facebook

Imunoglobulina IgG (subclase 1-4)

390 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

La adultul normal, imunoglobulina G (IgG) constituie 75% din cantitatea totală de imunoglobuline, fiind implicată în răspunsul imun secundar. In cadrul acestei clase de imunoglobuline se disting 4 subclase: IgG1, IgG2, IgG3 şi IgG4, care reflectă existenţa a 4 lanţuri grele H (γ1-γ4) ce sunt similare, dar nu identice în ceea ce priveşte secvenţa de aminoacizi şi proprietăţile generale. Astfel, subclasele prezintă o variabilitate considerabilă a proprietăţii de fixare a complementului, de legare a macrofagelor şi traversare a placentei (vezi tabelul de mai jos)2;6.

IgG1IgG2IgG3IgG4

Procentul din IgG total

751564

Timpul de înjumătăţire în ser (zile)

2221722

Transfer placentar

++++++++++

Fixarea complementului (calea clasică)

++++++

Fixarea complementului (calea alternă)

+

Legarea la receptorii Fc

+++++++

Tabel: Proprietăţile subclaselor IgG umane

Abilitatea de a fixa complementul (legarea de fracţiunea C1q) variază în ordinea IgG3 > IgG1 > IgG2; subclasa IgG4 este incapabilă de a lega C1q , dar poate activa complementul pe calea alternă. Fragmentele Fc ale IgG1 şi IgG3 se pot lega de receptorii de suprafaţă ai macrofagelor. Subclasele IgG sunt singurele imunoglobuline care pot traversa placenta; IgG2 sunt mai puţin eficiente în acest sens.

IgG1, IgG2 şi IgG3 apar în cursul răspunsului imun umoral mediat de limfocitele Th1, pe când IgG4 (ca şi IgE) se asociază caracteristic cu răspunsul indus de limfocitele Th2.

Concentraţii scăzute de subclase IgG se pot înregistra în contextul hipogamaglobulinemiei (de exemplu, hipogamaglobulinemia comună variabilă în care toate clasele de imunoglobuline sunt scăzute) sau în deficienţe selective, cu afectarea de obicei a IgG2.

Deficitul de IgG1 se produce în special la pacienţii cu deficienţe severe de imunoglobuline care afectează şi celelalte subclase IgG; pacienţii prezintă de obicei infecţii cu virusul Epstein-Barr.

Deficitul de IgG2 este mai heterogen; poate să apară izolat sau în asociere cu deficitul de IgA sau de IgA şi alte subclase IgG. Majoritatea pacienţilor cu deficit de IgG2 prezintă infecţii recurente de tipul sinuzitelor, otitelor şi pneumopatiilor. Copiii cu deficit de IgG2 prezintă adesea un răspuns umoral specific deficitar faţă de antigenele polizaharidice, cum ar fi antigenele bacteriilor încapsulate: Haemophilus influenzae tip B şi Streptococcus pneumoniae.

Deficitele izolate de IgG3 şi IgG4 se produc mai rar. Deficitul de IgG3 se asociază cu sinuzita şi otita medie, iar cel de IgG4 cu ataxie-telangiectazie şi infecţii sinopulmonare4;5.

La pacienţii alergici anticorpii de tip IgG4 produşi ca urmare a imunoterapiei blochează in vitro eliberarea de histamină IgE-mediată din bazofile. S-a constatat astfel că o imunoterapie eficientă este însoţită de o creştere a imunoglobulinelor IgG4 alergen-specifice; din acest motiv această creştere, care depinde de doza administrată, ar putea reprezenta un marker obiectiv pentru răspunsul terapeutic1.

La pacienţii cu dermatită atopică se constată adesea niveluri crescute de IgG4, probabil induse de stimularea antigenică prelungită. In general, anticorpii IgG4 au fost consideraţi ca având atât efecte dăunătoare cât şi protectoare. Pe lângă imunoterapie, efectul protector a fost constatat şi în unele infestări parazitare prin blocarea legării IgE specifice la celulele trigger. Deoarece există o mare diferenţă între anticorpii IgG4 şi IgE în ceea ce priveşte specificitatea epitopilor, doar o mică fracţiune din IgG4 alergen-specifice interferă eficient cu legarea IgE de celulele efectoare9.

