facebook

Lanţuri uşoare libere tip lambda în ser

130 Lei

Informaţii generale

Gamapatiile monoclonale, a căror cauză reală nu este cunoscută, includ mai multe afecţiuni ce se caracterizează prin proliferare aparent necontrolată a celulelor implicate în producerea de anticorpi asociată cu sinteza şi secreţia de către aceste celule a unei gamaglobuline omogene structural şi/sau a subunităţilor polipeptidice componente. Gamapatiile monoclonale cuprind: mielom multiplu (MM), mielom multiplu cu lanţuri uşoare (LCMM), macroglobulinemia Waldenstrom (WM), mielom nonsecretant (NSMM), mielom multiplu cu evoluţie lentă (SMM), gamapatie monoclonală cu semnificaţie nedeterminată (MGUS), amiloidoză primară sistemică (AL) şi boala depozitelor de lanţuri uşoare (LCDD).

Imunoglobulinele monoclonale secretate de aceste celule servesc ca marker de proliferare clonală, iar cuantificarea lor poate fi folosită pentru monitorizarea bolii2;3;5:6.

Moleculele de imunoglobuline sunt formate din două lanţuri grele identice (α, δ, ε, γ sau μ), care definesc clasa de anticorpi, şi două lanţuri uşoare identice (κ sau λ). Fiecare lanţ uşor este legat covalent de un lanţ greu, iar cele două lanţuri grele sunt legate covalent între ele la nivelul regiunii „balama”.

La persoanele sănătoase, majoritatea lanţurilor uşoare din ser există sub forma legată. Cu toate acestea, un nivel plasmatic redus de lanţuri uşoare libere poate fi detectat în serul persoanelor normale din cauza supraproducţiei şi secreţiei de lanţuri uşoare de la nivelul plasmocitelor. În ser, lanţul uşor liber kappa există în principal ca monomer (greutate moleculară de 22.5 kDa), iar lanţul uşor liber lambda ca dimer legat covalent, cu o greutate moleculară de aproximativ 45 kDa. Acest lucru va conduce la o rată de filtrare glomerulară diferenţiată pentru formele libere k şi λ şi poate explica valoarea raportului κ:λ de 0.625 în ser în comparaţie cu raportul formelor legate care este de 2.02;3;5:6.

Lanţurile uşoare sunt, de obicei, filtrate la nivelul glomerulilor renali şi apoi reabsorbite în tubii proximali, astfel încât concentraţia urinară este foarte mică sau nedetectabilă. Producţia unor cantităţi mari de lanţuri uşoare monoclonale poate depăşi însă capacitatea de reabsorbţie a rinichilor şi acestea pot fi cuantificate cu uşurinţă în urină. Evidenţierea lanţurilor uşoare monoclonale urinare (proteinurie Bence Jones) a fost folosită ca marker de diagnostic pentru mielomul multiplu încă din 1847, cand a fost descris de Dr. H. Bence Jones.

Detectarea gamapatiilor monoclonale sau a discraziilor plasmocitelor implică, de obicei, electroforeza proteinelor serice şi imunoelectroforeza atât în ser cât şi în urină. Cu toate acestea, bolile monoclonale cu lanţuri uşoare (LCMM, AL, LCDD) şi NSMM nu au, de cele mai multe ori, proteine serice monoclonale în concentraţie suficient de mare pentru a fi detectate şi cuantificate de electroforeză. De aceea, recent a fost descrisă o metodă nefelometrică specifică pentru lanţurile uşoare libere, care nu identifică şi formele legate de lanţurile grele. Acest test este mai sensibil decât electroforeza pentru detectarea lanţurilor uşoare libere monoclonale. La unii pacienţi cu NSMM, AL sau LCDD testul oferă o identificare pozitivă a unui lanţ uşor monoclonal în ser atunci când IF este negativă. In plus, cuantificarea lanţurilor uşoare libere a fost corelată cu activitatea bolii la pacienţii cu NSMM şi AL4;5.

Studii recente au demonstrat că determinarea în ser a lanţurilor uşoare libere oferă un management mai bun al pacienţilor în comparaţie cu alte teste, astfel:

  • prezintă o sensibilitate superioară în diagnosticul gamopatiilor monoclonale, în special al bolilor cu lanţuri uşoare monoclonale (amiloidoza primară, LCCD);
  • oferă o evaluare a riscului de progresie a MGUS către MM; împreună cu tipul şi mărimea proteinei monoclonale M permite stratificarea pacienţilor în funcţie de riscul scăzut sau crescut; pacienţii cu un raport k:λ anormal prezinta un risc de progresie catre mielom de 2.5 ori mai mare;
  • permite monitorizarea evoluţiei bolii la pacienţii al căror component monoclonal nu poate fi măsurat electroforetic reducând astfel numărul procedurilor invazive (biopsii seriate de măduvă osoasă);
  • prezintă sensibilitate superioară în comparaţie cu testele urinare5.

Recomandări pentru determinarea lanţurilor uşoare libere de tip kappa şi lambda – evaluarea gamapatiilor monoclonale; monitorizarea pacienţilor cu boli ale lanţurilor uşoare2;6.

