facebook

Mangan în urină

125 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Manganul este un oligoelement ce intră în constituţia unor enzime mitocondriale (piruvat carboxilaza şi superoxid dismutaza) şi activează de asemenea numeroase enzime (decarboxilaze, transferaze, hidrolaze)2. Astfel manganul deţine un rol esenţial în metabolismul lipidic şi glucidic, formarea ţesutului osos şi procesele de reproducere1.

Din punct de vedere industrial, manganul este un metal gri-argintiu întâlnit în minereuri sub formă de oxizi2. Are aplicaţii în industria oţelului şi în cea chimică. Este prezent în agenţii coloranţi pentru sticlă şi săpun, vopseluri, lacuri şi linoleum4.

Intoxicaţia acută determină febră, frisoane, mialgii, uscăciunea mucoasei bucale şi faringiene4.

Intoxicaţia cronică prin inhalarea prafului de mangan se asociază cu simptome neuropsihice (manganism): cefalee, iritabilitate, agitaţie, tulburări de vorbire, auz şi mers, tremor, rigiditate a feţei, halucinaţii, tulburări de personalitate1;2;4.

Recomandări pentru determinarea manganului

-manganul în ser: monitorizarea tratamentului cu mangan în alimentaţia parenterală; suspiciune de intoxicaţie cu mangan, în special în prezenţa sindroamelor neurologice şi tulburărilor motorii;

-manganul în urină: confirmarea intoxicaţiei; monitorizarea tratamentului cu mangan în alimentaţia parenterala; monitorizarea terapiei chelatoare în manganism4.

Pregătire pacient – nu este necesară4.

Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană3;4.

Cauze de respingere a probei – specimen coagulat3;4.

Recipient de recoltare – 1) vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator; 2) vas de 2- 3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă, pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi; 3) eprubetă pentru urină3;4.

Cantitatea recoltată – 1) minim 2 mL ser; 2), 3) aproximativ 10 mL3;4.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare3.

Stabilitate probă probele de ser şi urină se păstrează la temperatura camerei sau la frigider până în momentul lucrului3;4.

Metoda spectrometrie cu absorbţie atomică (AAS)3.

Valori de referinţă:

Manganul în sânge3:                      Manganul în urină1;4:

0.3-0.9 μg/L.                                    < 2.9 µg/L.

Expunere profesională5: LBT = 10 μg/L;                 

                                            LBT = limita biologică tolerabilă;                          

Factor de conversie4: μg/L x 18.2 = nmol/L; nmol/L x 0.055= μg/L

Limite şi interferenţe

In evaluarea toxicităţii trebuie ţinut cont de faptul că nivelul manganului în sânge sau urină poate reveni la normal în timp ce simptomele neurologice persistă.

Deoarece deficitul de mangan la om este insuficient definit, interpretarea valorilor scăzute trebuie efectuată cu prudenţă. S-au înregistrat valori uşor scăzute ale manganului în epilepsie şi niveluri crescute în hepatită sau icter4.             

 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Appendix G: Minerals in Human Nutrition. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004: 1156..
2. Jill C.Merill, et al. Metals. In Principles and Methods of Toxicology. Taylor & Francis, 4th Edition, 2001, 659,660.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Manganese, Blood and Urine. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Norme generale de protecţie a muncii. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Nr. 508/2002.
Abonează-te la Newsletter