facebook

Coenzima Q10 (Ubiquinona)

200 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Coenzima Q10 deține un rol esențial în metabolismul energetic celular, fiind un cofactor în lanțul respirator mitocondrial responsabil pentru fosforilarea oxidativă, unde funcționează ca un transportor pentru electroni și se comportă ca un antioxidant1.

Din punct de vedere chimic, coenzima Q10 este alcătuită dintr-un inel chinonic și o catenă laterală izoprenică. Datorită conținutului ridicat în legături duble între atomii de carbon prezintă un potențial reducător mai mare decât vitamina C sau vitamina E, constituind prima linie de apărare împotriva radicalilor liberi și un stabilizator optim al canalelor ionice membranare2.

La om provine în principal din biosinteză care are loc în majoritatea țesuturilor, enzima -3 hidroxi-3-metil-glutaril-coenzima A reductaza (HMG-CoA) având un rol important în acest proces3. Coenzima Q10 poate fi preluată într-un procent scăzut și din alimentație, carnea, peștele, nucile și anumite uleiuri fiind principalele surse. Fiind liposolubilă, absorbția sa la nivelul intestinului subțire este stimulată de ingestia de lipide, prin creșterea excreției de acizi biliari4.

Se găsește în toate membranele celulare (ubicuitară, de unde provine și numele de ubiquinonă) și este transportată de lipoproteine în circulație. Aproximativ 60% din coenzima Q10 este asociată cu lipoproteine cu densitate scăzută (LDL), 25% cu lipoproteine cu densitate mare (HDL) și 15% cu alte lipoproteine. Este important de menționat faptul că este prezentă în organism atât sub formă redusă cât și sub formă oxidată, capacitatea antioxdiantă depinzând nu numai de concentrația sa, ci și de statusul redox1.

În condiții fiziologice celulele sintetizează o cantitate suficientă de coenzimă Q10 pentru asigurarea funcțiilor sale. Nivelul de coenzimă Q 10 scade odată cu vârsta, iar anumite medicamente precum și diverse afecțiuni pot reduce de asemenea nivelul acesteia3.

Deficiența primară de coenzimă Q10 este cauzată de mutații inactivatoare la nivelul genelor ce codifică proteine relevante pentru procesul de biosinteză a acesteia și se caracterizează prin simptome neurologice (convulsii, retard de dezvoltare, ataxie, etc) și slăbiciune musculară1;3. Au fost descrise cel puțin cinci fenotipuri distincte de deficiența primară de coenzimă Q10:

  • encefalomiopatie (activitate crescută a creatinkinazei serice, mioglobinurie recurentă, acidoză lactică)
  • ataxie și atrofie cerebeloasă cu debut în copilărie (neuropatie, hipogonadism)
  • formă infantilă multisistemică (nistagmus, atrofie de nerv optic, surditate neurosenzorială, distonie, nefropatie rapid progresivă)
  • glomerulopatie
  • miopatie (intoleranță la efort, miastenie, activitate crescută a creatinkinazei serice).

Tratamentul cu coenzima Q10 în aceste afecțiuni mitocondriale poate îmbunătăți metabolismul energetic din creier și țesutul muscular1.

Coenzima Q10 a fost implicată și în alte afecțiuni cum ar fi boala Parkinson, boala Alzheimer, diabetul zaharat, precum și în procesul de senescență și stresul oxidativ1. În ceea ce privește afecțiunile cardiovasculare, i se atribuie coenzimei Q10 un rol de îmbunătățire a funcției endoteliale5. De asemenea, conform unor studii, administrarea de oenzimă Q10 poate ameliora funcția diastolică la copiii cu cardiomiopatie dilatativă idiopatică6.

Relația posibilă între deficiența de coenzimă Q10 și efectele adverse ale terapiei cu statine este intens dezbătută, în special dacă suplimentarea acestui compus ar putea ameliora mialgiile induse de statine5. Mai multe studii au arătat că statinele pot scădea nivelurile de coenzimă Q10 atât în ser cât și în țesutul muscular. Prin inhibarea HMG-CoA statinele interferă cu producția de mevalonat, un precursor în biosinteza coenzimei Q10; de asemenea tratamentul hipolipemiant reduce lipoproteinele care transportă coenzima Q10 în circulație7. Totuși, studii randomizate recente nu au reusit să demonstreze că administrarea de suplimente cu coenzima Q10 reduce durerile musculare asociate terapiei cu statine și că îmbunătățește metabolismul oxidativ la nivelul mușchilor scheletici8;9.

Recomandări pentru coenzimei Q10

– diagnosticul deficienței de coenzimă Q10 în afecțiunile mitocondriale;
– monitorizarea pacienților care primesc tratament cu statine;
– monitorizarea statusului coenzimei Q10 în cursul tratamentului unor boli degenerative, precum boala Parkinson și boala Azheimer1.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)1;2.

Specimen recoltat – sânge venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare cât mai repede după formarea completă a coagulului; se protejează serul de lumină; dacă proba nu poate fi analizată imediat va fi congelată la -20°C; probele recoltate în afara sediilor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate3.

Volum probă – minim 1 mL ser2.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat sau intens lipemic; specimen care nu a fost congelat; specimen care a fost expus la lumină2.

Stabilitate probă – serul separat este stabil timp îndelungat la -20° C2.

MetodăELISA2.

Valori de referinţă – > 1.45 mg/L2.

 

 

Bibliografie 

  1. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Coenzyme Q10, Reduced and Total, Plasma. www.mayomedicallaboratories.com. Reference Type: Internet Communication, 2016.
  2. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2016. Ref Type: Catalog.
  3. Bentinger M, Tekle M, Dallner G. Coenzyme Q–biosynthesis and functions. Biochem Biophys Res Commun. 2010 May 21;396(1):74-9.
  4. Pravst I, Zmitek K, Zmitek J. Coenzyme Q10 contents in foods and fortification strategies. Crit Rev Food SciNutr. 2010 Apr;50(4):269-80.
  5. Littarru GP, Tiano L. Clinical aspects of coenzyme Q10: an update. Nutrition. 2010 Mar;26(3):250-4.
  6. Kocharian A, Shabanian R, Rafiei-Khorgami M, Kiani A, Heidari-Bateni G. Coenzyme Q10 improves diastolic function in children with idiopathic dilated cardiomyopathy. Cardiol Young. 2009 Sep;19(5):501-6.
  7. Deichmann R, Lavie C, Andrews S. Coenzyme q10 and statin-induced mitochondrial dysfunction. Ochsner J. 2010 Spring;10(1):16-21.
  8. Taylor BA, Lorson L, White CM, Thompson PD. A randomized trial of coenzyme Q10 in patients with confirmed statin myopathy. Atherosclerosis. 2015 Feb;238(2):329-35.
  9. Buettner C, Greenman RL, Ngo LH, Wu JS. Effects of Coenzyme Q10 on Skeletal Muscle Oxidative Metabolism in Statin Users Assessed Using 31P Magnetic Resonance Spectroscopy: a Randomized Controlled Study. J Nat Sci. 2016;2(8).

 

 

Abonează-te la Newsletter