Pregătire pacient – à jeune (pe nemâncate) sau postprandial1.

Specimen recoltat – sânge venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.

Volum probă – 2 mL ser2.

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat, lipemic1.

Stabilitatea probei – serul separat este stabil maxim 4 zile la temperatura camerei şi 2 săptămâni la 2-8°C1.

Metodănefelometrică1.

Valori de referinţă:

Lanţuri uşoare libere tip κ: 3.3-19.4 mg/L
Lanţuri uşoare libere tip λ: 5.7-26.3 mg/L
Raport κ:λ – 0.26 -1.651.

Interpretarea rezultatelor

Dacă lanţurile uşoare κ şi λ în ser şi raportul κ:λ sunt normale, iar electroforeza nu indică component monoclonal, diagnosticul de gamapatie monoclonală este exclus cu mare probabilitate.
Modificări ale raportului k:λ  susţin diagnosticul de gamapatie monoclonală, dar este nevoie de o biopsie tisulară pentru confirmarea diagnosticului.
Valori crescute aflate la limita superioară a intervalului de referinţă pot indica o insuficienţă renală şi pot necesita teste corespunzătoare funcţiei renale.
Concentraţii scăzute de lanţuri uşoare de tip κ, λ sau ambele indică deprecierea funcţiei măduvei osoase.

Valori crescute ale nivelului de lanţuri uşoare de tip κ sau λ, cu raport k:λ normal pot fi din cauzate de:

  • insuficienţă renală;
  • supraproducţie de lanţuri uşoare policlonale în condiţii inflamatorii;
  • gamapatii de diferite tipuri.
Concentraţii serice mari atât de lanţuri uşoare de tip κ cât şi λ cu un raport κ:λ anormal sunt determinate de o combinaţie de gamapatie monoclonală şi insuficienţă renală2.
Evaluarea cantitativă a lanţurilor uşoare monoclonale este utilă pentru monitorizarea evoluţiei bolii. Modificări în cuantificarea lanţurilor uşoare libere reflectă schimbări în mărimea populaţiei monoclonale de plasmocite. Orice modificare mai mare de 25% sau modificări în aceeaşi direcţie la testări multiple sunt semnificative pentru evoluţia bolii.
Prezenţa unei proteine monoclonale în ser sau urină sugerează de obicei un proces malign, deşi componente monoclonale pot să apară şi în diverse condiţii benigne sau chiar în absenţa unei modificări patologice (gamapatie monoclonală cu semnificaţie nedeterminată, care necesită monitorizare periodică pentru a verifica stabilitatea componentului monoclonal)2;6.
În mielomul multiplu, 99% din pacienţi prezintă o proteină monoclonală în ser sau urină.
Boala Waldenström se caracterizează prin prezenţa obligatorie în ser a unei proteine monoclonale de tip IgM.
La aproximativ 75% din pacienţii cu mielom multiplu sau boala Waldenström se depistează în urină un lanţ uşor monoclonal (proteina Bence-Jones).
În urina pacienţilor cu mielom multiplu sau amiloidoză se pot găsi atât lanţuri uşoare libere cât şi fragmente de lanţuri grele.

Un nivel ridicat de lanţuri uşoare libere policlonale se întâlneşte în bolile autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic2.

Kappa
(κ)
Lambda(λ)Raportul κ:λInterpretare
NormalNormalNormalser normal
ScăzutScăzutNormalsupresie medulară fără gamapatie monoclonală
Crescutgamapatie monoclonală cu supresie medulară
Scăzut
NormalNormalser normal sau supresie medulară
Scăzutgamapatie monoclonală cu supresie medulară
CrescutScăzut
NormalScăzutCrescutgamapatie monoclonală cu supresie medulară
Normalser normal sau supresie medulară
NormalCrescutgamapatie monoclonală cu supresie medulară
Scăzut
CrescutNormalimunoglobuline policlonale sau disfuncţie renală
Scăzutgamapatie monoclonală fără supresie medulară
CrescutScăzutCrescutgamapatie monoclonală cu supresie medulară
NormalCrescutgamapatie monoclonală fără supresie medulară
Normalimunoglobuline policlonale sau disfuncţie renală
CrescutNormal
Crescut

gamapatie monoclonală cu disfuncţie renală2 ;3

Scăzut

Limite şi interferenţe

Concentraţii crescute de lanţuri uşoare kappa sau lambda pot apărea ca urmare a hipergamaglobulinemiei policlonale sau a clearance-ului renal insuficient.
Lipemia moderată sau marcată poate interfera cu capacitatea de a efectua acest test5;6.

 

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
2. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Free κ and λ Light Chains Plus Ratio, Quantitative, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
3. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Free κ and λ Light Chains Plus Ratio, Quantitative, Urine. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication
4. Katzmann JA, Kyle RA, Benson J, Larson DR, Snyder MR, et al. Screening Panels for Detection of Monoclonal Gammopathies. In Clin Chem. June 2009;doi:10.1373/clinchem.126664.
5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Immunoglobulin Total Light Chains, Urine. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
6. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Immunoglobulin Free Light Chains, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
Abonează-te la Newsletter