O entitate clinico-patologică recent descoperită este boala sclerozantă asociată cu IgG4, primul organ la care a fost descrisă afectarea fiind pancreasul. Este vorba de o afecţiune sistemică caracterizată prin infiltrarea extensivă a diverselor organe cu plasmocite IgG4 pozitive şi limfocite T. Pot fi afectate pancreasul, căile biliare, vezica biliară, glandele salivare, ţesutul retroperitoneal, plămânii, rinichii şi prostata; la nivelul acestor organe se constată fibroza tisulară cu flebita obliterativă. Pancreatita autoimună descrisă iniţial în Japonia în 1995 nu este o simplă afectare a pancreasului, ci reprezintă una din manifestările bolii sclerozante asociate cu IgG4. Pe lângă pancreatita autoimună, această boală include colangita sclerozantă, colecistita, sialoadenita, fibroza retroperitoneală, nefrita tubulo-interstiţială, pneumonie interstiţială, prostatita, pseudotumora inflamatorie, limfadenopatie, toate asociate cu IgG4. Majoritatea bolilor sclerozante IgG4 pozitive asociază pancreatita autoimună, însă au fost descrise şi cazuri fără afectare pancreatică. Boala apare în special la bărbaţii în vârstă şi înregistrează un răspuns bun la corticoterapie. Deoarece adesea tabloul clinic iniţial sugerează o afecţiune malignă, boala sclerozantă trebuie considerată în diagnosticul diferenţial pentru a evita intervenţia chirurgicală nenecesară. Nivelurile serice crescute de IgG4 pot fi utile pentru stabilirea diagnosticului corect8.

Recomandări pentru determinarea subclaselor IgG – evaluarea pacienţilor cu simptome şi semne clinice de deficit imun umoral sau combinat; pacienţi hipogamamglobulinemici; pacienţi cu infecţii recurente şi cu un nivel normal de IgG; pentru IgG4: evaluarea alergiilor şi a desensibilizării prin imunoterapie4;5; suspiciune de boală sclerozantă asociată cu IgG48.

Pregătire pacient à jeun3.

Specimen recoltat sânge venos3.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator3.

Cantitate recoltată minim 2 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian3.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare şi se transportă în condiţii de refrigerare3.

Stabilitate probă serul este stabil 8 zile la 4-8°C; timp îndelungat la -20°C3.

Metodă nefelometrică3.

Valori de referinţă

Variaza în funcţie de vârstă3:

VârstăIgG1 (mg/dL)IgG2 (mg/dL)IgG3 (mg/dL)IgG4 (mg/dL)
0-1 an140-62041-13011-85<0.8
1-1.5 ani170-65040-14012-87<30
1.5-2 ani220-72050-18014-91<41
2-3 ani240-78055-20015-93<69
3-4 ani270-81065-22016-961-94
4-6 ani300-840
B:70-255
F:70-260
17-972-120
6-9 ani350-91085-33020-1043-160
9-12 ani370-930100-40022-1094-190
12-18 ani370-910
B:110-485
F: 110-490
24-1165-200
>18 ani280-800120-57024-1255-130

Interpretarea rezultatelor

Concentraţii scăzute ale tuturor subclaselor sunt întâlnite în imunodeficienţa comună variabilă, imunodeficienţa combinată, sindromul ataxie-telangiectazie sau alte imunodeficienţe primare sau dobândite.
O concentraţie scăzută de IgG2 poate fi clinic semnificativă în contextul infecţiilor sinopulmonare recurente şi se poate asocia sau nu cu un deficit de IgA5.
În cursul imunoterapiei creşterea IgG4 faţă de nivelul bazal indică faptul că sistemul imun al pacientului răspunde la tratament. In absenţa unei creşteri IgG4 este puţin probabil ca terapia să fie eficientă7.

Limite şi interferenţe

Ocazional pot fi întâlnite concentraţii uşor scăzute ale uneia sau mai multor subclase de IgG care nu prezintă de obicei semnificaţie clinică. Rezultatele vor fi interpretate întotdeauna în contextul clinic al pacientului şi al celorlalte analize de laborator5.
Nu se recomandă utilizarea valorilor IgG4 pentru evaluarea statusului atopic4.
● Interferenţe analitice
Prezenţa în proba testată a factorului reumatoid, complexelor imune circulante sau a paraproteinelor poate interfera cu metoda de lucru şi conduce la rezultate incerte3.

 

Bibliografie

1. Canonica GW et al. Clinical Outcome Measures of Specific Immunotherapy. In Allergy 2007; 62:317-324.
2. Francesco Dati & Erwin Metzmann. The Immune System. In Proteins Laboratory Testing and Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 18-19.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immunoglobulin G, Subclasses (1-4). www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Test Catalog. IgG Subclasses , Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
6. Richard A. McPherson, H. Davis Massey. Laboratory Evaluation of Immunoglobulin Function and Humoral Immunity. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 840.
7. Rossi RE et.al;. Evaluation of serum IgG4 antibodies specific to grass pollen allergen components in the follow up of allergic patients undergoing subcutaneous and sublingual immunotherapy. In Vaccine 2007, Jan 15;25(5):957-64.
8. Terumi Kamisawa, Atsutake Okamoto. IgG4-related sclerosing disease. In World J Gastroenterol 2008 July 7; 14(25): 3948-3955.
Abonează-te la Newsletter