facebook

Profil anticorpi antineuronali-Blot (Amfifizină, CV2, PNMA2 (Ma2/Ta), Ri, Yo, Hu, Recoverin, SOX1)

190 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-neuronali

Anticorpii anti-neuronali reprezintă o categorie specială de autoanticorpi ce asociază cu sindroamele neurologice paraneoplazice.

Sindroamele neurologice paraneoplazice (paraneoplastic neurological syndromes, PNSs) sunt definite ca sindroame clinice neurologice care acompaniază tumorile maligne, dar care nu sunt determinate de acestea sau de metastazele lor, nu au origine vasculară sau infecţioasă şi nu constituie efecte adverse ale medicaţiei. Aceste sindroame au la bază mecanisme imunologice al căror efect se manifestă la distanţa de tumoră primară şi/sau site-ul metastatic1.

În literatură sunt utilizate două tipuri de nomenclaturi pentru anticorpii antineuronali: una dintre acestea este bazată pe primele 2 litere ale pacientului la care a fost descris prima dată anticorpul respectiv (Hu de la Hull, Yo de la Young, Ma de la Margret), iar cealaltă pe iniţialele coloraţiei imunohistochimice (ANNA = anticorpi antinucleari antineuronali)2.

În funcţie de tipul tumorii celulele tumorale exprimă antigene care induc formarea de autoanticorpi specifici. Aceşti autoanticorpi reacţionează încrucişat cu antigene identice localizate la nivelul ţesutului nervos şi sunt probabil implicaţi în dezvoltarea sindroamelor paraneoplazice1.

Din momentul în care au fost descrişi pentru prima dată anticorpii anti-Hu (1985) este bine cunoscut faptul că mai mult de 2/3 din  pacienţii cu sindroame paraneoplazice prezintă în ser autoanticorpi  specifici. Reacţiile antigen-anticorp nu numai că demonstrează etiologia paraneoplazică în aproape 100% din cazuri, dar sunt de asemenea strâns asociate cu tumori specifice, care până atunci nu au fost detectate la aceşti pacienţi3. Astfel, depistarea anticorpilor anti-neuronali poate fi foarte utilă în diagnosticul precoce al tumorilor2.

PNS apar în aproximativ 15% din afecţiunile neoplazice, în particular în tumorile pulmonare şi gastrice. Sindroamele paraneoplazice oto-neuro-oftalmologice rezultă de obicei din encefalita de trunchi cerebral  şi/sau degenerescenţa cerebeloasă. Acestea se pot dezvolta ca urmare a răspunsului imun faţă de proteine onconeurale (ca de exemplu, anti-Hu, anti-Yo, anti-Ri) sau alte antigene necunoscute.

PNS apar cel mai adesea asociate cu carcinomul  pulmonar cu celule mici (SCLC), carcinomul mamar sau ovarian. Sindromul  miastenic Lambert-Eaton (LEMS), unul din cele mai frecvente PNS, prezintă cea mai mare valoare predictivă în ceea ce priveşte existenţa unei tumori de bază (în acest caz SCLC). In majoritatea PNS, în special encefalita limbică paraneoplazică (PLE), degenerescenţa cerebeloasă paraneoplazică (PCD), sindromul opsoclonus-mioclonus-ataxie (POMA), sindromul „stiff man” (SPS) şi retinopatia paraneoplazică (amauroza subacuta), detecţia anticorpilor specifici are valoare predictivă pozitivă crescută, corelându-se mai bine cu prezenţa tumorii de bază decât simptomele clinice propriu-zise4;5.

Spre exemplu, PCD  este determinată  de mecanismele autoimune care apar în unele neoplazii, mai ales în stadiile precoce ale carcinoamelor mamare, ovariene, pulmonare precum şi în limfomul Hodgkin. Reacţia imună îndreptată împotriva antigenelor tumorale, identice cu antigenele  cerebeloase, duce la formarea de anticorpi anti-Hu, anti-Yo, anti-Ri ce pot fi detectaţi atât în sânge cât şi în lichidul cefalorahidian. Asocierea existentă între afecţiunea neoplazică şi modificările cerebeloase este demonstrată prin reacţia de imunofluorescenţă indirectă în care anticorpii anti-Yo reacţionează atât cu celulele Purkinje cerebeloase cât şi cu celulele carcinomatoase2.

PNS nu numai că acompaniaza tumorile maligne, dar pot  fi întâlnite şi în afecţiuni autoimune ca diabetul zaharat tip 1, când se poate demonstra apariţia în paralel a anticorpilor specifici  anti-substanţă cenuşie şi a celor îndreptaţi împotriva celulelor insulare pancreatice. Astfel, detectarea autoanticorpilor faţă de enzima glutamat-decarboxilază (GAD) este importantă atât pentru depistarea precoce a diabetului zaharat tip 1 cât şi pentru diagnosticul unor afecţiuni neurologice, cum ar fi sindromul „stiff man” asociat cu limfomul Hodgkin6.

