facebook

Identificare microdeleţii 22q11.2 (Sindrom DiGeorge)

820 Lei

Informaţii generale

Este o afecţiune determinată de absenţa/deleţia unui fragment mic de pe braţul lung al cromozomului 22.
În anul 1965, medicul endocrinolog american de origine italiană diGeorge a descris un pacient cu hipoparatiroidism şi imunodeficienţa celulară secundară hipoplaziei timice1.
În 1978, Shprintzen şi colaboratorii au raportat un grup de copii cu despicătura palatină, defecte cardiace şi nas proeminent (sindrom velo-cardio-facial). Ulterior s-a demonstrat că pacienţii cu sindrom velo-cardio-facial şi majoritatea celor cu modificările descrise de diGeorge prezintă o deleţie pe braţul lung al cromozomului 22 (22q11.2). Astăzi este cunoscut faptul că cele 2 afecţiuni reprezintă manifestări diferite ale aceluiaşi defect genetic1,2.

Frecvenţa este de 1/4000 de indivizi, însă se pare că este o subestimare, fiind greu de diagnosticat din cauza manifestărilor clinice extrem de variabile1,2.

Clinic sindromul de deleţie 22q11.2 are multe semne şi simptome posibile, care pot afecta aproape orice parte a corpului. Trăsăturile clinice variază în limite largi, chiar printre indivizii afectaţi din aceeaşi familie3.

Semne şi simptome frecvent întâlnite1,2,3

  • Anomalii cardiace, prezente de la naştere (prezente în ~85% dintre cazuri); cele mai comune sunt reprezentate de defecte septale ventriculare (60%), anomalii de arc aortic, tetralogie Fallot, artera subclaviculară stângă aberantă;
  • Anomalii craniofaciale: despicătura palatină asociată sau nu cu incompetenţa velofaringiană;
  • Trăsături faciale distincte: nas proeminent, fisuri palpebrale înguste, filtru şters, microcefalie etc;
  • Statură mică, cu debut postnatal (35-36% dintre cazuri);
  • Dezvoltare normală sau probleme moderate (62%) sau severe (18%) de învăţare;
  • Tonus muscular scăzut, întârziere în achiziţiile motorii.

Alte manifestări

  • Pacienţii cu deleţie 22q11.2 prezintă infecţii recurente din cauza anomaliilor sistemului imun;
  • Alţii dezvoltă patologie autoimună (de exemplu artrita reumatoidă sau boala Graves);
  • Tulburări de alimentaţie;
  • Pot avea un nivel scăzut al calciului în sânge sau un număr scăzut de trombocite;
  • Tulburări de auz;
  • Risc crescut de a dezvolta în perioada de adult tulburări psihice (schizofrenie, boala bipolară, depresie etc).

Din cauza faptului că semnele şi simptomele del22q sunt extrem de variate, au fost descrise diferite entităţi pe baza asocierii unora dintre manifestări: diGeorge, velocardiofacial (Shprintzen), anomalie conotruncală cu dismorfism facial sau forma autozomal dominantă a sindromului Opitz G/BBB.5

 Genetică

Pattern-ul de transmitere este autozomal dominant.
Indivizii afectaţi au o deleţie interstiţială pe braţul lung al cromozomului 22 (22q11.2), detectabilă prin testul de hibridizare fluorescentă în situ (FISH).
În regiunea deletată (fragmentul lipsă) au fost descrise cel puţin 30-40 de gene, printre care TBX1. Această genă codifică pentru un factor de transcripţie T-box, care are un rol important în dezvoltarea embrionară precoce.
O altă genă prezentă în regiunea 22q11.2 este COMT, care determină problemele de comportament şi tulburările psihice2,6,7.
Cele mai multe cazuri de sindrom de deleţie 22q11.2 nu sunt moştenite, ci apar de novo, din cauza unor erori în gametogeneză.
În aproximativ 10% dintre cazuri, persoanele afectate moştenesc deleţia de la unul dintre părinţi; în astfel de cazuri pot fi afectaţi şi alţi membrii ai familiei3.

Specimen recoltat – sânge venos8.

Recipient – vacutainer ce conţine heparină sodică ca anticoagulant8.

Cantitatea recoltată – 5 ml de sânge8.

Cauze de respingere – recoltarea pe alt tip de anticoagulant, probe mai vechi de 72 ore, probe coagulate8.

Metoda de lucru – tehnica clasică de bandare G şi testare FISH pentru identificarea deleţiei 22q11.2-22q13.3 folosind sonde Cytocell8.

Test FISH pentru identificarea deleţiei 22q11.2-22q13.3

O regiune de 2Mb de pe 22q11.2 poartă numele de regiune critică pentru sindromul diGeorge şi este deletată la aproximativ 90% dintre pacienţi. În această regiune există un fragment de 480-575 Kb care conţine câteva gene importante TUPLE1, TBX1, CTP şi CLTD.
În regiunea 22q13.3 se află gena ProSAP2/SHANK3 care codifică pentru o proteină structurală exprimată în cerebel şi la nivelul cortexului.

Kitul conţine 2 sonde:

  • Sonda pentru TBX1 (22q11.2) are 211 kba, este marcată cu roşu, acoperă întreaga genă şi include markerul D22S1627
  • Sonda pentru N85A3 (22q13.3) este marcată cu verde, acoperă capătul telomeric al genei SHANK3

Rezultate

În celulele normale vor apărea 2 semnale verzi şi 2 semnale roşii.
O celulă cu deleţie TBX1(22q11.2) va avea 1 semnal roşu şi 2 semnale verzi.
O celulă cu deleţie 22q subtelomerică va avea 2 semnale roşii şi 1 semnal verde.

Bibliografie

  1. Smith’s Recognizable Patterns of Human Malformation, editia 7, 2013
  2. Genetics Home Reference
  3. Genetica Medicala, editia 2, 2011.
  4. Butts SC. The facial phenotype of the velo-cardio-facial syndrome. Int J Pediatr Otorhinolaryngol. Mar 2009;73(3):343-50.
  5. Nugent N, McGillivary A, Earley MJ. 22q11 chromosome abnormalities and the cleft service. J Plast Reconstr Aesthet Surg. Apr 2010;63(4):598-602.
  6. Cheng AT, Beckenham EJ. Congenital anterior glottic webs with subglottic stenosis: surgery using perichondrial keels. Int J Pediatr Otorhinolaryngol. Jul 2009;73(7):945-9.
  7. Tantibhaedhyangkul U, Davis CM, Noroski LM, Hanson IC, Shearer WT, Chinen J. Role of IL-7 in the regulation of T-cell homeostasis in partial DiGeorge syndrome. J Allergy Clin Immunol. Apr 2009;123(4):960-2.e2.
  8. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog
Abonează-te la Newsletter