facebook instagram

HPV genotipare în leziune/raclat (regiunea anogenitală şi orală)

341 Lei

Informaţii generale şi recomandări

Papilomavirusurile umane (HPV) produc tumori epiteliale ale tegumentelor şi membranelor mucoase.

În prezent sunt cunoscute peste 100 tipuri de HPV, mai mult de 80 având genomul complet secvenţiat.

Persoanele cu parteneri sexuali multipli cât şi cele care prezintă deja infecţie HPV persistentă prezintă un risc crescut de a achiziţiona noi tulpini HPV.

Sistemul actual de clasificare ce se bazează pe similaritatea secvenţelor genomice se corelează în general cu cele 3 categorii clinice de infecţie HPV:

  • anogenitală sau a mucoaselor
  • cutanată nongenitală
  • epidermodisplazia veruciformă1 – o boală rară cu transmitere autozomal-recesivă2.

HPV anogenitale sunt subclasificate în tipuri cu risc scăzut asociate în principal cu condiloame (veruci genitale) şi tipuri cu risc crescut (oncogene) asociate cu infecţii ce pot conduce la dezvoltarea de tumori maligne2.

Atât infecţiile HPV cutanate cât şi cele mucoase pot fi latente (asimptomatice), subclinice sau productive. Leziunile productive, cum ar fi verucile, pot fi detectate la examenul clinic, în timp ce infecţiile subclinice ale mucoaselor necesită investigaţii suplimentare, cum ar fi examinarea colposcopică a cervixului după aplicarea locală de acid acetic. Infecţiile latente se depistează numai prin teste ce evidenţiază prezenţa genomului HPV (ADN HPV) la nivelul tegumentelor sau mucoaselor clinic şi histologic normale1;2.

Aproximativ 70% din infecţiile HPV se remit spontan în decurs de 1 an, iar 90% în decurs de 2 ani; restul infecţiilor sunt persistente. Eliminarea infecţiei necesită un răspuns imun celular eficient, în timp ce infecţiile persistente cu tipuri HPV oncogene sunt asociate cu un eşec al răspunsului imun şi cu un risc crescut de progresie către cancer2.

În tabelul de mai jos sunt prezentate condiţiile clinice asociate cu anumite tipuri HPV2:

Condiţie clinicăTipurile HPV asociate cel mai frecvent
Veruci comuneHPV 2, 4, 7; ocazional alte tipuri la imunodeprimaţi (de exemplu, HPV 75-77)
Veruci plateHPV 3, 10; ocazional HPV 26–29 şi 41
Veruci plantareHPV 1, 2, 4
Epidermodisplazia veruciformă 
           Veruci plateHPV 3, 10
           Plăci asemănatoare cu cele din pitiriazisHPV 5, 8; mai rar 9, 12, 14, 15, 17,1 9, 20, 21–25, 36–39, 47, 49
           Carcinoame scumoase în zonele cutanate expuse la soareHPV 5, 8, mai rar 14, 17, 20 şi 47
Veruci anogenitale 
           Veruci externeHPV 6, 11, 40, 42, 43, 44, 54, 61, 72, 81, 89
           Tumora Buschke–LowensteinHPV 6
           Papuloza bowenoidăHPV 16, 55
Cancerele şi leziunile premaligne anogenitale 
           Tipuri HPV din grupul 1 (carcinogene la om)HPV 16, 18, 31, 33, 45, 51, 52
           Tipuri HPV din grupul 2A (probabil carcinogene la om)HPV 68
             Tipuri HPV din grupul 2B (posibil carcinogene la om)HPV 26, 53, 64, 65, 66, 67, 69, 70, 73, 82
Leziuni orale 
             Papiloame oraleHPV 2, 6, 7, 11, 16, 18, 32, 57
             Papiloame laringieneHPV 6, 11
             Hiperplazia focală (boala Heck)HPV 13, 32
             Carcinomul orofaringianHPV 16 (predominant), 18

 

Condiloamele sau verucile genitale (condylomata acuminata) sunt recunoscute ca fiind proliferări benigne ale tegumentului şi mucoasei anogenitale cauzate de infecţia HPV. Condiloamele genitale sunt transmise prin contact sexual; aproximativ două treimi din persoanele care au contact sexual cu o persoană infectată vor dezvolta astfel de leziuni, după o perioadă de incubaţie variabilă (3 săptămâni – 8 luni)3. Se estimează că rata de transmitere a infecţiei între parteneri este de 60%2.

