facebook

Klebsiella pneumoniae – Anticorpi IgA

120 Lei

Informaţii generale

Klebsiella pneumoniae (bacilul Friedlander) este un bacil Gram-negativ, imobil, incapsulat, lactozo-pozitiv, ce se gaseste in flora normala a cavitaţii bucale, tegument si tract gastrointestinal. Membrii genului Klebsiella exprima 2 tipuri de antigene pe suprafaţa: antigenul O, care este un lipopolizaharid, si antigenul K, un polizaharid capsular, ambele contribuind la patogenitate.

Sunt patogeni oportunisti, principalul rezervor de infecţie fiind reprezentat de tractul gastro-intestinal al pacienţilor si mainile personalului medical din spitale3.

Aceste bacterii determina, in general, pneumonii dobandite in comunitate, dar frecvent se pot raspandi rapid, conducand adesea la apariţia unor focare nosocomiale. Spectrul de sindroame clinice determinate de acest agent patogen include pneumonie, bacteriemie, tromboflebita, infecţii ale tractului urinar (ITU), respirator superior, plagilor, colecistita, colangita, diaree, osteomielita endocardita, endoftalmita si meningita. Prezenţa dispozitivelor invazive, contaminarea echipamentului de suport respirator, utilizarea de catetere urinare, starea precara de sanatate si tratamentul intr-o unitate de terapie intensiva sunt factori care cresc riscul de infecţie nosocomiala cu specii de Klebsiella. Folosirea pe scara larga de antibiotice cu spectru larg la pacienţii spitalizaţi a condus la cresterea portajului de Klebsiella si, ulterior, dezvoltarea unor tulpini multirezistente care produc β-lactamaze cu spectru extins. Aceste tulpini sunt extrem de virulente, prezinta antigen capsular de tip K55 si au o capacitate extraordinara de a se raspandi. Infecţiile determinate de aceste specii au devenit o problema majora in majoritatea spitalelor din cauza rezistenţei multiple la antibiotice1;3.

Mai mult decat atat, unul dintre aspectele cele mai interesante al patogenitaţii Klebsiellei pneumoniae este rolul acestui microorganism in etiopatologia afecţiunilor reumatice asociate cu HLA-B27 (spondilita anchilozanta-AS). Modul de asociere dintre Klebsiella, HLA-B27 si AS este neclar.

La sfarsitul anilor 1970 au aparut primele rapoarte care au sugerat o posibila legatura intre Klebsiella si AS, insa doar recent s-a demonstrat conexiunea dintre anumite Enterobacteriaceae si afecţiunile reumatoide. Studii bine documentate care au analizat asociaţia dintre artrita reactiva si infecţiile acute cu enterobacterii (Yersinia enterocolitica, Shigella, Salmonella, Klebsiella) au condus la ipoteza ca AS ar putea fi o sechela a infecţiei cu microorganismele enterice1.

In 1978, Ebringer et al. si mai tarziu si alţi cercetatori au raportat o crestere a colonizarii intestinului cu Klebsiella in timpul fazei active a bolii la pacienţii cu AS.

Intr-un studiu care vizeaza detectarea anticorpilor anti-bacterieni in serul pacienţilor cu AS, Trull et al. (in 1983) au aratat ca titrurile de anticorpi IgA anti-Klebsiella au fost semnificativ crescute in serul pacienţilor cu forme active de boala comparativ cu serul pacienţilor cu forma inactiva sau martorii sanatosi.

Diverse teorii au fost dezvoltate pentru a explica modul de asociere intre HLA-B27, Klebsiella si etiopatogenia AS.

Teoria mimetismului molecular, propus pentru prima data de Ebringer et al., implica reactivitatea incrucisata intre antigenele Klebsiellei si anumiţi epitopi de la nivelul moleculei de HLA-B27. Aceasta teorie este susţinuta de observaţiile conform carora anticorpi anti-Klebsiella se leaga de celulele HLA-B27 pozitive si anticorpii anti-HLA-B27 la antigenele Klebsiella. In plus, o secvenţa de sase aminoacizi (QTDRED) a fost detectata atat la nivelul Klebsiellei cat si in structura HLA-B* 2705, iar anticorpi specifici pentru acest hexapeptid au fost detectaţi in serul pacienţilor cu AS.

