facebook

Raport CD4/CD8

170 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale şi recomandări

Principala aplicaţie a determinării raportului CD4/CD8 este în urmărirea infecţiei cu virusul HIV.

Virusul imunodeficienţei umane este un retrovirus şi celulele ţintă sunt limfocitele T helper CD4+. Aceste celule reprezintă elementul central în răspunsul imun al gazdei faţă de infecţia HIV, intervin în răspunsul imun umoral prin activarea limfocitelor B care vor secreta anticorpi împotriva peptidelor virale HIV şi în răspunsul imun mediat celular prin activarea limfocitelor citotoxice7.

Înţelegerea relaţiei complexe care se stabileşte între fenotipul proteinei Env HIV (gp160), expresia coreceptorilor de pe suprafaţa celulelor CD4+ (CCR5, CXCR4) şi dezvoltarea răspunsului imun adaptativ ajută la înţelegerea patogenezei indusă de HIV. Prin clivarea GP160 rezultă GP120 şi GP41. GP120 acţionează ca un ligand, ataşându-se de moleculele CD4 şi coreceptorii CCXR4 şi CCR5, iar GP41 mediază procesul de fuziune dintre învelişul HIV şi membrana celulei gazdă.

Studii recente demonstrează afectarea timpurie în cadrul infecţiei HIV a celulelor T cu memorie de la nivelul ţesutului limfoid asociat tubului digestiv (GALT). Astfel, într-o perioadă scurtă de timp de la infecţie, 20% din celulele GALT CD4T sunt infectate şi, dintre acestea, 80% sunt distruse prin citotoxicitate directă mediată de virus sau apoptoza Fas-mediata. În momentul atingerii nivelului maxim de viremie ~ 60% din celulele T CD4 de memorie sunt infectate. Trebuie menţionat faptul că majoritatea celulelor T CD4 rezidă la nivelul GALT, iar numărul acestor celule aflate în circulaţie nu reflectă magnitudinea distrucţiei limfocitelor T la nivel digestiv. În lumina acestor date noi s-ar putea presupune că acea creştere iniţială a încărcăturii virale reprezintă proliferarea exagerată şi infectarea celulelor GALT CD4T, iar scăderea ulterioară a încărcăturii virale până la o anumită valoare de platou indică depleţia majorităţii celulelor T CD4+ din organism2.

Evoluţia naturală a infecţiei HIV cunoaşte 4 stadii/faze (vezi figura 17.9.1.1):

 1. Sindromul retroviral acut se întâlneşte pe o perioadă de câteva zile până la 6 săptămâni de la infecţie şi se caracterizează printr-o viremie foarte mare (de exemplu, 10 milioane copii/mL) şi scăderea rapidă a celulelor T CD4+ şi CD8+ din circulaţia periferică.

2. Stadiul asimptomatic se caracterizează prin scăderea viremiei până la o anumită valoare de „platou’’ şi se consideră că acest nivel de platou reprezintă un echilibru între abilitatea virusului de a se replica şi a distruge celulele CD4+ şi abilitatea răspunsului imun al gazdei (celular şi umoral) de a suprima replicarea virală. In medie, perioada de latenţă clinică care urmează infecţiei active durează 7–10 ani (T CD4 >500 celule/μL).

 3. Stadiul simptomatic al infecţiei HIV – Pre SIDA (T CD4+ 500 – 200 celule/μL).

 4. Stadiul final al infecţiei HIV – SIDA – se caracterizează prin scăderea celulelor T CD4+ <200 celule/μL (<14%).

În cursul terapiei HAART, creşterea celulelor T CD4+ are loc în primele 3–6 luni şi este rezultatul scăderii activării imune şi a migrării consecutive a celulelor T de memorie (CD4+CD45RO+) în afara organelor limfoide; o creştere mult mai accentuată are loc după 3–5 ani de terapie prin apariţia de celule T naive noi (CD4+CD45RA+CD62L+) şi de memorie.

În concluzie, depleţia celulelor T CD4+ reprezintă principalul marker de afectare imunologică cauzată de infecţia HIV şi de evoluţie spre stadiul SIDA11.

HIV

 Fig. 17.9.1.1 Evoluţia naturală a infecţiei HIV (Adaptare dupa http://mcb.berkeley.edu/courses)10

Imunofenotiparea limfocitară are un loc clar stabilit în urmărirea infecţiei HIV, cu monitorizarea serială a numărului de celule T CD4+ pentru evaluarea progresiei bolii, stabilirea indicaţiei de terapie antiretrovirală şi de tratament profilactic al infecţiilor oportuniste, precum şi evaluarea răspunsului la terapie. Este foarte importantă determinarea cât mai precisă a numărului absolut de celule CD4+, acest lucru realizându-se prin utilizarea unui număr cunoscut de microsfere (TruCount beads) la care se adaugă un volum cunoscut de probă.

