facebook

Osteocalcin

54 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Osteocalcinul (denumit şi proteina G1a a osului) – principala proteină necolagenică a ţesutului osos – este produs exclusiv de osteoblaste, de aceea este un marker relevant al procesului de formare osoasă. Are o greutate moleculară de aproximativ 5800 daltoni şi este alcătuit din 49 aminoacizi, ce includ trei resturi de acid gama-carboxiglutamic. Este specific osului şi dentinei, iar sinteza sa implică prezenţa vitaminelor K şi D3. O parte din osteocalcin este eliberat în sânge, iar restul (peste 80%) intră în componenţa matricei osoase alături de colagen2;4;6. Osteocalcinul are rol în mineralizarea osoasă unde, datorită afinităţii sale deosebite pentru calciu, ar putea constitui situsul depunerii cristalelor de hidroxiapatita8.

In circulaţie sunt prezente atât osteocalcinul intact (49 aminoacizi) cât şi fragmentul mare N-MID (43 aminoacizi). Osteocalcinul intact este instabil datorită clivajului proteazic între aminoacizii 43 şi 44, în timp ce fragmentul N-MID rezultat în urma clivajului este mult mai stabil5. Osteocalcinul este metabolizat în principal în rinichi şi mai puţin la nivel hepatic; are un timp de înjumătăţire de aproximativ 5 minute8

Nivelurile de osteocalcin sunt influenţate de vârstă (perioada de creştere rapidă), sex (mai mari la bărbaţi) şi cresc o dată cu instalarea menopauzei2. Valori crescute ale osteocalcinului se înregistrează în afecţiuni însoţite de creşterea turn-over-ului osos8.

Recomandări pentru determinarea osteocalcinului

– osteoporoza: monitorizarea terapiei antiresorbtive (tratament de substituţie hormonală, bifosfonaţi, calcitonina, modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni) şi estimarea riscului de fracturi; evaluarea altor afecţiuni osoase (inclusiv procese maligne)1;6;7.

Pregătire pacient – à jeun5.

Specimen recoltat – sânge venos5.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator5.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare5.

Volum probă – minim 0.5 mL ser5.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat5.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 8 ore la temperatura camerei; 3 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; se va evita decongelarea/recongelarea5.

Metodă imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA); testul foloseşte 2 anticorpi monoclonali indreptaţi impotriva epitopilor de pe fragmentul N-MID şi de pe fragmentul ţN-terminal; sunt detectaţi astfel atât fragmentul N-MID stabil cât şi osteocalcinul rămas intact; astfel, testul nu este dependent de fragmentul C-terminal (aminoacizii 43-49) al moleculei de osteocalcin, asigurând determinări constante în condiţii de rutină5;7.

Valori de referinţă

Femei:

– premenopauză: 11-43 ng/mL
– postmenopauză (fără tratament hormonal de substituţie): 15-46 ng/mL

Bărbaţi:

– 18-30 ani: 24-70 ng/mL
– 30-50 ani: 14-42 ng/mL
– >50 ani: 14-46 ng/mL5

Limita de detecţie – 0.5 ng/mL5.

Interpretarea rezultatelor

Creşteri

• hiperparatiroidism • acromegalie • fracturi (condiţii asociate cu un turnover osos crescut)2 

Scăderi

• hipoparatiroidism • deficit de hormon de creştere • medicamente (corticosteroizi, bifosfonaţi şi calcitonina)2

Frecvenţa testării la pacienţii sub tratament antiresorbtiv:

• înainte de iniţierea tratamentului (concentraţia bazală)
• la 3 luni (reducerea concentraţiei cu minimum 20-40% indică succes terapeutic)
• continuarea monitorizării la fiecare 6-12 luni1;3;7

Limite şi interferenţe

Repausul prelungit la pat determină creşteri ale osteocalcinului2. Funcţia renală influenţează concentraţia de osteocalcin; astfel nivelul seric de osteocalcin creşte la pacienţii cu afecţiuni renale5.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau terapeutic5

 Bibliografie

1. Delmas PD, Eastell R, Garnero P, et.al. The use of biochemical markers of bone turnover in osteoporosis. In Osteoporosis Int. IOF Recommendations, 11 (Suppl 6):S2-S17, 2000. Ref Type: Journal (Full).
2. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 382-383.
3. Hermien W. Goderie-Plomp, Marjolein van der Klift, Willem de Ronde, et.al. Endogenous Sex Hormones, Sex Hormone-Binding Globulin and the Risk of Incident Vertebral Fractures in Elderly Men and Women: The Rotterdam Study. In The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 8:3261-3269, 2004. Ref Type: Journal (Full).
4. Johnell O, Kanis JA, Odén A, et.al. Mortality after osteoporotic fractures. In Osteoporosis Int , 15:38-42, 2004. Ref Type: Journal (Full).
5. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Osteocalcin, Serum. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.
7. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Osteocalcin, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
8. Richard A. Mc.Pherson, Mattew R. Pincus. Biochemical markers of bone metabolism. In Henry´S.Clinical Diagnosis and Management By Laboratory Methods, Ed.Saunders, 2007, 181.
Abonează-te la Newsletter