Teoria receptorului dezvoltata de Zinkernagel si Doherty se bazeaza pe ipoteza conform careia complexul major de histocompatibilitate clasa I prezinta antigene virale si bacteriene. S-a sugerat ca HLA-B27 se comporta ca un receptor pentru polipeptidele prelucrate artritogenic, probabil derivate din Klebsiella. Ca urmare, celulele T citotoxice indreptate impotriva acestor peptide ataca, de asemenea, proteine similare structural, de la nivelul articulaţiilor, prezentate de moleculele de HLA-B271.

In ciuda cercetarii intensive in acest domeniu, legatura dintre Klebsiella si bolile reumatoide ramane necunoscuta, deoarece teoriile menţionate mai sus au fost parţial infirmate de rezultatele contradictorii ale diferitor grupuri de cercetatori.

Studii recente legate de raspunsul anticorpilor la polizaharide capsulare provenite de la Klebsiella in serul pacienţilor cu AS sau cu alte afecţiuni reumatice au analizat pentru prima oara toate cele 77 serotipuri. Serul pacienţilor cu AS si HLA-B27-pozitiv a prezentat titruri ridicate de IgG ca raspuns la polizaharidele capsulare ale serotipurilor K26, K36, K50 in comparaţie cu nivelul IgG al persoanelor HLA-B27-negative.

Este de remarcat faptul ca toate cele trei tipuri de antigene capsulare (tipuri de K26, K36 si K50) conţin polizaharide recunoscute de macrofage printr-un mecanism lectinic. Acest tip de legare ar putea juca un rol iniţial in patogeneza AS. Dintre cele 77 de serotipuri cunoscute de Klebsiella, doar 16 tipuri capsulare conţin secvenţe care permit o interacţiune specifica cu receptorul manozic al macrofagelor. Nu este exclus ca serotipurile menţionate mai sus sa conţina antigene specifice, probabil peptide, care sa induca activitatea artritogenica dupa ingestia si distrugerea bacteriei de catre macrofage. Prelucrarea si prezentarea acestui antigen ar putea activa o cascada imunologica specifica, dar inca necunoscuta, ce determina apariţia artritei reactive. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare care vizeaza elucidarea interacţiunii dintre aceste serotipuri si celule relevante ale pacienţilor cu AS si HLA-B27-pozitiv1.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-Klebsiella pneumoniae utilitate in diagnosticul artritelor reactive, spondilita ankilopoietica1;2;3.

Pregatire pacient – preferabil à jeun (pe nemancate)2.

Specimen recoltat – sange venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare2.

Volum proba – minim 2 mL ser2.

Cauze de respingere a probei –  specimen intens hemolizat, hemolitic sau contaminat bacterian2.

Stabilitate proba 2 saptamani la 2-8°C; timp indelungat la –20°C; evitaţi decongelarea/recongelarea repetata2.

Metoda imunofluorescenţa indirecta2. 

Valori de referinţa 

Klebsiella pneumoniae IgG: negativ
Klebsiella pneumoniae IgM: negativ
Klebsiella pneumoniae IgA:  negativ2

Rezultatele se exprima calitativ negativ/pozitiv/echivoc2.

 

Bibliografie

1. Hany Sahly, Rainer Podschun. Clinical, Bacteriological, and Serological Aspects of Klebsiella Infections and Their
Spondylarthropathic Sequelae. In Clinical And Diagnostic Laboratory Immunology, 393–399, 1997.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Obiamiwe Umeh, Leonard B Berkowitz. Klebsiella Infections, www.emedicine.medscape.com. Ref Type: Internet Communication.
Abonează-te la Newsletter