Condiloamele genitale sunt cauzate în majoritatea cazurilor de tipurile HPV 6 şi 11, deşi mai pot fi detectate frecvent şi alte cu risc scăzut, cum ar fi HPV 42 şi 81. Pot fi detectate şi HPV cu risc crescut, iar în 10-15% din cazuri sunt prezente mai multe tipuri HPV. Zonele cel mai frecvent afectate sunt penisul, vulva, vaginul, exocolul, perineul şi regiunea perianală. Mai rar, au fost descrise leziuni la nivelul faringelui, laringelui sau traheei. Clinic, condiloamele se prezintă sub forma unor leziuni papuloase discrete sau conopidiforme mari pe suprafeţele umede sau ca leziuni keratotice asemănătoare verucilor cutanate pe suprafeţele uscate (cum ar fi labiile mari). Culoarea lor poate fi variabilă, de la albicioasă, roz-roşie, până la maronie sau pigmentată. Este posibilă şi transmiterea verticală a infecţiei cu dezvoltarea la copil a papilomatozei laringiene sau a condiloamelor anogenitale2;3.

Alte leziuni asociate cu infecţia HPV anogenitală includ:

  • condiloame uretrale (rare)
  • papuloza bowenoidă – papule verucoase roşii-maronii la nivelul penisului; este considerată un carcinom in situ
  • condilomatoza gigantă (tumora Buschke-Lowenstein) – leziuni exofitice mari cu o suprafaţă verucoasă apărute la nivelul penisului sau în regiunea perianală; sunt caracterizate prin invazivitate locală2;3.

Leziunile premaligne asociate cu HPV se prezintă ca leziuni intraepiteliale denumite în funcţie de zona anatomică afectată, astfel: neoplazie intraepitelială cervicală (CIN) – cea mai recunoscută şi intens studiată consecinţă a infecţiei HPV persistente -, neoplazie intraepitelială vulvară (VIN), vaginală (VAIN), peniană (PIN) şi anală (AIN)2.

Peste 99% din cancerele cervicale conţin ADN HPV; HPV 16, 18, 58, 33, 45, 31, 52, 35, 59, 39, 51, 56 sunt tipurile HPV cu risc crescut cel mai frecvent implicate în cancerul cervical invaziv, HPV 16 fiind responsabil de peste 50% din cazuri iar HPV 16 şi 18 fiind detectate în peste 70% din cazurile de cancer cervical din întreaga lume4.

HPV este asociat şi cu cancerul anal. Deoarece, între anus şi rect există o joncţiune columnară scuamoasă similară cu cea de la nivelul colului uterin, aproximativ 10% din cazurile de AIN vor progresa către cancer în decurs de 5-10 ani5. Ca şi în cazul neoplaziilor intraepiteliale cervicale ADN HPV poate fi detectat în leziunile premaligne anale de toate gradele. Deşi cancerul anal este mai prevalent la femei, riscul de a dezvolta acest tip de cancer este mai mare la bărbaţii homosexuali6.

Infecţia HPV poate conduce şi la dezvoltarea cancerului penian – un tip rar de neoplazie – etiologia virală fiind implicată în aproximativ 40-50% din cazuri. Dintre genotipurile HPV detectate în tumorile peniene, HPV 16 a fost cel mai prevalent (60.2%), fiind urmat de HPV18 (13.3%) şi HPV 6/11 (8.13%)7. Rata de detecţie HPV ADN este dependentă de tipul histologic al tumorii, fiind mai mare în carcinomul bazaloid şi veruciform8.

Asemănător cancerului penian, cancerele vaginale şi vulvare sunt rare. Explicaţia posibilă este absenţa în aceste localizări a unei zone de transformare similară cu cea de la nivelul cervixului şi anusului2.

