facebook

Profil sindromul alergiei orale

Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Sindromul alergiei orale reprezintă o reacţie imunologică mediată prin anticorpi IgE, limitată de obicei la nivelul orofaringelui, care este declanşată imediat după contactul cu anumite fructe, legume, nuci şi condimente la persoane sensibilizate faţă de polenuri.

Din punct de vedere clinic, consumul unor cantităţi mici de fructe sau legume proaspete determină simptome cantonate la nivelul cavităţii bucale (prurit, înţepături, senzaţie de contracţie a mucoasei jugale, gingivale, palatine şi labiale + micropapule şi vezicule) sau care se pot extinde atât la tegumentele periorale şi ale feţei, cât şi la nivelul altor organe de şoc: tract respirator superior sau inferior, conjunctivă, tract digestiv. În cazuri rare se poate instala chiar şoc anafilactic. Localizarea orofaringiană a simptomelor şi frecvenţa redusă a manifestărilor sistemice este explicată probabil de faptul că proteinele implicate în aceste reacţii nu pătrund în circulaţie fiind digerate de enzímele din sucul gastric. Este important de menţionat că reacţiile alergice apar în majoritatea cazurilor la ingestia de legume şi fructe crude; prelucrarea termică sau conservarea acestora elimină de obicei manifestările.

Au fost descrise mai multe asocieri între anumite tipuri de polenuri şi numeroase categorii de legume şi fructe, în cadrul sindromului polen-fructe/legume:

* polen de mesteacăn (Betulla verrucosa) – mere, piersici, prune, pere, cireşe, caise, morcovi, ţelină, cartofi, alune, arahide;
* polen de Ambrozia – pepene, dovlecei, castraveţi, banane;
* polen de Artemisia (pelin) – ţelină, piper negru, ceapă, muştar.

Baza moleculară a acestor asocieri este determinată de existenţa anticorpilor IgE îndreptaţi împotriva „panalergenilor” care induc o reactivitate încrucişată. Panalergenii sunt proteine larg răspândite în lumea vegetală; deoarece deţin funcţii biologice importante, secvenţele şi structurile lor sunt înalt conservate. Cei mai cunoscuţi sunt alergenii omologi proteinei Bet v 1, profilinele şi proteinele de transfer al lipidelor (LTP).

Alergenii omologi proteinei Bet v 1 (alergenul major din polenul de mesteacăn) constituie un grup de proteine de protecţie (PR-10) care se comportă ca alergeni principali la pacienţii care prezintă manifestări de sindrom al alergiei orale în asociere cu sensibilizarea faţă de polenul de mesteacăn. Cel mai probabil, sensibilizarea primară a acestor pacienţi se produce pe cale respiratorie, prin inhalarea polenului de mesteacăn. Conform unui studiu recent, determinarea nivelului seric de IgE specifice faţă de polenul de mesteacăn s-a dovedit a fi un instrument util în stabilirea momentului apariţiei sindromului alergiei orale; în acest sens, concentraţia de 20 KU/L a fost aleasă ca valoare prag.

Profilinele sunt proteine înalt conservate la toate organismele eucariote şi sunt conţinute în polenuri şi într-o varietate mare de alimente de origine vegetală. Deoarece prezintă o reactivitate încrucişată marcată, spectrul sensibilizărilor faţă de această categorie de alimente este foarte larg.

Proteinele de transfer al lipidelor (LTP) sunt alergenii cei mai frecvent implicaţi în alergia la fructele din familia Rosaceae, în absenţa sensibilizării faţă de polenul de mesteacăn. Spre deosebire de celelalte două categorii de alergeni, LTP sunt proteine termostabile, rezistente la acţiunea pepsinei, ceea ce explică posibilitatea apariţiei simptomelor sistemice (urticarie, anafilaxie) la pacienţii cu alergie la fructele din familia Rosaceae. O situaţie similară a fost descrisă şi pentru alunele de pădure, în care pacienţi fără polinoză au dezvoltat reacţii severe şi au prezentat în ser IgE specifice termostabile faţă de alune.

O altă formă de sindrom alergic oral este sindromul latex-fructe. Patogenia sa este similară sindromului polen-fructe/legume, fiind determinată de existenţa unor proteine similare prezente în latex şi în anumite alimente de origine vegetală: banane, avocado, kiwi, castane, cartofi şi papaya. Studiile au demonstrat implicarea unor proteine vegetale de protecţie ce aparţin clasei I de chitinaze care reacţionează încrucişat cu un alergen major din latex.

Deoarece principala atitudine terapeutică constă în eliminarea din dietă a alimentului implicat, demonstrarea sensibilizării IgE specifice este esenţială.

Diagnosticul sindromului alergiei orale necesită o anamneză detailată şi evidenţierea IgE specifice atât faţă de legume/fructe cât şi faţă de polenul asociat.

 

Bibliografie

1. Carlos Blanco. Latex-fruit syndrome. în Current Allergy and Asthma Reports, 2003, Jan
2. De Amici M, et al. Recombinant birch allergens (Bet v 1 and Bet v 2) and the oral allergy syndrome în patients allergic to birch pollen. în Ann Allergz Asthma Immunol, 2003 Nov
3. Sicherer, SH. Clinical Implications of cross+reactive food allergens. în Journal of Allergy and Clinical Immunology, 2001

Teste disponibile în laboratorul Synevo:

* polen de mesteacăn
* polen de Ambrozia
* polen de Artemisia (pelin)
* latex
* măr
* ţelină
* morcov
* cartof
* roşie
* ceapă
* banană
* portocală
* arahide
* kiwi
* căpşuni

vezi – Teste alergologice „in vitro”

Abonează-te la Newsletter