facebook

Virusul rubeolei – Anticorpi IgM

46 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Virusul rubeolei este  un togavirus cu ARN monocatenar care determina una din infectiile exantematoase ale copilariei. Infectia se produce predominant in lunile de iarna si primavara, subiectii umani fiind singurele gazde cunoscute ale virusului. Modul de transmitere a bolii este direct si aerogen (prin secretii nazofaringiene). Perioada de incubatie este de 2-3 saptamani.

Infectia are de obicei o evolutie benigna si este frecvent subclinica. In cazurile simptomatice, tabloul clinic include febra, eruptie maculo-papulara adesea discreta si de scurta durata, limfadenopatii, posibil coriza si conjunctivita. Adenopatia rubeolica (tipic in regiunea occipitala, retro- si submastoidiana, laterocervicala si submaxilara) constituie un semn constant al bolii, fiind adesea singura ei manifestare. Hemoleucograma indica de obicei neutropenie, iar in formula leucocitara este caracteristica aparitia de plasmocite si celule Türk, a caror proportie poate ajunge la 5-19%. Infectia confera imunitate pe toata durata vietii1;7.

Infectia cu virusul rubeolei are consecinte foarte grave in cazul in care este contractata in cursul primelor patru luni de sarcina. Daca gravida nu prezinta imunitate, exista un risc mare de afectare embriofetala. Rubeola congenitala determina aparitia unor defecte severe, multe dintre acestea fiind permanente, afectand dezvoltarea ulterioara: cataracta, surditate, hepatosplenomegalie, retard psihomotor, anomalii osoase, cardiopatii, neuropatii. Consecintele patologice asupra fatului si nou-nascutului depind de teratogenitatea virusului si de varsta gestationala la care s-a contractat infectia. Este unanim acceptat faptul ca riscul scade odata cu cresterea varstei gestationale; astfel riscul este maxim in cursul primelor doua luni de sarcina (40-60%) si scade progresiv in lunile patru si cinci (10-20%). Studiile au demonstrat faptul ca infectia fetala este rara dupa trimestrul II de sarcina1;2;4;7.

In cursul infectiei acute, virusul infecteaza placenta si poate fi transmis la fat. Expunerea secundara la virus sau reinfectia se asociaza extrem de rar cu transmiterea intrauterina a virusului, indicand faptul ca imunitatea mamei (dobandita natural sau indusa prin vaccinare) confera protectie impotriva infectiei in utero. Infectia primara a mamei poate avea urmatoarele consecinte: a) absenta infectiei la embrion; b) resorbtia embrionului (doar in cursul primelor saptamani de sarcina); c) avort spontan; d) moartea fatului in utero; e) infectia placentei fara afectarea fatului; f) afectarea concomitenta a placentei si fatului1;4.

Testele serologice reprezinta un instrument important in diagnosticul si monitorizarea infectiei acute. Astfel, primul raspuns umoral la infectie este reprezentat de anticorpii specifici de tip IgM care sunt detectati in majoritatea cazurilor la cateva zile de la aparitia exantemului, atingand un maximum dupa 2-3 saptamani de la debut. Nivelurile IgM incep sa scada dupa 36-70 zile, fiind rar detectate dupa 180 zile (in cazuri izolate, pana la 1 an). Anticorpii specifici de tip IgG apar de obicei dupa aproximativ 1 saptamana de la generarea anticorpilor IgM; nivelul acestora creste rapid atingand un platou la 6-10 saptamani de la debutul bolii, dupa care scad progresiv la un titru (15-200 UI/mL)  care se mentine toata viata. Reinfectia, care este complet asimptomatica, este insotita de cresteri moderate ale anticorpilor IgG2;4;5.

Introducerea vaccinului antirubeolic in 1969 a avut un impact major asupra numarului de infectii congenitale. Cu toate acestea continua sa apara epidemii de rubeola. Prevalenta femeilor neimunizate in randul populatiilor vaccinate este in jur de 1.8%, in timp ce la populatiile nevaccinate poate depasi 40%.

Luand in considerare datele prezentate reiese importanta efectuarii screening-ului  pentru determinarea statusului imun matern. Deoarece vaccinul antirubeolic este contraindicat la femeile  gravide (risc teoretic, deoarece nu s-a demonstrat teratogenitatea virusului atenuat continut in vaccin) si la cele care pot deveni gravide in urmatoarea luna dupa vaccinare, se recomanda ca screening-ul sa fie efectuat inainte de conceptie, iar femeile neimunizate sa poata beneficia de vaccin1;2.

Pregatire pacient – testele nu necesita o pregatire prealabila4.

