facebook

Hemoglobinopatie Lepore-testare genetica

1125 Lei

Hemoglobinopatia  Lepore (delta-beta hemoglobina hibrid) a fost descrisa in 1958 de catre Gerald & Diamond si denumita astfel dupa numele primului pacient la care a fost recunoscuta aceasta varianta de Hb; este caracterizata printr-o hemoglobina anormala, in care lanturile α sunt normale, iar lanturile non-α au o structura asemanatoare lanturilor δ la capatul N-terminal si lanturilor β la capatul C-terminal1;3;5.

Mecanismul molecular aflat la baza acestei hemoglobinopatii este  aparitia in cursul meiozei a unui crossing-over inegal, cu deletia portiunii  3’ a genei δ si cea a portiunii  5’ a genei β, ceea ce da nastere la gena de fuziune δβ. Gena de fuziune codifica un lant hibrid δβ care este sintetizat la o rata mult mai redusa in comparatie cu lantul β normal, datorita instabilitatii ARN-ului mesager1;2;5.

Hemoglobinopatia  Lepore la heterozigoti se caracterizeaza prin prezenta Hb Lepore intr-un procent de 5-10%, cu migrare asemanatoare HbS si scaderea procentului de Hb A2; la  homozigoti Hb Lepore reprezinta 10-20%, restul fiind format de HbF (Hb A si Hb A2 lipsesc in totalitate)3.

Deoarece situsurile de deletie sunt variabile au fost descrise mai multe tipuri de hemoglobinopatie cu fuziunea δβ,  cele mai importante fiind: Hb Lepore Boston-Washington (δ87Glnβ116His), Hb Lepore Hollandia (δ22Alaβ50Thr) si Hb Lepore Baltimore (δ50Serβ86Ala) care difera in ceea ce priveste regiunea la care s-a produs crossing-over-ul1;6.

Hemoglobinopatia cea mai frecventa este Hb Lepore Boston-Washington, intalnita mai ales la populatia din sudul Italiei, in Grecia (in special Macedonia), Romania, Turcia si Iran (Rowly et al.1969)5.

Trebuie mentionat faptul ca fenomenul de crossing-over inegal are loc si la nivelul genelor normale

δ si β. Produsul acestor gene anti-Lepore reprezinta 15-20% din totalul de hemoglobina. In functie de localizarea fuziunii au fost descrise mai multe hemoglobine anti-Lepore: Hb Miyada, P Congo, P Nilotic, Hb Lincoln Park, purtatorii avand un nivel normal de hemoglobina si indici eritrocitari normali2.

Hb Lepore este importanta datorita posibilitatii interactiunii cu hemoglobina S si cu beta-talasemiile. Din punct de vedere functional poate fi considerata ca o (δβ)+-talasemie.

Tabloul hematologic la heterozigoti nu poate fi diferentiat de cel al tarei de β-talasemie. Hemoglobinopatia Lepore poate fi detectata prin analiza electroforetica a hemoglobinei; la pH alcalin hemoglobina Lepore migreaza asemanator HbS; in mediu acid Hb Lepore migreaza in dreptul HbA. HBA2 este redusa in medie la jumatate din valoarea normala; HbF poate fi uneori usor crescuta1. Homozigotii pentru hemoglobina Lepore, la fel ca si heterozigotii compusi pentru Hb Lepore si  β-talasemie, prezinta tabloul clinic si hematologic al β-talasemiei majore  sau cel al β-talasemiei intermedia1;2;5.

Identificarea si cuantificarea Hb Lepore se poate face si prin metoda cromatografica HPLC, dar metodele de biologie moleculara sunt necesare pentru stabilirea tipului de hemoglobinopatie2;4.

Recomandari pentru testarea genetica

-depistarea purtatorilor, mai ales la persoanele care asociaza siclemie sau β-talasemie (in scop prognostic);

-diagnostic prenatal2.

Specimen recoltat – sange venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant4.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul4

Cauze de respingere a probei – folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau hemolizate4.

Stabilitate proba7 zile la 2-8ºC4.

Metodasecventierea  produsilor genei de fuziune δβ4.

 

Bibliografie

1. Barbara J. Bain. Haemoglobinopathy Diagnosis. Blackwell Science, 2001, 86-87.

2. Caterina Borgna Pignatti, Renzo Galanello. Thalassemias and Related Disorders of Hemoglobin Synthesis. In Wintrobe`s Clinical Hematology, 11th ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 1083-1118.

3. Dan Colita. Hematologie. In Tratat de medicina interna. 1997, 759-802.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

5. Marinucci M, Mavilio F, Massa A, Gabbianelli M, Fontanarosa PP, Samoggia P, Tentori L. Hemoglobin Lepore trait: haematological and structural studie son the Italian population. In Br JHaematol, 1979, Aug; 42(4): 557-65.

6. Ropero P, González FA, Sánchez J, Anguita E, Asenjo S, Del Arco A, Murga MJ, Ramos R, Fernández C, Villegas A, Identification of the Hb Lepore phenotype by HPLC, In Haematologica. 1999 Dec;84(12):1081-4.

Abonează-te la Newsletter