facebook

Determinare crioglobuline

23 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Crioglobulinele sunt proteine din clasa imunoglobulinelor care precipită reversibil la temperaturi scăzute (0-4ºC) şi se resolubilizează la 37ºC. Studii recente au arătat că temperatura la care precipită crioglobulinele variază în funcţie de concentraţia serică a proteinelor; astfel creşterea concentraţiei proteinelor determină creşterea temperaturii la care precipită crioglobulinele. De asemenea, există diferenţe în funcţie de tipul imunoglobulinelor: IgM precipită la temperaturi mai scăzute decat IgG.

Ocazional, IgM prezintă 2 proprietăţi: crioprecipitare şi capacitatea de a aglutina hematiile prin anticorpi la rece (aglutinine la rece). Nu toate crioglobulinele sunt însă aglutinine la rece, deoarece nu deţin unele din proprietăţile acestor anticorpi.

Sunt descrise 3 tipuri de crioglobuline:

  • tip I: alcătuite dintr-un singur tip de imunoglobulină (IgG sau IgM) omogenă, monoclonală care formează adesea un precipitat mare, într-un interval de 24 ore de la plasarea serului în frigider; de obicei concentraţia crioglobulinelor depăşeşte 5 mg/mL;
  • tip II: crioglobuline mixte alcătuite dintr-un component monoclonal (de obicei IgM care are activitate de factor reumatoid) şi o componentă policlonală (IgG) care formează, în majoritatea cazurilor, un precipitat mic la 4ºC într-un interval de 1-7 zile; de obicei  concentraţia crioglobulinelor este mai mare de 1 mg/mL;
  • tip III: crioglobuline mixte alcătuite din 2 sau mai multe imunoglobuline policlonale aparţinând mai multor clase, care formează la 4ºC precipitate foarte mici, adesea gelatinoase, într-un interval de timp mai mare decat în cazul celorlaltor tipuri de crioglobuline (până la 7 zile); de obicei concentraţia crioglobulinelor este mai mică de 1 mg/mL3.

În urma precipitării crioglobulinelor se produc obstrucţii ale vaselor mici care pot determina următoarele manifestări clinice: purpură, fenomene de tip Raynaud, necroză a extremităţilor1.

Crioglobulinemiile pot fi esenţiale (idiopatice) sau secundare. În tabelul de mai jos sunt menţionate afecţiunile asociate celor 3 tipuri de crioglobuline3:

Tipul de crioglobuline

Afecţiuni asociate

Tip I

Boli limfoproliferative: boala Waldenström, mielom multiplu, leucemie limfatică cronică, leucemie cu celule păroase, limfomul angioimunoblastic

Tip II

Infecţii, afecţiuni hepatice (cel mai adesea, hepatita C), boli limfoproliferative, afecţiuni autoimmune: lupus eritematos systemic, poliartrita reumatoidă, sclerodermie, sindrom Sjögren

Tip III

Infecţii şi afecţiuni autoimune

Pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi factor reumatoid negativ care prezintă crioglobuline dezvoltă mai frecvent afectare renală decât cei cu factor reumatoid pozitiv şi crioglobuline absente1.
Numeroase studii au arătat că multe cazuri (42-98%) de crioglobulinemie mixtă idiopatică (tip II sau III) sunt de fapt secundare infecţiei cu virusul hepatitei C3.

Recomandări pentru determinarea crioglobulinelor – depistarea crioglobulinelor la pacienţi cu simptome declanşate în urma expunerii la frig (purpura, urticarie, necroză digitală, fenomene Raynaud), infecţia cronică cu virusul hepatitei C, macroglobulinemia Waldenström, leucemia limfatică cronică, colagenoze1;2.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)2;3.

Specimen recoltat – sânge venos2;3.

Recipient de recoltare – vacutainer fără aditivi, preîncălzit la 37 ºC; este exclusă utilizarea tubului cu gel separator 2;3.

Cantitate recoltată – 5 mL 2;3

Prelucrare necesară după recoltare – tubul de recoltare preîncălzit la 37ºC se reintroduce imediat după prelevarea sângelui la 37ºC şi se lasă până când se produce coagularea; apoi, serul se separă prin centrifugare, se decantează şi se transferă într-o eprubetă la 4ºC2;3.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a coagulat la 37ºC 2;3.

Metodă precipitarea crioglobulinelor la 4ºC1;2;3

Valori de referinţă – crioglobuline absente după 7 zile de păstrare a serului la 4ºC2;3.

Interpretarea rezultatelor

După 24 ore, proba de ser păstrată la 4ºC se examinează pentru a se identifica eventuala formare a unui depozit albicios; dacă acesta este prezent, serul este încălzit la 37ºC într-o baie de apă pentru a urmări dizolvarea precipitatului şi apoi va fi plasat din nou în frigider, pentru a demonstra că precipitatul se formează în mod repetat. Dacă după 24 ore nu se observă formarea precipitatului, proba este introdusă din nou la 4ºC şi examinată după 7 zile2;3.

Limite şi interferenţe

Testul, fiind calitativ, indică doar prezenţa sau absenţa crioglobulinelor. Pentru analiza prezenţei componentelor monoclonale sau policlonale este necesar testul de imunofixare3.
Rezultate fals pozitive pot să apară în cazul serurilor lipemice şi în situaţia în care se folosesc la recoltarea probei vacutainere cu anticoagulant.
Rezultate fals negative pot să apară dacă vacutainerul nu a fost preîncălzit la 37ºC, proba nu a fost ţinută la 37ºC până la formarea coagulului, sau a fost centrifugată la temperaturi mai mici de 37ºC2.

 

Bibliografie

1. Laboratory Corporation of America. Cryoglobulin, Qualitative, Serum. Directory of Services and Interpretive Guide, 2010. www.labcorp.com
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
3. Mayo Reference Services. Cryoglobulinemia: Out in the Cold. In Communiqué, vol.28. no. 11, nov.2003
Abonează-te la Newsletter