facebook

Cultură dermatofiţi

59 Lei

Informatii generale

Dermatofitii produc infectii care afecteaza zonele superficiale ale corpului: epiderma si fanere (par, unghii).  Desi sunt considerate cel mai adesea “ boli banale’’, rata morbiditatii inalte si consecintele de ordin local si psihic pot fi foarte importante pentru pacient4.

Principalii agenti etiologici implicati in producerea dermatomicozelor apartin genurilor Epidermophyton, Microsporum si Tricophyton1.

Potrivit originii lor, fungii dermatofiti sunt impartiti in 3 categorii4:

•    specii antropofile, care se transmit direct prin contact interuman sau indirect prin lenjerie sau obiecte contaminate;

•    specii zoofile, care se transmit la om prin contactul cu un animal infectat;

•    specii telurice, care se transmit prin contactul solului cu leziuni cutanate;

Fungii dermatofiti se individualizeaza prin cel putin doua caractere cu impact direct asupra identificarii lor in laboratorul clinic:

•  folosesc keratina ca element nutritiv (sursa de azot), ceea ce explica tropismul lor pentru epiderma, par si unghii; sunt de obicei incapabile sa penetreze tesutul subcutanat;

•  prezinta caractere morfologice particulare: hife in forma de candelabru, de coarne de cerb, uneori spiralate si macroconidii caracteristice, complet diferite de ale altor fungi2.

Genul Tricophyton este capabil sa invadeze parul, epiderma si unghiile, in timp ce genul Microsporum doar parul si epiderma iar genul Epidermophyton afecteaza epiderma si unghiile. Principalele specii de dermatofiti izolate din probe clinice sunt in ordinea frecventei: Tricophyton rubrum, Tricophyton mentagrophytes, Epidermophyton flocossum, Tricophyton tonsurans, Microsporum canis si Tricophyton verrucosum1.

Micozele cutanate sunt probabil cele mai frecvente infectii fungice la om si sunt de obicei denumite cu termenul latin tinea (“vierme inelar”). Macroscopic, leziunea are un aspect inelar, marginea sa  constituind  zona de infectie activa, progresiva; vindecarea se produce in zona centrala a inelului. Pentru a indica zona corpului afectata se folosesc de asemenea termeni latini: tinea corporis (corp), tinea cruris (zona inghinala), tinea capitis (scalp, par), tinea barbae (barba), tinea unguium (unghii)3,4.

Deoarece tratamentul dermatomicozelor este indelungat, costisitor si cu potential toxic, este necesar ca mai intai sa se stabileasca cu certitudine diagnosticul pe baza examenului micologic. Acesta se impune cu necesitate deoarece exista numeroase afectiuni asociate cu leziuni dermatologice similare celor induse de dermatofiti:

– psoriazis;

– eczeme (vulgara, atopica sau de contact);

– intertrigouri de diverse etiologii;

– onicodistrofii in cadrul unor afectiuni: psoriazis, insuficienta venoasa cronica a membrelor inferioare, genodermatoze;

– streptococia scuamoasa a scalpului1;2;3.

Metode de diagnostic 

examen microscopic direct al produsului recoltat;

• cultura dermatofiti3.

Recoltarea probelor

Probele din care se solicita identificarea dermatofitilor sunt reprezentate de raclate epidermice, unghiale sau fire de par. Recoltarea probelor de la nivelul leziunilor se efectueaza prin raclarea unei portiuni de epiderma sau unghie, cat mai aproape de tesutul sanatos, cu ajutorul unui bisturiu sau lama de microscop; firele de par afectate sunt prelevate prin smulgere cu o penseta. Inainte de efectuarea examenului microscopic si a culturii probele vor fi introduse in recipiente sterile si transportate la laborator; in nici un caz nu vor fi mentinute la frigider1;3.

Examenul microscopic

Microscopia directa examineaza scuamele sau firele de par in preparat umed montat intre lama si lamela cu solutie 20% KOH. Se lasa preparatul in repaus aproximativ 30 minute pentru dilacerare. Pentru clarificarea prelevatelor din unghii se va folosi o solutie de KOH mai concentrata (25%). Se examineaza initial cu obiectivul mic, dupa care se va folosi obiectivul mare pentru detalii morfologice. Se urmaresc:

-scuamele pentru prezenta fragmentelor de hife hialine septate, ramificate si a artroconidiilor;

-firele de par pentru a aprecia invazia ectotrix sau endotrix; marimea artroconidiilor orienteaza diagnosticul2;3,4.

Parul infectat cu anumiti dermatofiti produce fluorescenta caracteristica la UV trecuta prin filtrul Wood, aceasta fluorescenta verde, vie, stralucitoare putand fi vizualizata doar intr-o camera obscura. Trebuie reamintit insa ca numai unii dintre dermatofitii capabili da a invada parul pot produce fenomenul fluorescentei (M. audouini, M. ferrugineum, M. canis). Deasemenea trebuie mentionat ca numai portiunile pe deplin invadate ale tijei dezvolta fluorescenta. In infectiile recente este posibil ca portiunea fluorescenta a parului sa nu fi parasit foliculul pentru a putea fi detectata. Din acest motiv simpla examinare in fluorescenta cu eliberarea unui rezultat negativ este incorecta4. 

Izolarea in cultura pura

Pentru insamantarea materialului patologic pe medii de cultura, perii parazitati, scuamele, materialul unghial sunt mai intai fragmentate si apoi inoculate pe suprafata mediilor in cel putin patru puncte si in doua tuburi pentru a avea suficiente sanse de a obtine o cultura pozitiva. Probele se insamanteaza pe doua medii lichide cu rol de imbogatire (Sabouraud lichid si BHI) si pe doua medii solide (Sabouraud cu Cloramfenicol + Gentamicina si Mycosel agar).

Incubarea se face la 30°C timp de 30 de zile inainte de a fi considerate negative. Majoritatea fungilor dermatofiti cresc dupa 7-14 zile de incubare.

Culturile pozitive necesita efectuarea de subculturi. Acestea ofera avantajul de a creste mult mai rapid, colonia are loc mult mai mult pentru dezvoltare si permite o apreciere a aspectului macroscopic avers/revers, necesar identificarii finale.

Diagnosticul micologic se face coreland timpul necesar dezvoltarii coloniei, aspectul macroscopic al culturii si morfologia microscopica a organelor de fructificare3,4.

Comunicarea rezultatelor

Un examen micologic complet necesita corelarea rezultatului obtinut la examenul microscopic cu cel de la cultura dermatofiti. Este posibil ca examenul microscopic direct sa fie negativ in prezenta unei culturi pozitive, deoarece mediul de cultura favorizeaza dezvoltarea dermatofitilor.

Culturile vor fi urmarite o perioada de 30 zile pana la comunicarea unui rezultat negativ. In cazul unui rezultat pozitiv se va preciza genul caruia ii apartine dermatofitul izolat3.

 

Bibliografie

1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Mycology. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 12 ed. 2007, 50: 629-716.

2. Dumitru Buiuc. Identificarea fungilor. In Tratat de Microbiologie Clinica. Dumitru Buiuc, Marian Negut, Ed. Medicala, Romania,1 ed. 1999, 319-337.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

4. Violeta Cristea. Fungii dermatofiti – implicatii in patologie. In Revista Stetoscop, 2008, 80

Abonează-te la Newsletter