facebook

Celule lupice

45 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Lupusul eritematos sistemic este o afecţiune caracterizată printr-un proces inflamator cronic difuz, care afectează o serie de organe (piele, articulaţii, sistem nervos, seroase). Boala este însoţită de producţia unei game largi de autoanticorpi, dintre care cei antinucleari (factorul Haserick) sunt cei mai reprezentativi, aceştia fiind responsabili de fenomenul celulei LE.

Celula LE este un polimorfonuclear neutrofil, cu nucleul împins la periferie de o masă mare omogenă (colorată în roşu cu eozină) ce reprezintă nucleul denaturat al altor leucocite. Fenomenul este urmarea acţiunii anticorpilor antinucleari din serul bolnavilor asupra nucleilor leucocitelor. Aceştia se transformă în corpusculi omogeni care-şi pierd structura cromatiniană şi îşi modifică colorabilitatea (corpusculi LE), fiind apoi fagocitaţi de leucocite intacte, care devin astfel celule LE1;2;3.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după masă); pacientul nu trebuie să facă heparinoterapie 2 zile înainte de test4.

Specimen recoltat sânge venos4. 

Cauze de respingere a probei specimen coagulat (recipientul Ehrlenmeyer nu  a fost agitat imediat după recoltare); pacient heparinizat4. 

Recipient de recoltare

a) Dacă pacientul doreşte să i se facă mai multe determinări, pentru celule lupice se va folosi un vacutainer steril fără aditivi, care se răstoarnă rapid în recipient Ehrlenmeyer de 150 mL, cu 15-20 perle de sticlă (diametrul: 0.5 cm), fără anticoagulant. Este exclusă utilizarea de tuburi cu gel separator.

b) Dacă se recoltează numai celule lupice, se va folosi o seringă de unică folosinţă de 10 mL cu ac de unică folosinţă; sângele se pune rapid în recipientul Ehrlenmeyer cu perle de sticlă, descris mai sus4.

Cantitate recoltată 10 mL4. 

Prelucrare necesară după recoltare – imediat după recoltare, sângele aflat în recipientul Ehrlenmeyer cu perle de sticlă se agită 15 minute, pentru defibrinare4.

Stabilitate probă – sângele defibrinat se transportă la laborator pentru lucru efectiv, in maxim 30 minute. Dacă proba nu poate ajunge la laborator în acest interval de timp, sângele defibrinat va fi transvazat într-o eprubetă curată cu diametrul 0.8-1 cm si introdus apoi în termostat la 37°C, pentru 1 oră. Transportul la laborator al probei ajunsă în acest stadiu de prelucrare, trebuie făcut într-o 1 ora4.

Metoda examinare microscopică4.

Valori de referinţă – celule lupice absente pe lamele examinate4.

Interpretarea rezultatelor 

Celula LE este mai mare decât un polimorfonuclear. Caracteristica este culoarea roz-violacee a corpusculilor LE care nu mai prezintă nici o structură. In jurul corpusculilor LE apare, ca o semilună, nucleul celulei fagocitante, cu structura şi culoarea obişnuite.

Celulele LE nu trebuie confundate cu pseudocelulele LE (imagini de nucleofagocitoză), care nu au nici o semnificaţie diagnostică.

Pe preparate pot apărea şi corpusculi LE liberi care seamănă ca mărime şi nuanţă cu corpusculii de incluziune din celula LE; prezenţa lor are valoare diagnostică.

Poate apărea şi imaginea de rozetă: o grupare a leucocitelor în jurul unui corpuscul LE4. 

Notă: Pentru a afirma un rezultat negativ trebuie examinate cel putin trei preparate, timp de 10 minute fiecare. Un singur examen negativ nu este concludent, putându-se găsi celule LE la a 2-a sau a 3-a examinare1,4.

Limite şi interferenţe

Un rezultat negativ nu exclude diagnosticul de LES2.

Celule lupice pot să apară şi în alte boli de colagen, hepatită cronică, boala serului, reacţii medicamentoase4.

Medicamente 

Pozitivare: contraceptive orale, clorpromazină, dilantin, etosuximid, fenelzinsulfat, fenilbutozonă, fenitoin, griseofulvin, hidralazină, izoniazid, metildopă, metiltiouracil, penicilamină, practolol, primidon, procainamidă, propiltiouracil, streptomicină, sulfasalazin, sulfonamide, tetraciclină, tridionă.

Rezultate fals negative: corticoterapie, heparinoterapie, terapie imunosupresoare2.

 

Bibliografie

1. Eugen D.Popescu, Ruxandra Ionescu. Compendiu de reumatologie 1993:117,126-127, Ed.tehnică.
2. Davids Jacobs. Laboratory Test Handbook, 1994, 565-566.
3. Frances Fischbach.Overview of Basic Blood Hematology and Coagulation Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests, Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009.
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
5. Lothar Thomas. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics, 1998, 817.

 

Abonează-te la Newsletter