facebook

Markeri boli reumatismale şi vasculite

Afecţiunile reumatice sistemice, caracterizate clinic prin afectare multiorganică inclusiv a sistemului musculoscheletal, includ mai multe afecţiuni:
– lupusul eritematos sistemic cu variantele sale;
– sindromul Sjogren primar;
– diferitele variante de scleroză sistemică;
– miozita idiopatică (poli- şi dermatomiozita).

Existenţa diferitelor variante şi sindroame „overlap” este o caracteristică tipică a acestui grup de boli. Poliartrita reumatoidă este de asemenea considerată membru al acestui grup de afecţiuni, în special de când toate aceste afecţiuni au fost caracterizate prin fenomene autoimune.
Diagnosticul clinic al afecţiunilor reumatice inflamatorii sistemice se bazează pe simptome specifice şi un pattern de semne sugestive; indicaţia de determinare de autoanticorpi depinde de aceste date clinice preliminarii. Datele clinice şi paraclinice sunt utilizate drept criterii de clasificare şi/sau diagnostic ale acestor afecţiuni.
În afecţiunile reumatice sistemice, autoanticorpii non-organ specifici sunt asociaţi cu un spectru tipic de simptome. Semnificaţia patogenică a acestor autoanticorpi, în general este insuficient cunoscută (cu unele excepţii, ex. autoanticorpii din lupusul eritematos sistemic joacă un rol în sinteza şi depunerea complexelor imune, în particular în rinichi şi endoteliul vascular); sinteza unor autoanticorpi este strâns asociată cu unele caracteristici imunologice, sugerând astfel că sinteza autoanticorpilor este în legătură cu etiologia diferitelor afecţiuni. Detecţia autoanticorpilor joacă un rol important în diagnosticul afecţiunilor reumatice sistemice şi în multe cazuri ei permit estimarea prognosticului afecţiunii. Autoanticorpii sunt de obicei detectabili la debutul primelor simptome tipice pentru afecţiune şi tind să persiste pe parcursul ei. Diferite mecanisme patogenice implicând inflamaţia, fibroza, anomaliile imunologice stau la baza afecţiunilor reumatice sistemice.1

Autoanticorpi frecvent asociaţi cu afecţiuni reumatice sistemice

 
Autoanticorpi
 
         
ANA
Afecţiune
(frecvenţa autoAc)
 
LES(>90%)
Comentarii
 
 
Sensibil dar nespecific pentru LES; util pentru screeningul afecţiunilor reumatismale
 
FR
PR (70-80%)
Sensibil dar nespecific pentru PR; indicator de prognostic
 
Anti-CCP
PR (80%)
Sensibilitate şi specificitate↑↑ pentru PR
Anti-ds DNA
LES (60%)
Specific dar nu sensibil pentru LES; se corelează cu gradul de activitate a bolii
Anti-histone
Lupus medicamentos (90%), LES (50%)
Sensibil dar nespecific pentru lupusul indus medicamentos
Anti-Sm
LES (20-30%)
Specificitate ↑↑ dar sensibilitate↓ pentru LES
Anti-U1RNP
LES (30-40%);
Boală mixtă de ţesut
conjunctiv (100%)
Se corelează cu activitatea bolii în LES
 
Anti-Ro (SS-A)
Sindrom Sjögren (70-100%); LES (25-60%)
Asociat cu sindromul Sjögren primar; implicat în lupusul neonatal
 
Anti-La (SS-B)
Sindrom Sjögren (40-94%), LES (9-35%)
Asociat cu LES cu debut tardiv, sindrom Sjögren, lupus neonatal
 
Anti-centromer
Sindrom CREST (70-90%)
Marker de prognostic la pacienţii cu simptome precoce de SCL (fen.Raynaud)
 
Anti- Scl-70
Sclerodermie
(până la 70%)
Specificitate↑↑;
marker de prognostic pentru SCL
Anti-Jo1
Polimiozită şi dermatomiozită (20-40%)
Asociat cu fibroza pulmonară şi fenomene Raynaud


Bibliografie:

1. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth, Systemic rheumatic diseases, In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 807-810.


 Teste disponibile în laboratorul Synevo:

* Anticorpi antinucleari (ANA)
* Anticorpi anti-ADN dublu catenar
* Anticorpi anti-Sm
* Anticorpi anti-Ro (SS-A)
* Anticorpi anti-La (SS-B)
* Anticorpi anti-U1RNP
* Anticorpi anti-Jo-1
* Anticorpi anti-Scl-70
* Anticorpi anti-centromer
* Anticorpi anti-CCP
* Celule lupice
* Crioglobuline
* Factor reumatoid
* Factor reumatoid Waaler-Rose

Termeni şi condiţii. | Politica de confidentialitate. | Politică privind fișierele cookies.