Conform recomandărilor Societăţii Germane de Neurologie, determinarea anticorpilor din sindroamele paraneoplazice (anticorpi antineuronali) ar trebui efectuată utilizând cel puţin două metode: screening prin  imunofluorescenţă indirectă şi confirmare prin tehnica imunoblot. Rezultatele obţinute au relevanţă diagnostică numai dacă sunt concordante prin cele două metode şi se integrează în tabloul clinic al pacienţilor8;9.

IÎ tabelul de mai jos sunt prezentaţi principalii anticorpi îndreptaţi împotriva antigenelor neuronale intracelulare împreună cu afecţiunile neurologice asociate şi cu posibilele tumori asociate4;10:

 

Autoanticorp

(Sinonime)

Antigen

(masa moleculară)

localizare (L)

Boli neurologice asociate

Cele mai frecvente sindroame (SF)

Alte sindroame (AS)

Tumori asociate

Cele mai frecvente tumori (TF)

Alte tumori (AT)

Anti-Hu

(ANNA-1, anticorpi antinucleari anti-neuronali tip1)

Proteina Hu, proteina neuronală specifică de legare a ARN-ului,

(38 kDa)

L: nucleii neuronilor din sistemul nervos central şi periferic

SF: encefalite ce afectează in special trunchiul cerebral, cerebelul şi sistemul limbic; mielite; polineuropatii (autonome, senzitive şi senzitivo-motorii)

AS: PCD, sindroame motorii  extrapiramidale, LEMS, epilepsie focală, POMA, pseudo-obstrucţie  gastrointestinală cronicaă retinopatie

TF: SCLC, neuroblastom

AT: carcinom prostatic, carcinom de vezică urinară, ovarian, mamar, pancreatic, tumori  gastrointestinale maligne

Anti-Ri

(ANNA-2, anticorpi antinucleari anti-neuronali tip 2)

NOVA,

Ri/NOVA1,  proteine de legare a ARN-ului

(55 kDa si 80 kDa)

L: nucleii neuronilor din sistemul nervos central

SF: POMA

AS: PCD, rombencefalita

TF: SCLC,

carcinom mamar

AT: limfom Hodgkin si non-Hodgkin, tumora de trunchi cerebral cu proliferare rapida, carcinom ovarian

Anti-Yo (PCA-1, anticorpi tip 1 faţă de celula Purkinje)

CDR2, CDR62,

antigenul Yo, proteinele de transducţie a semnal (34 kDa si 62 kDa)

L: Citoplasma (reticul endoplasmatic rugos, aparat Golgi, membrană citoplasmatică) celulelor Purkinje din cerebel

SF: PCD

AS: POMA

TF: carcinom uterin, ovarian, mamar

AT: adenocarcinom esofagian, carcinom al vezicii biliare, carcinom prostatic, limfom Hodgkin şi non-Hodgkin, timom

Anti- CV-2

(Anti-CRMP5)

 

CV2/CRMP5

(proteina de 66 kDa)

L: citoplasma oligodendrocitelor

SF: encefalita limbică

AS: PCD, polineuropatii (autonome, senzitive şi senzitivo-motorii), retinopatie, uveita, sindrom miastenic, pseudo-obstrucţie gastrointestinala cronică, coree, POMA, rombencefalita, epilepsie focală

TF: SCLC , timom

AT: sarcom uterin

Anti-PNMA2

(Ma2/Ta)

Proteina Ma (40 kDa)

L: nucleolii neuronali

SF: rombencefalită, PLE, encefalopatie de trunchi cerebral

AS: POMA, PCD, epilepsie focala, sindroame motorii extrapiramidale, retinopatie

TF: seminom testicular

AT: carcinom pulmonar altul decât cel cu celule mici, parotidian, mamar, ovarian, de colon, renal, limfom

 

Anti-amfifizina

Amfifizina

(proteina de 128 kDa)

L: membrana veziculelor sinaptice

Rol în endocitoza veziculelor

SF: SPS

AS: sindrom miastenic, polineuropatii (autonome, senzitive si senzitivo-motorii), encefalomielita cu rigiditate, ataxie cerebeloasă, POMA

TF: carcinom mamar, SCLC

AT: timom, limfom Hodgkin, carcinom de colon

Anti-PNMA-1

(Ma1)

Proteina Ma

(37 kDa)

SF: rombencefalita, (trunchi cerebral) encefalita limbică

TF: carcinom mamar

AT: tumori diverse

Anti-GAD

Decarboxilaza acidului glutamic

(65kDa si 67kDa)

SF: SPS

TF: SCLC, carcinom mamar, carcinom de colon

PCA-2

Proteina  din celulele Purkinje (280 kDa)

SF: encefalite, neuropatii

TF: SCLC

Anticorpi antinucleari anti-gliali

(AGNA)

Proteina SOX1 ce leaga ADN-ul cu rol în activarea transcripţiei

L: nuclei celulelor gliale Bergmann din stratul celulelor Purkinje al cerebelului

SF: LEMS, PCD

TF: SCLC

Anti-recoverin

Recoverin (23kDa şîni 65KDa) – proteina care leagă Ca2+ la nivelul retinei cu funcţie de reglare a fototransducţiei)

L: fotoreceptorii retinei

SF: retinopatie

TF: SCLC

Anti-titin

Titin

(proteina filamentoasă a muşchiului striat)

SF: miastenia gravis

TF: timom

Anti-Tr

(PCA-Tr)

necunoscut

FS: PCD

TF: limfom Hodgkin

 

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)9.

