facebook

Profil dermatomicoze

Dermatofiţii produc infecţii care afectează zonele superficiale ale corpului: epidermă şi fanere (păr, unghii). Principalii agenţi etiologici implicaţi în producerea dermatomicozelor aparţin genurilor Epidermophyton, Microsporum şi Tricophyton.1
Fungii dermatofiţi se individualizează prin cel puţin două caractere cu impact direct asupra identificării lor în laboratorul clinic:
• folosesc keratina ca element nutritiv (sursă de azot), ceea ce explică tropismul lor pentru epidermă, păr şi unghii; sunt de obicei incapabile să penetreze ţesutul subcutanat;
• prezintă caractere morfologice particulare: hife în formă de candelabru, de coarne de cerb, uneori spiralate şi macroconidii caracteristice, complet diferite de ale altor fungi.2
Genul Tricophyton este capabil să invadeze părul, epiderma şi unghiile, în timp ce genul Microsporum doar părul şi epiderma iar genul Epidermophyton afectează epiderma şi unghiile. Principalele specii de dermatofiţi izolate din probe clinice sunt în ordinea frecvenţei: Tricophyton rubrum, Tricophyton mentagrophytes, Epidermophyton flocossum, Tricophyton tonsurans, Microsporum canis şi Tricophyton verrucosum.1
Micozele cutanate sunt probabil cele mai frecvente infecţii fungice la om şi sunt de obicei denumite cu termenul latin tinea („vierme inelar”). Macroscopic, leziunea are un aspect inelar, marginea sa constituind zona de infecţie activă, progresivă; vindecarea se produce în zona centrală a inelului. Pentru a indica zona corpului afectată se folosesc de asemenea termeni latini: tinea corporis (corp), tinea cruris (zona inghinală), tinea capitis (scalp, păr), tinea barbae (barbă), tinea unguium (unghii), etc.
Deoarece tratamentul dermatomicozelor este îndelungat, costisitor şi cu potenţial toxic, este necesar ca mai întâi să se stabilească cu certitudine diagnosticul pe baza examenului micologic. Acesta se impune cu necesitate deoarece există numeroase afecţiuni asociate cu leziuni dermatologice similare celor induse de dermatofiţi:
– psoriazis;
– eczeme (vulgară, atopică sau de contact);
– intertrigouri de diverse etiologii;
– onicodistrofii în cadrul unor afecţiuni: psoriazis, insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare, genodermatoze;
– streptococia scuamoasă a scalpului.1,2,3

Bibliografie:

1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Mycology. În Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002, 9.
2. Dumitru Buiuc. Identificarea fungilor. În Tratat de Microbiologie Clinică. Dumitru Buiuc, Marian Neguţ, Ed. Medicală, România,1 ed. 1999, 319-337.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog

___________________________________________________

Teste disponibile în laboratorul Synevo:

* Examen microscopic direct micologic
* Cultură dermatofiţi

Abonează-te la Newsletter