Specimen recoltat – sange venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare4.

Volum proba – minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)4.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat4.

Stabilitate proba – serul separat este stabil cateva ore la temperatura camerei 18-30ºC; cateva zile la 2-8ºC ; perioada mai indelungata la –20ºC. Centrifugati specimenele decongelate si utilizati supernatantul. Evitati congelare/decongelare repetata4.

Metode

În laboratorul Synevo sunt utilizate următoarele metode de lucru:

  1. imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)
  2. imunochimică prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay) (doar pentru anticorpii IgM)4.

Valori de referinţă -.diferă în funcţie de metoda de lucru4.

Rubeola IgG

ECLIA

<10 UI/mL:   Negativ

>=10 UI/mL: Pozitiv.

Rubeola IgM

1. ECLIA

<0.80 Index      : Negativ

0.80 – 1: Index:   Echivoc

≥1 Index:            Pozitiv.

2. ELFA

<0.80 Index      :     Negativ

0.80 – 1.2: Index:   Echivoc

≥1.2 Index:             Pozitiv.

Interpretarea rezultatelor

Determinarea statusului imun:

Rubeola IgG :

negativ – imunitate absenta; in cazul pacientelor gravide se va repeta recoltarea pentru determinarea anticorpilor IgG in saptamanile 16-18 de sarcina, chiar in absenta unei expuneri cunoscute la virusul rubeolei3;6;

echivoc – se recomanda repetarea determinarii dupa o saptamana;

pozitiv – indica infectie in antecedente/vaccinare/infectie recenta. Se recomanda efectuarea anti-rubeola IgM din acelasi ser; obtinerea unui rezultat negativ confirma infectia in antecedente si prezenta statusului imun3;4;6.

Diagnosticul infectiei recente

O crestere de doua ori a nivelului anticorpilor IgG in seruri perechi obtinute la interval de 14-21 zile confirma infectia recenta.

Un rezultat pozitiv pentru anticorpii IgM este de asemenea sugestiv pentru infectia recenta, dar instituirea masurilor clinice nu trebuie sa se faca pe baza unei singure determinari1.

In laboratorul Synevo, un rezultat pozitiv pentru anti-rubeola IgM este confirmat prin doua metode iar aceasta mentiune apare pe buletinul final de rezultate4.

Diagnosticul infectiei congenitale

Deoarece serul copiilor normali contine anticorpi IgG transferati pasiv de la mama, diagnosticul de rubeola congenitala se stabileste pe evidentierea anticorpilor IgM. Acestia sunt depistati in 100% din cazuri in primele 5 luni de la nastere (in majoritate cazurilor in primele 3 luni). Frecventa acestora scade dupa cum urmeaza: 60% la varsta de 6-12 luni, 40% la varsta de 12-18 luni; rar detectabili dupa varsta de 18 luni2.

Monitorizarea post-vaccinala

Anticorpii IgM apar la 80% din pacientii vaccinati in primele 3 saptamani de la vaccinare4.Anticorpii IgG sunt de regula detectati la 4-6 saptamani de la data vaccinarii si persista toata viata2.

Limite şi interferenţe

Absenţa anticorpilor IgM la naştere nu exclude diagnosticul de rubeolă congenitală.

Rubeola neonatală, este o condiţie clinică rară, dar trebuie luată în considerare dacă anticorpii IgM nu se pozitivează în perioada postnatală imediată, ci mai târziu.

Rezultate fals pozitive pentru rubeola IgM pot să apară după mononucleoza infecţioasă, infecţii cu parvovirus B19 şi posibil alte infecţii  cu virusuri de tip herpetic.

Reacţii fals pozitive pentru rubeola IgM au fost raportate şi la gravide, datorate unor reacţii încrucişate cu alte virusuri (CMV, rujeolic)4 

 

Bibliografie:

1. Ann M.Gronowski. Prenatal Screening and Diagnosis of Congenital Infections. In Handbook of Clinical Laboratory Testing During Pregnancy. Totowa, NJ: Humana Press ed. 2004; 264-266.

2. Felicity T.Cutts, et.al. Guidelines for Surveillance of Congenital Rubella Syndrome and Rubella. www.who.int/pdf/ 2000. Ref Type: Internet Communication

3. Hans W.Doerr.Viral Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1253-1254.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

5. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Rubella Antibodies IgM. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication

6. Lothar Thomas. Prenatal monitoring. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998;1117.

7. Marin Voiculescu. Rubeola. In Boli infectioase-clinica si epidemiologie. Editura Medicala, Romania ed. 1981, 516-525.

Abonează-te la Newsletter