de scaderea lui (ex.: boala Addison). Este util si in monitorizarea unor tratamente (ex.: terapia de supresie cu dexametazona in sindromul Cushing sau terapia cu cortizol in boala Addison)^3;9.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)⁸.

NOTA: nivelul cortizolului in sange este mai mare intre orele 5-10 dimineata, comparativ cu intervalul orar 20-4. Recoltarea ideala este dubla: ora 8 si ora 23 (unii prefera ora 16 sau 18 in loc de ora 23)⁸.

Specimen recoltat - sange venos; desi esantioanele de plasma sunt cele recomandate curent, se obtin rezultate comparabile si din ser⁸.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁸.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁸.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁸.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, icteric sau lipemic⁸.

Stabilitate proba - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁸.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁸.

Valori de referinta^1;8 

• dimineata orele  7-10: 171-536 nmol/L;

• dupa-amiaza orele 16-20:  64-327 nmol/L;

• dupa stimulare: crestere >20 mg/dL (>552 nmol/L) sau o crestere de cel putin 3x fata de nivelul bazal;

• dupa supresie: <5 mg/dL (<138 nmol/L) sau <50% fata de nivelul bazal (ora 8 a.m.).

Factori de conversie: nmol/L x 0.03625 = mg/dL;  mg/dL x 27.586 = nmol/L.

Limita de detectie – 0.5 nmol/L (0.018 μg/dL)⁸.

Interpretarea rezultatelor

Testul de supresie cu doze mici de dexametazona  este un test de baza pentru excluderea sindromului Cushing si pentru identificarea cazurilor ce necesita investigatii suplimentare. Pacientii cu sindrom Cushing, indiferent de cauza, prezinta aproape intotdeauna o lipsa a supresiei.

Rezultate fals pozitive se pot obtine in boli acute sau cronice, alcoolism, depresie, precum si in cazul utilizarii unor medicamente: estrogeni, fenitoin, fenobarbital, primidona.

Testul de supresie cu doze mari de dexametazona  este folosit pentru diferentierea bolii Cushing asociata cu tumori hipofizare (in care se observa doar o rezistenta relativa la feedback-ul negativ produs de dexametazona) de tumorile suprarenaliene sau productia ectopica de ACTH (de regula rezistenta completa – lipsa supresiei).

Limite si interferente

Deoarece cresteri si scaderi episodice ale concentratiei de cortizol apar atat la pacienti cu boala Cushing sau cu productie ectopica de ACTH, cat si la persoanele normale, aceasta trebuie masurata in cel putin doua zile diferite³.

In sarcina pot aparea valori crescute de cortizol¹.

• Medicamente

Cresteri: anticonvulsivante, aspirina, atropina, benzodiazepine, clomipramina,  corticotropina, contraceptive orale, cortizon, diazoxid, diclofenac, estrogeni, furosemid, gemfibrozil, gliburid, hidrocortizon, insulina, interferon (gama), litiu, metadona, metoxamina, metoclopramid, naloxon, ranitidina, spironolactona, vasopresina².

Scaderi: aminoglutetimid, barbiturice, beclometazona,  danazol, dexametazona, efedrina, fenitoin, indometacin, ketoconazol, labetalol, levodopa, carbonat de litiu, magneziu, metilprednisolon, morfina, nifedipina, oxazepam, pravastatin, prednisolon, rifampicina, sumatriptan, trimipramina².

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁸.

 Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 390-391.

2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1234.

3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 99-346.

4. Ion Teodorescu Exarcu. Corticosuprarenala. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 680-699.

5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia corticosuprarenalei. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 699-727.

6. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 866-868.

7. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, ed. 7, 2001, 835-837.

8. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

9. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Cortisol. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

Hormonul adrenocorticotrop (corticotropina sau corticostimulina) este constituit dintr-un lant polipeptidic format din 39 aminoacizi. Sinteza de ACTH are loc in celulele bazofile adenohipofizare dintr-un precursor denumit proopiomelanocortin^1;5.