Specimen recoltat – sânge venos9.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator9.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare9.

Volum probă – minim 0.5 mL ser9.

Cauze de respingere a probei ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian9.

Stabilitate probă serul separat este stabil 14 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C9.

Metodăimunoblot. Testul utilizează 9 antigene care sunt fixate în cip-uri paralele pe membrana unui strip. Antigenele sunt reprezentate, în ordinea fixării pe strip, de:

– Amfifizina
– CV2
– PNMA2 (Ma2/Ta)
– Ri
– Yo
– Hu
– Recoverin
– SOX1
– Titin

Într-o primă etapă strip-ul încărcat cu antigenele purificate este incubat împreună cu serul diluat al pacientului. Dacă în ser sunt prezenţi anticorpi specifici, aceştia se vor lega de antigenele corespunzătoare de pe strip. După o etapă de spălare, strip-ul este incubat cu un conjugat anti-IgG uman marcat cu fosfatază alcalină. Conjugatul se va ataşa la porţiunea IgG a complexului antigen-anticorp. După îndepărtarea prin spălare a conjugatului nelegat se adaugă soluţia de colorare (substratul enzimei) – un sistem de detecţie enzimatică colorimetrică. Dacă este prezent conjugatul legat reacţia enzimatică va genera un produs colorat albastru-închis la nivelul benzilor ocupate de anticorpi specifici. Astfel, benzile vizualizate la nivelul stripului sunt rezultatul legării  anticorpilor specifici de antigenele individuale de la nivelul strip-ului.

Pe fiecare strip  există o bandă de control intern. Apariţia unei reacţii de culoare intense la acest nivel certifică faptul că toate etapele testului imunoblot au fost executate corect9.

Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor

Interpretarea definitivă a rezultatelor testului se face cu ajutorul unui software (după scanarea strip-urilor) care în funcţie de intensitatea semnalului, acordă un punctaj pentru fiecare bandă a strip-ului, astfel:

EVALUARE SEMNAL

INTENSITATE  SEMNAL

REZULTAT

Fără bandă                   0-5               0             NEGATIV
Bandă slabă                 6-10                 (+)      ECHIVOC
Bandă medie-intensă   11-25 sau 26-50           +,++      POZITIV
Bandă foarte intensă              >50           +++     INTENS POZITIV
În final este calculată suma punctelor acordate şi se va genera rezultatul testului.
Un rezultat pozitiv confirmă prezenţa anticorpilor specifici.
Un rezultat echivoc indică faptul că prezenţa auto- anticorpilor este incertă; în funcţie de contextul clinic al pacientului testul va fi repetat la un interval de 1-2 luni.
Un rezultat negativ indică absenţa auto-anticorpilor specifici9.

Valori de referinţă9

Amfifizina: negativ
CV2: negativ
PNMA2 (Ma2/Ta): negativ
Ri: negativ
–  Yo: negativ
Hu: negativ
Recoverin: negativ
SOX1: negativ
Titin: negativ

Bibliografie

1. Graus F, Saiz A, Dalmau J. Antibodies and neuronal autoimmune disorders of the CNS. In J Neurol 257 (2010) 509-517.
2. Dalmau J, Rosenfeld MR. Paraneoplastic syndromes of the CNS. In Lancet Neurol 7 (2008) 327-340.
3. Darnell RB, Posner JB. Paraneoplastic syndromes affecting the nervous system. In Semin Oncol 33 (2006) 270-298.
4. Roceanu A, Bajenaru O. Sindroamele paraneoplazice în practica neurologică. Articol preluat din Revista Română de Neurologie pentru secţiunea EMC Neurologie, iulie 2008. Ref Type: Internet Communication.
5. Dalmau J, Porta-Etessam J. Paraneoplastic cerebral syndromes with oto-neuroophthalomologic manifestations. In Rev Neurol 31 (2000) 1213-1219.
6. Graus F, Saiz A, Dalmau J. Antibodies and neuronal autoimmune disorders of the CNS. In J Neurol 257 (2010) 509-517.
7. Graus F, Delattre JY, Antoine JC, Dalmau J, Giometto B, Grisold W, Honnorat J, Smitt PS, Vedeler C, Verschuuren J, Vincent A, Voltz R for the Paraneoplastic Neurological Syndrome Euronetwork (2004). Recommended diagnostic criteria for paraneoplastic neurological syndromes. JNNP 75 (2004) 1135-1140.
8. Diener HC (Hrsg.) Leitlinien für Diagnostik und Therapie in der Neurologie. 3. überarbeitete Auflage 2005, Georg Thieme Verlag Stuttgart.
9. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2013. Ref Type: Catalog.
10. Lorusso L, Hart IK, Giometto B, Pezzani R, Broome JC, Gritti D, Gasparetto C, Ricevuti G. Immunological features of neurological paraneoplastic syndromes. Int J Immunopathol Pharmacol 17 (2004) 135-144.
Abonează-te la Newsletter