Papiloamele orale constituie cele mai obişnuite tumori benigne ale mucoasei orale. Verucile comune se pot răspândi de la mâini prin contactul direct cu cavitatea bucală, de aceea în aceste leziuni sunt identificate mai frecvent tipuri HPV cutanate2. Cu toate acestea, aceleaşi tipuri de HPV care infectează zonele genitale pot infecta şi cavitatea orală sau orofaringele. Tipurile HPV cu risc crescut pot induce cancere cu celule scuamoase ale regiunii capului şi gâtului, în timp ce tipurile cu risc scăzut pot cauza condiloame bucale sau faringiene9. Conform datelor din diverse studii se estimează o prevalenţă HPV globală de 30.1% în carcinoamele orale scuamoase. Subtipurile cel mai frecvent identificate sunt HPV 16 şi HPV 18 (25.4% şi respectiv 18.1%)8. Alte tipuri HPV, cum ar fi 31, 33, 45, 58, 59 sunt mult mai rar raportate10.

Papilomatoza laringiană se poate dezvolta atât la copil cât şi la adult. Papilomatoza respiratorie recurentă cu debut juvenil este cel mai frecvent neoplasm laringian benign la copii, fiind consecinţa infecţiei HPV transmise in utero sau la naştere de la o mamă cu infecţie cervicală curentă sau cu condiloame genitale11. La adult, incidenţa papiloamelor respiratorii este mai mică; pot fi localizate la nivelul laringelui (predominant), cavităţii orale, traheei, parenchimului pulmonar şi esofagului. Managementul acestor tumori este dificil datorită recurenţei tumorilor tractului respirator superior, extinderii în căile aeriene inferioare în aproximativ 17% din cazuri şi transformării maligne în 3-4% din cazuri. Infecţiile cu HPV 11 sunt mai agresive decât cele cu HPV 612.

Probele recoltate pe tampon uscat de la nivelul leziunilor anogenitale şi orale conţin celule exfoliate din care se poate extrage ADN şi efectua testul de genotipare HPV. De asemenea, extracţia ADN şi genotiparea HPV pot fi efectuate şi din probele de ţesut proaspăt obţinute prin biopsia leziunilor anogenitale, orale precum si a papiloamelor laringiene13.

Deşi infecţia HPV are consecinţe mult mai severe la femei, bărbaţii deţin un rol activ în transmiterea acesteia, aşa cum o demonstrează prevalenţa crescută a ADN HPV în probe anogenitale masculine.

Cu toate că până în prezent nu există niciun test de detectare a ADN HPV la bărbaţi aprobat FDA (Food and Drug Administration), testul poate fi util pentru o mai bună înţelegere a istoriei naturale a infecţiei în populaţia masculină şi, în consecinţă, pentru instituirea unor măsuri de reducere a transmiterii infecţiei 6;14. Probele sunt de asemenea recoltate pe tampon uscat, prin raclajul tegumentului şi mucoasei organelor genitale externe13;14. Conform studiului efectuat de Giuliano AR et al, detecţia cea mai mare a ADN HPV la bărbaţii heterosexuali a fost obţinută în probele recoltate de la nivelul corpului penisului, urmată cea de la nivelul glandului/şanţului balano-prepuţial şi scrotului15.

De asemenea, un studiu recent a indicat faptul că, în cazul leziunilor genitale masculine suspectate ca având etiologie HPV, efectuarea a unei biopsii alături de raclarea cu un tampon a suprafeţei leziunii poate aduce informaţii suplimentare privind tipurile HPV implicate16.

Pregătire pacient – nu este necesară o pregătire specială13.

Specimen recoltat – vor fi recoltate cu ajutorul unui tampon uscat:

  • probe de la nivelul leziunilor (verucilor) din zona anogenitală şi orală, atât la femei cât şi la bărbaţi;
  • probe obţinute prin raclajul tegumentului şi mucoasei care acoperă penisul (gland, şanţ balano-prepuţial, corpul penisului);
  • probe obţinute prin raclajul mucoasei anale;
  • probe obţinute prin raclajul mucoasei bucale şi faringelui.

Tamponul trebuie să fie aplicat cu suficientă presiune pentru a recolta celule exfoliate13.

De asemenea pot fi trimise la laborator probe de ţesut proaspăt obţinute prin biopsia leziunilor anogenitale, orale precum şi a papiloamelor laringiene; probele tisulare vor fi transportate în recipiente cu ser fiziologic13.

Stabilitate probă1 săptămână la 2-8ºC pentru probele recoltate pe tampon uscat; probele de ţesut trebuie trimise în decurs de 24 ore la laborator în recipient cu ser fiziologic menţinut la 2-8ºC13.