ACTH controleaza dezvoltarea si secretia hormonala a corticosuprarenalei. Prin stimularea zonei fasciculate a corticosuprarenalelor activeaza sinteza si secretia de glucocorticoizi (cortizol si corticosteron). Efectele stimulatoare ale ACTH asupra secretiei corticosuprarenalei sunt mediate de AMP ciclic¹.

Proprietatile secundare ale ACTH se datoreaza efectelor metabolice ale hormonilor glucocorticoizi, activand metabolismele glucidic, protidic si lipidic¹.

Reglarea secretiei de ACTH se realizeaza pe cale neuroumorala cu participarea indirecta a hipotalamusului. Principalul factor umoral de reglare il constituie concentratia sanguina a hormonilor glucocorticoizi, indeosebi a  cortizolului. Sub influenta acestora, secretia de ACTH scade, printr-un mecanism de feedback negativ si, respectiv, creste in cazul scaderii glucocorticoizilor din circulatie¹.

Recomandari pentru determinarea ACTH - diagnosticul diferential al sindromului Cushing, secretia ectopica de  ACTH (carcinom pulmonar cu celule mici, insule celulare tumorale de pancreas, tumori carcinoide, carcinom medular al tiroidei), boala Addison, hipopituitarismul si tumorile pituitare producatoare de ACTH (sindromul Nelson)^3;5.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate); pacientul trebuie sa nu fie stresat in timpul recoltarii (stres-ul produce o crestere a ACTH-ului plasmatic); exista o variatie diurna a nivelului plasmatic de ACTH. Un examen complet prevede 2 recoltari de sange pentru determinarea ACTH: a) intre orele 6-10; b) intre orele 21-24.

Valoarea ACTH in proba de seara reprezinta 1/2 sau 2/3 din valoarea de dimineata. Aceasta variatie diurna are semnificatie diagnostica. De obicei se recolteaza simultan si o proba de sange pentru determinarea cortizolului².

Specimen recoltat - sange venos; vacutainerul se agita foarte usor, prin rasturnare si se pune imediat pe gheata; se transporta la laborator cat mai repede posibil².

Recipient de recoltare - vacutainer cu EDTA K3, racit inainte de utilizare (tinut in frigider)²; se va evita recoltarea in tuburi nesiliconate (se obtin rezultate fals scazute datorita aderarii ACTH la sticla²).

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul².

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, icteric, lipemic, heparinat, care nu a fost adus la laborator pe gheata sau provenit de la pacienti care au primit izotopi radioactivi².

Prelucrare necesara dupa recoltare - in maxim 30 de minute de la recoltare se separa plasma prin centrifugare (preferabil in centrifuga cu racire la 2-8°C), 15 minute la 1500 x g [g = (1118 + 10^-8) x (raza in cm) x (rpm)²].

Pentru separarea plasmei se foloseste  o pipeta de plastic. Se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, plasma se pastreaza la -20°C in recipient de plastic (polipropilen sau polistiren); probele recoltate in afara sediilor laboratorului vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate^2;3.

Stabilitate proba - plasma este stabila 4 ore la 2-8°C; 6 luni la -20°C sau la -70°C; nu decongelati/recongelati; rezultatul obtinut pe un esantion decongelat este cu 20-35% mai mic².

Metoda - imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta².

Valori de referinta - < 46 pg/mL².

Limita de detectie – 5pg/mL (1.1 pmol/L)².

Interpretarea rezultatelor

Termenul de sindrom Cushing se refera la toate conditiile clinice asociate cu o productie excesiva de cortizol; determinarea ACTH este utila pentru diagnosticul diferential al acestui sindrom:

• boala Cushing: datorita secretiei hipofizare excesive, nivelul ACTH este moderat crescut  sau la limita superioara a normalului (dar crescut fata de nivelul cortizolului plasmatic), cu pierderea variatiei diurne normale;

• secretia ectopica de ACTH: nivelul ACTH este foarte crescut;

• adenom sau adenocarcinom suprarenalian: nivelul ACTH este foarte scazut sau nedecelabil.

