facebook

Echinococcus: Anticorpi IgG

43 Lei

Informatii generale 

Parazitii apartinand genului Echinococcus sunt cestode microscopice (1-6 mm), care in functie de specie se gasesc fie la caini (E. granulosus), fie la vulpi, coioti sau lupi (E. multilocularis). In stadiul larvar, constituie agentii etiologici ai echinococozei umane (hidatidoza sau boala hidatica)2.

Transmiterea infectiei se face pe cale digestiva, prin mainile si alimentele contaminate cu ouale parazitului, omul reprezentand gazda intermediara.

Localizarea stadiului adult este intestinul subtire al cainelui sau al altor carnivore (gazde definitive), iar proglotele elibereaza in materiile fecale un numar mare de oua. In urma ingestiei accidentale a oualor, embrionul hexacant continut in acestea eclozeaza in intestinul subtire al omului, penetreaza peretele, migreaza pe cale sanguina sau limfatica si se localizeaza in diverse organe, dezvoltandu-se intr-o forma chistica.  In cazul infectiei cu E. granulosus, chisturile se localizeaza in special in ficat (50-70% din cazuri), plaman (25% din cazuri) si mai rar in SNC, splina, rinichi, tesut osos, maduva osoasa, cord. De cele mai multe ori infectia primara consta dintr-un singur chist, dar in 20-40% din cazuri pot aparea chisturi multiple, localizate in acelasi organ sau in organe diferite. Infectia cu E.multilocularis afecteaza in mod predominant ficatul, care este invadat de vezicule hidatice sapate in grosimea parenchimului, cu aspect caracteristic de «miez de paine» (hidatidoza alveolara). In lipsa tratamentului, infectia poate fi letala1.

Suspiciunea de hidatidoza apare in situatiile in care un pacient provenit dintr-o zona endemica prezinta leziuni ocupatoare de spatiu, in special la nivel pulmonar sau hepatic si mai ales daca sunt insotite de eozinofilie3.

Diagnosticul infectiei hidatice este complex, necesitand pe langa un examen clinic si multiple investigatii paraclinice. Radiografia, echografia, CT sau RMN stabilesc de obicei diagnosticul. Totusi exista situatii in care se impune diagnosticul diferential cu un abces amoebian,  un chist congenital sau chiar cu unele procese maligne, fiind utile teste serologice specifice1.

Raspunsul imun in hidatidoza este influentat de mai multi factori: varsta pacientului, localizarea, numarul si dimensiunile chisturilor, calitatea membranelor chisturilor (normale, fisurate, ingrosate, calcificate) si aspectul lichidului hidatic (clar, infectat). Chisturile hepatice se asociaza cu un raspuns umoral mai important decat chisturile cu alte localizari. Nivelul anticorpilor este foarte redus la pacientii cu chisturi intacte si mai ales in cazul chisturilor vechi, calcificate. Fisurarea sau ruptura unui chist se insoteste de o stimulare semnificativa a productiei de anticorpi2.

Testele serologice raman pozitive mai multe luni dupa interventia chirurgicala radicala, de aceea evaluarea succesului terapeutic se face cu dificultate. In cazul infectiei recurente nu se constata de obicei o crestere semnificativa a nivelului de anticorpi3.

Pregatire pacient – testul nu necesita o pregatire prealabila4.

Specimen recoltat – sange venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare4.

Volum proba – minim 0.5 mL ser4.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4.

Stabilitate proba – daca testul nu se efectueaza imediat, serul separat se va congela (stabilitate indelungata la -20ºC sau -70 ºC). Centrifugati specimenele decongelate si utilizati supernatantul. Evitati congelare/decongelare repetata4.

Metoda ELISA4.

Valori de referinta4  – test calitativ, dar se comunica un index al probei:

Negativ: <0.9

Echivoc:0.9-1.1

Pozitiv: >1.1

Limite si interferente

Rezultatele testului trebuie corelate intotdeauna cu diagnosticul clinic si alte teste de laborator. Un rezultat negativ nu exclude o hidatidoza; datorita nivelului scazut de anticorpi in stadiile precoce ale infectiei testul poate indica rezultate negative sau echivoce. Daca exista o suspiciune clinica, testul trebuie repetat dupa 2-4 saptamani. S-a raportat o reactivitate incrucisata semnificativa cu Taenia solium.  Un rezultat pozitiv nu exclude influenta altor patogeni3.

 

Bibliografie

1. Dan Steriu.Infectii produse de helminti. In Infectii parazitare. ILEX, Romania ed. 2003;171-183.

2. Ioan Iacobiciu, Valeriu Stefanoiu, Sandor Siko Barabasi et al. Imunodiagnosticul in boala hidatica. in Epidemiologia echinococozei-hidatidozei. ECHINO-NEWS Romania ed. 2005, 75-88.

3. Klaus Janitschke.Parasitic Infections. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 ed. 1998, 1293-1294.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

Abonează-te la Newsletter