Metodămultiplexare prin tehnologia xMAP (Luminex). Sunt detectate următoarele tipuri HPV cu risc crescut: 16, 18, 26*, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53*, 56, 58, 59, 66*, 68, 73, 82 (* riscul oncogen nu este clarificat). De asemenea pot fi determinate şi următoarele tipuri HPV cu risc scăzut: 6, 11, 42, 43, 54, 57, 70, 72, 9013.

Valori de referinţă – ADN HPV nedetectabil pentru genotipurile analizate.

Un rezultat pozitiv include comunicarea genotipurilor HPV prezente în probă13.

Limite

Testul detectează tipurile HPV anogenitale, de aceea nu se recomandă recoltarea de probe de la nivelul verucilor cutanate nongenitale care sunt asociate cu tipuri HPV ce nu pot fi identificate prin acest test13.

 

Bibliografie

  1. Gearhart PA, Randall TC, Buckely RM, Higgins RV., Chandrasekar PH. Human Papillomavirus. http://emedicine.medscape.com, 2015.
  2. Cubie HA. Diseases associated with human papillomavirus infection. Virology. 2013 Oct;445(1-2):21-34.
  3. Ghadishah D, Chiang WK, Talavera F, Sheridan BJ. Condyloma Acuminata. http://emedicine.medscape.com, 2014.
  4. Li, N.,Franceschi,S.,Howell-Jones,R.,Snijders,P.J.F.,Clifford,G.M.,2010.Human papillomavirus type distribution in 30,848 invasive cervical cancers worldwide: variation by geographical region, histological type and year of publication. Int. J.Cancer 128,927–935.
  5. De Vuyst,H.,2011.HPVinfectioninanalintraepithelialneoplasiaandanal carcinoma.HPVToday23,11–12.
  6. Álvarez-Argüelles ME, Melón S, Junquera ML, Boga JA, Villa L, Pérez-Castro S, de Oña M. Human
    Papillomavirus Infection in a Male Population Attending a Sexually Transmitted Infection Service. PloS One.2013;8(1):e54375.
  7. Miralles-Guri C, Bruni L, Cubilla AL, Castellsague X, Bosch FX, de Sanjose S. Human papillomavirus prevalence and type distribution in penile carcinoma. J Clin Pathol. 2009;62:870–878.
  8. Anic GM, Giuliano AR. Genital HPV infections and lesions in men. Prev Med. 2011 Oct;53 Suppl 1:S36-41.
  9. Centers for Disease Control and Prevention. Human Papillomavirus (HPV) and Oropharingeal Cancer – Fact Sheet. November 2013. http//www.cdc.gov/std/hpv/stdFact-HPVandoralcancer.htm. reference Type: Internet Communication.
  10. Ramqvist T, Dalianis T. Oropharyngeal Cancer Epidemic and Human Papillomavirus. CDC. Emerging
    Infectious  Diseases. Volume 16, Number 11 – November 2010.
  11. Larson, D.A.,Derkay,C.S.,2010.Epidemiology of recurren trespiratory papillomatosis. APMIS118,450–454.
  12. Katsenos, S.,Becker, H.D. ,2011.Recurrent respiratory papillomatosis: a rare chronic disease, difficult to treat, with potential to lung cancer transformation: apropos of two cases and a brief literature review.Case Rep.Oncol.4,162–171.
  13. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
  14. Flores R, Abalos AT, Nielson CM, Abrahamsen M, Harris RB, Giuliano AR. Reliability of sample collection and laboratory testing for HPV detection in men. J Virol Methods. 2008 Apr;149(1):136-43.
  15. Giuliano AR, Nielson CM, Flores R, Dunne EF, Abrahamsen M, Papenfuss MR,  Markowitz LE, Smith D, Harris RB. The optimal anatomic sites for sampling heterosexual men for human papillomavirus (HPV) detection: the HPV detection in men study. J Infect Dis. 2007 Oct 15;196(8):1146-52.
  16. Anic GM, Messina JL, Stoler MH, Rollison DE, Stockwell H, Villa LL, Lazcano-Ponce E, Gage C, Silva RJ, Baggio ML, Salmerón J, Giuliano AR. Concordance of human papillomavirus types detected on the surface and in the tissue of genital lesions in men. J Med Virol. 2013 Sep;85(9):1561-6.
Termeni şi condiţii. | Politica de confidentialitate. | Politică privind fișierele cookies.