Determinarea ACTH este de asemenea utila in diagnosticul diferential al insuficientei  suprarenaliene:

• boala Addison: datorita distructiei suprarenalei prin mecanism tumoral, infectios sau autoimun, productia de cortizol este suprimata iar nivelul ACTH este crescut;

• insuficienta suprarenaliana secundara insuficientei hipofizare: nivelurile ACTH si ale cortizolului sunt scazute.

Un nivel crescut de ACTH mai apare in: sindromul adrenogenital si sindromul pseudo-Cushing (entitate clinica reversibila asociata cu abuzul de alcool)^3;5.

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: aminoglutetimid, amfetamine, insulina, levodopa, metoclopramid, metirapon, vasopresina.

Scaderi: dexametazona si alti corticosteroizi⁴.

• Interferente analitice

Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului si da rezultate neconcludente².

Bibliografie

1. Ion Haulica. Hormonul adrenocorticotrop. In Fiziologie umana. Editura Medicala, Romania, Ed. 2, 2002; 752-756.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Adrenocorticotropic Hormone (ACTH), Plasma. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

4. Norbert Tietz.General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 Ed., 1995, 14-15.

5. Werner Kern, Horst L.Fehm. Hypothalamic-pituitari-adrenal system. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Germany, 1 Ed., 1998, 1063-1064.

ACTH (corticotropina) stimuleaza sinteza si secretia suprarenaliana de hormoni glucocorticoizi, mineralocorticoizi si androgeni. Sinteza  celor 3 tipuri de hormoni  porneste de la un precursor comun (pregnenolon). 17-hidroxiprogesteron reprezinta substratul pentru procesele de hidroxilare in pozitiile 21 si 11 in etapa de sinteza a cortizolului, un rol critic avandu-l enzimele 21-hidroxilaza si 11-beta-hidroxilaza. Daca hidroxilarea nu poate avea loc datorita unui deficit enzimatic, sinteza cortizolului se reduce foarte mult, fiind insotita de cresterea ACTH².

Hiperplazia adrenala congenitala sau sindromul adrenogenital include un grup de afectiuni caracterizate printr-o anomalie ereditara in sinteza cortizolului, transmisa autozomal recesiv, asociata de obicei cu o crestere a productiei de androgeni. Cea mai frecventa cauza de sindrom adrenogenital (prezenta in 95% din cazuri) este deficitul de 21-hidroxilaza. Datorita perturbarii sintezei cortizolului, metabolismul steroizilor este redirectionat catre sinteza de androgeni; clinic apar semne de virilizare la nou-nascutul de sex feminin (hermafroditism) si pubertate precoce izosexuala la baieti. Adeseori se asociaza si deficitul de aldosteron. In peste 50% din cazuri debutul formei homozigote a bolii se inregistreaza in primele 3 saptamani de viata. Deficitul de 21-hidroxilaza determina acumularea de 17-hidroxiprogesteron, care in mod normal este metabolizat, sub actiunea acestei enzime, in 11-deoxicortizol. Este posibil si un diagnostic prenatal al fetilor afectati, prin detectarea unor concentratii crescute de 17-hidroxiprogesteron in lichidul amniotic, in saptamanile 14-16 de sarcina.

Pe langa sindromul adrenogenital clasic, mai exista deficitul de 21-hidroxilaza cu debut tardiv si forma heterozigota de hiperplazie adrenala, care se manifesta clinic in perioada peripubertara sub forma de tulburari menstruale si hirsutism sau direct la adult sub forma de hirsutism. In aceste cazuri, nivelul bazal de 17-hidroxiprogesteron poate fi normal sau usor crescut, de aceea se va efectua un test de stimulare cu ACTH. La 60 minute dupa administrarea de 0.25 mg de ACTH se inregistreaza o crestere de peste 10 ng/mL³.