Conform ghidurilor de monitorizare a infecţiei HIV (Guideline From The National Institute of Allergy and Infectious Diseases, Division of AIDS; British HIV Association Guidelines 2011) se recomandă raportarea atât a procentului, cât şi a numărului absolut de celule CD4+, valorile procentuale prezentând variaţii diurne sau după eforturi fizice intense mai mici, de asemenea prezintă variaţii mai mici la copii în primii 5 ani de viaţă, la adulţii >60 ani şi în sarcină.

În general se recomandă începerea terapiei antiretrovirale la un număr absolut de celule CD4+ <350/μL, însă nu există un consens în acest sens, cele mai recente ghiduri americane recomandând începerea terapiei cât mai repede de la depistare, în acest fel reducându-se rata de progresie a bolii şi mortalitatea. La pacienţii splenectomizaţi sau cu coinfecţie HTLV se recomandă începerea terapiei la o valoare a celulelor CD4+ <21%.

Numărul celulelor CD4+ este utilizat pentru stabilirea indicaţiei de începere a profilaxiei infecţiilor oportuniste. Astfel la un număr <200/μL se începe profilaxia anti-Pneumocystis jirovecii, la <100/μL profilaxia anti-toxoplasmoză la pacienţii seropozitivi, iar la <50/μL profilaxia anti-Mycobacterium avium-intracellulare.

În ceea ce priveşte frecvenţa monitorizării, se recomandă două determinări bazale la diagnostic, iar ulterior la fiecare 4-6 luni, cu creşterea frecvenţei de urmărire la 3-4 luni când numărul CD4+ scade <450/μL. După iniţierea ART numărul CD4+ se determină la 1 luna, 3 luni, iar ulterior la fiecare 3-4 luni. Frecvenţa monitorizării se poate reduce la 4-6 luni dacă numărul celulelor CD4+ se menţine >200/μL, iar viremia <50 copii/mL timp de 1 an.

Testul include alături de numărul total de limfocite (CD45+):

  • limfocitele T totale (CD3+);
  • limfocitele T helper (CD3+CD4+);
  • limfocitele T supresoare/citotoxice (CD3+CD8+);
  • limfocitele T imature CD3+CD4+CD8+ ;
  • raportul CD4+/CD8+.

Specimen recoltat – sânge venos5. 

Recipient de recoltare – vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant5.

Volum probă – 5 mL sânge3.

Stabilitate probă – sângele trebuie să ajungă în maxim 24 ore la laboratorul la care se efectuează testul şi în această perioadă se păstrează la temperatura camerei. Este contraindicată refrigerarea probei5.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depăşit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate5.

Metodă – citometrie in flux5.

Valori de referinţă şi comunicarea rezultatelor

Buletinul final va conţine intervalele de referinţă pentru subseturile limfocitare adecvate vârstei pacientului  împreună cu o interpretare a rezultatelor obţinute5.

Trebuie cunoscut faptul că numărul absolut al populaţiilor limfocitare este influenţat de o serie de factori biologici, inclusiv hormoni, temperatură şi mediul inconjurător. Studiile legate de variaţiile circadiane au demonstrat o creştere progresivă a numărului de celule CD4+ în cursul zilei, în timp ce limfocitele CD8+ cresc doar în prima parte a zilei, fără a se modifica în cursul după-amiezei. Din acest motiv, atunci când se efectuează o monitorizare seriată a populaţiilor limfocitare se recomandă că probele de sânge să se recolteze în acelaşi moment al zilei8.

 

Bibliografie

1. ARUP Laboratories. Test Directory: Lymphocyte Subset Panel 5 – Total Lymphocyte Enumeration. www.aruplab.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
2. Christopher S. Baliga, Mary E. Paul, Javier Chinen, William T. Shearer. HIV Infection and Acquired Immunodeficiency Syndrome. In Clinical Immunology. Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 571-582.
3. Kenneth Todar. Immune Defense against Bacterial Pathogens: Adaptive or Acquired Immunity. In Todar’s Online Textbook of Bacteriology. www.textbookofbacteriology.net/adaptive. Reference Type: Internet Communication.
4. Kimberley W. Sanford, Susan D. Roseff. Immunodeficiency Disorders. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 906-913.
5. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. T- and B-Lymphocyte Differential Profile. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
7. Marie-Dominique Franco. Immunology, HIV and AIDS. http://www.biol.sc.edu/courses. Ref Type: Internet Communication.
8. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. T- and B-Cell Quantitation by Flow Cytometry. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication
9. Paul A. Linnemeyer. The Immune System – An Overview, 2008. www.the body.com. Ref Type: Internet Communication.
10. Prof. Schlissel. The Immunology of HIV Infection and AIDS. http://mcb.berkeley.edu/courses. Ref Type: Internet Communication.
11. Robert R. Rich, Thomas A. Fleisher. William T. Shearer, Harry W. Schroeder, Anthony J. Frew, Cornelia M. Weyand. Fundamental Principles of the Immune Response. In Clinical Immunology. Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 3-127.
12. Shane Crotty, Rafi Ahmed. Immunological Memory. In Topley & Wilson Microbiology & Microbial Infections, Immunology, Hodder Arnold, 10th Edition, 2005, 487-503.

 

Abonează-te la Newsletter