facebook

Potasiu urinar

19 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

 Informatii generale

Cea mai mare cantitate de potasiu se elimina pe cale renala; excretia K+ este variabila in limite foarte largi, in functie de aport. La nivelul nefronului, potasiul este supus celor trei mecanisme fundamentale: filtrare glomerulara, reabsorbtie completa in tubii proximali si secretie in tubii distali. Excretia de potasiu depinde exclusiv de procesele de filtrare si secretie. Scaderea nivelului de potasiu din celula tubulara renala obliga devierea schimbului ionic cu sodiu pe calea H+/Na+In acest fel se produce eliminarea in exces a ionilor de hidrogen, urina devine acida, iar in fluidele organismului se dezvolta o alcaloza metabolica. Alcaloza metabolica constituie manifestarea cea mai obisnuita a pierderii potasice. Pierderile de potasiu prin rinichi apar in mai multe circumstante:

• exces de hormoni mineralocorticoizi

• leziuni tubulare renale

• supraincarcarea cu Na+ in fluidul tubular

• alcaloza

Hiperpotasemiile apar ca o tulburare a repartitiei potasiului. In insuficienta renala acuta potasiul nu se filtreaza glomerular si nu se secreta tubular in cantitati suficiente. Dializa extrarenala este cel mai sigur mijloc de corectare a valorilor potasiului la toti bolnavii cu hiperpotasemii accentuate1.

Recomandari pentru determinarea potasiului urinar – investigarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic in afectiuni renale si suprarenaliene; diagnosticul diferential al hipo-si hiperkaliemiilor3;4.

Specimen  recoltat – a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineata, pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina, pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 mL in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac si se pastreaza la 2–8ºC pana in momentul lucrului3.

b) o proba de urina spontana (preferabil prima urina de dimineata)3.

Recipient de recoltare a) vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore3; b) eprubeta pentru urina3.

Cantitatea recoltata a) toata urina din 24 ore din care se retin 100 mL3; b) 10 mL3.

Prelucrare necesara dupa recoltare nu este necesara3.

Stabilitate proba 14 zile la temperatura camerei, 14 zile la 2-8°C si timp indelungat la -20°C3.

Metoda potentiometrica ISE (ion selective electrode)3.

Valori de referinta –  a) 25-125 mmol/24h3; b) 20-80 mmol/L3.

Factor de conversie:  mmol/L=mEq/L

Limita de detectie1 mmol/L3. 

Interpretarea rezultatelor

Cresteri

Excretie de K+ asociata cu hipokaliemie  (K+ urinar >20 mmol/L)

• pierderi renale de K+ in boli renale, administrare de diuretice, • acidoza tubulara renala tipul I si II, • cetoacidoza diabetica sau alcoolica, • hiperaldosteronism primar si secundar, • sindrom Cushing, • sindrom Bartter, •  alcaloza metabolica cu pierderi intestinale de HCl (varsaturi, drenaj gastric).

Excretie de K+ asociata cu hiperkaliemie  (K+ urinar >40 mmol/L )

• aport crescut de potasiu (alimentar sau terapeutic), • reducerea intrarii K+ in celule: deficit de insulina, administrare de β-blocante, digitala, • distructii tisulare, hemoliza, • acidoza metabolica, • infuzie de solutii hipertone1;4;5. 

Scaderi

Excretie de K+ asociata cu hipokaliemie  (K+ urinar <20 mmol/L)

• aport scazut de K+, • pierderi extrarenale de potasiu (cutanate, fistule, laxative, diaree).

Excretie de K+ asociata cu hiperkaliemie  (K+ urinar <40 mmol/L)

• hipoaldosteronism si pseudohipoaldosteronism, • afectiuni renale cu flux urinar scazut (nefroscleroza, pielonefrita, glomerulonefrita)1;4;5

Pentru identificarea diferitelor tipuri de hipokaliemii este importanta determinarea pH-ului sanguin, respectiv demonstrarea prezentei acidozei sau alcalozei; daca este prezenta acidoza metabolica hipokaliemica, determinarea suplimentara a excretiei urinare de clor este utila pentru diagnostic.

Limite si interferente

Administrarea i.v. de glucoza poate determina scaderea potasiului urinar.

• Medicamente

Cresteri: acetazolamida, antibiotice, aspirina, bumetanid, calcitonina, carbenicilina, contraceptive orale, corticosteroizi, dexametazona, hidroclorotiazida, indometacin, isosorbid, levodopa, litiu, prednisolon, streptozocin, triamcinolon2.

Scaderi: amilorid, anestezice, carbamazepin, ciclosporina A, diazoxid, ketoconazol, ramipril, trimetoprim2.

 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 252-254.

2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 1250.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Potassium, Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication

5. Lothar Thomas. Electrolyte and Water Balance. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 306-316.

Abonează-te la Newsletter