facebook

Ce analize de laborator ar trebui să faci înainte de a te hotarî să ai un copil?

Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

În ultimul timp, se discută din ce în ce mai mult despre planificarea familială care, în primul rând îi ajută pe viitorii părinţi să fie pregatiţi şi să-şi asume responsabilitaţile pe care le generează naşterea unui copil.

Efectuarea unui screening corect pre-conceptie, ar trebui sa faca parte obligatoriu din acest proces de pregatire, pentru a diagnostica din timp anumite afectiuni si a evalua posibilitatea unor complicatii ce ar putea surveni pe parcursul sarcinii. De asemenea, efectuarea anumitor investigatii de laborator în perioada dinaintea sarcinii scuteste viitoarele mame de îngrijorari inutile în timpul sarcinii.

În primul rând este foarte important sa existe o evaluare corecta a riscului de infectii congenitale.

Care sunt aceste infecţii congenitale?

Rubeola, infecţia primara cu virusul citomegalic, toxoplasmoza, sifilisul sunt infecţii care dacă sunt contractate în anumite perioade din sarcină prezintă riscul de a fi transmise la făt şi de a produce avorturi, moartea fătului în uter sau malformaţii fetale.

În laborator sunt disponibile teste serologice care pun în evidentă anticorpii îndreptaţi împotriva agenţilor patogeni care declanşează aceste infecţii. În funcţie de tipul anticorpilor depistaţi se poate aprecia stadiul infecţiei, prezenţa sau absenţa imunitaţii. Astfel în cazul rubeolei, prezenţa anticorpilor de tip IgG cu anticorpi IgM negativi semnificş faptul cş pacienta are imunitate faţă de acest virus şi nu mai necesitş testari ulterioare. Uneori anticorpii de tip IgG sunt prezenţi în titru (cantitate) înalt, în absenţa anticorpilor de tip IgM şi ei vor ramâne la acest nivel o perioadă de timp îndelungată (imunitate cu titru înalt).

Este bine ca acest lucru sa fie cunoscut în prealabil, pentru ca depistarea lor în primul trimestru de sarcină ar putea crea confuzii şi chiar duce la întreruperi de sarcină nejustificate.

Dacă atât anticorpii de tip IgG cât şi anticorpii IgM sunt negativi, înseamnă ca pacienta nu are imunitate faţa de virusul rubeolei şi trebuie să evite contactul cu persoanele infectate mai ales în cursul epidemiilor de rubeolă.

Acelasi tip de serologie se aplică şi în cazul infecţiilor cu Toxoplasma gondii. Anticorpii IgG pozitivi cu IgM negativ demonstrează prezenţa imunitaţii şi nu mai este necesară în general repetarea testelor în cursul sarcinii. Deoarece în ultimul timp, în literatura de specialitate s-au descris unele cazuri fie de reinfecţie, fie de reactivare a unei infecţii latente, o atenţie deosebită va fi acordată prezenţei de anticorpi IgG în titru foarte mare sau într-un titru care creţte semnificativ în cursul a 2-3 saptamâni. Pentru a depista aceste cazuri rare este nevoie de o colaborare strânsă între medicul ginecolog-obstretician, parazitolog şi medicul de laborator. Daca atât IgG cât şi IgM sunt negative pacienta nu prezintă imunitate faţă de Toxoplasma şi trebuie monitorizata atent pe perioada sarcinii, recomandându-se evitarea strictă a contactului cu animale şi respectarea măsurilor de igienă referitoare la prepararea alimentelor.

Infecţia cu virusul citomegalic este mai puţin investigată comparativ cu celelalte infecţii congenitale. Totuşi trebuie menţionat faptul că virusul citomegalic poate determina malformaţii la fat la fel ca şi virusul rubeolic. Infecţia cu virusul citomegalic este foarte raspândită în populaţie dar s-a demonstrat că numai infecţia primară, survenită în cursul sarcinii şi nu reactivarile unei infecţii deja existente, prezintă risc asupra fatului. De aceea, daca pre-conceptional pacienta prezintă anticorpi de tip IgG în absenta anticorpilor de tip IgM (situaţia cea mai frecvent întâlnită) nu exista nici un risc la viitoarea sarcină.

Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) trebuie efectuată obligatoriu pre-concepţie la ambii parteneri. Sunt foarte frecvente cazurile de sifilis secundar depistate întâmplator cu ocazia efectuarii serologiei la angajare sau prenupţial. Treponema pallidum – agentul etiologic al sifilisului, poate traversa placenta şi afecta fătul după săptamâna 20 de sarcină.

De asemenea, serologia pentru HIV ar trebui efectuată la ambii parteneri, bineînţeles cu acordul acestora.

Infecţiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală. Printre complicaţiile ce se pot instala în lipsa tratamentului adecvat se numară şi avortul spontan. Din acest motiv diagnosticul precoce, înainte de concepţie şi tratarea corecta a ambilor parteneri previne apariţia acestor complicaţii. Uneori, o infecţie cronică cu Chlamydia trachomatis constituie cauza infertilitaţii pentru care un cuplu solicită consult medical. Pentru diagnosticarea infectiilor cu Chlamydia se poate recurge la teste serologice sau la detectarea directă a antigenului în secreţiile genitale. Prezenţa anticorpilor de tip IgA se asociază întotdeauna cu o infecţie activă.

Printre alte analize curente recomandate a fi efectuate pre-conceptie se numara si hemograma, utila în special pentru diagnosticarea anemiilor (cel mai frecvent a anemiei feriprive, a betatalasemiei minor sau a altor hemoglobinopatii).

Efectuarea grupului sanguin si a factorului Rh la ambii parteneri este foarte importantă pentru a evalua riscurile de incompatibilitate.

Aceste analize de laborator efectuate înainte de a avea o sarcina nu au rolul de a crea „panică” viitoarelor mame, ci au rolul de a le informa pentru a preveni şi trata posibile afecţiuni cu repercursiuni asupra stării de sănătate a cuplului, dar mai ales, asupra sănataţii unui viitor copil.

Dr. Cristina Mambet,
medic specialist laborator
Laboratorul Synevo Bucuresti

Abonează-te la Newsletter