Recomandari pentru determinarea 17-hidroxiprogesteronului - diagnosticul deficitului de 21-hidroxilaza; evaluarea hirsutismului si/sau infertilitatii; evaluarea anumitor tumori suprarenaliene sau ovariene cu activitate endocrina².

Pregatire pacient - datorita unor fluctuatii diurne importante si dependentei de etapele ciclulului menstrual, se recomanda ca recoltarea sa se faca dimineata si in faza foliculara².

Specimen recoltat - sange venos¹.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C¹.

Volum proba - minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, intens lipemic sau cu particule in suspensie¹.

Stabilitate proba - 24 ore  la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati¹.

Metoda - ELISA¹.

 Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex¹:

Dupa stimulare cu ACTH: <3.2 ng/mL.

Factor de conversie:  ng/mL x 3.026 = nmol/L.

Limita de detectie – 0.034 ng/mL¹.

Limite si interferente

Rezultate fals pozitive pot fi obtinute in cazul unor probe recoltate in primele 2 zile de viata (concentratii crescute fiziologic) sau la prematuri/dismaturi (cresteri induse de stres)³.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

3. Lothar Thomas. Hypothalamic-pituitary-adrenal system. In Clinical Laboratory Diagnostics, TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1066-1070.

Principalii precursori ai 17-cetosteroizilor urinari sunt dehidroepiandrostendionul (DHEA) si dehidroepiandrostendionul sulfat (DHEA-S). La barbati aproximativ o treime din 17-cetosteroizi sunt de origine gonadala, in timp ce la femei si copii corticosuprarenala reprezinta sursa predominanta. Cortizolul, estrogenii, pregnandiolul, pregnantriolul, testosteronul si dihidrotestosteronul nu constituie 17-cetosteroizi.

Principala utilitate a determinarii acestor metaboliti urinari este investigarea cazurilor de hirsutism si virilizare².

Pregatire pacient - nu este necesara o pregatire speciala¹. 

Specimen recoltat - urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri toate  emisiile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata; masoara intreaga cantitate; retine aprox.10 mL intr-un pahar de plastic de unica folosinta pentru urina. Proba se pastreaza la 2-8°C in timpul colectarii si ulterior, pana se lucreaza efectiv¹. 

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost pastrat la 2-8ºC; utilizarea de substante conservante (produc interferente)¹.

Recipient de recoltare - vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 de ore¹. 

Cantitate recoltata - 10 mL¹. 

Prelucrare necesara dupa recoltare - de preferinta se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, proba se poate stoca la 2-8ºC sau la -20ºC, dupa ce, in prealabil, se adauga acid clorhidric concentrat pana se obtine un pH de 3-6¹.

Stabilitate proba - urina este stabila cateva ore la 2-8ºC  si timp indelungat la -20ºC¹.

Metoda - cromatografica-spectrofotometrica¹.

Valori de referinta¹

Limita de detectie - 0.8 mg/L¹.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri: sindrom adrenogenital, sindrom Cushing, unele tumori suprarenaliene si gonadale, sindrom Stein-Leventhal, pseudohermafroidism (femeie)^1;3.

Scaderi: boala Addison, panhipopituitarism, hipotiroidie, sindrom Klinefelter, nefroze, boli consumptive³.

Limite si interferente

Valori crescute se intalnesc in sarcina si la pacientii obezi.

Desi este adesea folosit pentru evaluarea statusului androgenic, acest test nu detecteaza androgenii majori, testosteronul si dihidrotestosteronul. Daca este suspectat un deficit androgenic, testul de electie este testosteronul liber².

• Medicamente

Cresteri: corticotropina, danazol, gonadotrofine, testosteron.

Scaderi: androgeni, contraceptive orale, corticosteroizi, dexametazona, estrogeni, fenitoin, probenecid³.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com. 2010 Ref Type: Internet Communication.

3. Norbert Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 Ed., 1995, 380.