facebook

Sideremie

13 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Cantitatea totala de fier din organism difera in functie de varsta si sex. Nou-nascutii la termen au ~75 mg Fe/kgc provenit in principal de la mama in timpul trimestrului al treilea de sarcina. Depozitele de fier scad in timpul perioadei de crestere. Dupa adolescenta nevoia de fier scade, barbatii prezentand o crestere graduala a depozitelor de fier pe parcursul vietii (au un minim de 50mg Fe/kgc). In schimb, femeile prezinta o pierdere continua de fier pana la menopauza (au ~35mg Fe/kgc); dupa menopauza femeile acumuleaza fier, intr-un mod liniar, ajungand la un nivel asemanator barbatilor.

Cea mai mare parte a fierului din organism se gaseste in compusii hem, in special hemoglobina si mioglobina. O cantitate foarte mica este continuta in enzimele care utilizeaza fierul in schimbul de electroni: peroxidaze, catalaze si ribonucleotid reductaze. Cea mai mare parte a fierului non-hemic este depozitat sub forma de feritina sau hemosiderina in macrofage si  hepatocite. Numai o fractiune foarte mica (~0.1%) circula in plasma sub forma de Fe3+ legata de o proteina de transport – transferina.

Fierul este absorbit din intestinul subtire proximal sub forma de fier hemic si fier feros (Fe2+), absorbtia sa fiind influentata de aciditatea gastrica (scade in aclorhidie sau gastrectomie), factori potentiatori si inhibitori alimentari. Absorbtia se realizeaza prin intermediul unor proteine transportoare si cu ajutorul unor enzime: ferireductaza, care converteste Fe3+ din alimente in Fe2+ pentru transferul in celulele mucoasei intestinale, si o ferioxidaza (hefaestina), care converteste Fe2+ in Fe3+ la nivelul membranei bazolaterale, pentru transferul plasmatic1. Ferroportina este transportorul bazolateral prin care fierul paraseste enterocitul si locul de actiune al hepcidinei, hormon peptidic recent descoperit, format din 25 de aminoacizi, sintetizat la nivel hepatic, ce interactioneaza cu ferroportina, inducand internalizarea si degradarea acesteia.

Deoarece organismul uman nu poseda un mecanism fiziologic de eliminare a excesului de fier, absorbtia acestuia este foarte bine controlata, elementul cheie fiind hepcidina cu rol reglator negativ asupra fierului plasmatic, avand ca efect scaderea eliberarii de fier din enterocit si din celulele sistemului reticulo-endotelial. Sinteza de hepcidina este stimulata de inflamatie sau atunci cand depozitele de fier ale organismului sunt saturate. Hipoxia ca si cresterea necesarului de fier pentru eritropoeza inhiba sinteza hepatica a hepcidinei. Afectarea mecanismului reglator al hepcidinei – respectiv a moleculelor semnal ce intervin in stimularea sau inhibarea sintezei acesteia – are rol in patogeneza unor afectiuni datorate tulburarilor metabolismului fierului (anemia feripriva, hemocromatoza ereditara, incarcarea cu fier din eritropoieza ineficienta, anemia asociata cu infectii si inflamatii, anemia din boli cronice)4.

Excretia de fier are loc prin pierderile celulare la nivel gastrointestinal, cutanat, urinar si pierderile menstruale la femeie. Cea mai mare parte a fierului functional din organism provine din reutilizarea fierului deja existent provenit din eritrocitele senescente distruse la nivelul sistemului reticuloendotelial, in principal din splina1.

Recomandari pentru determinarea sideremiei (in combinatie cu transferina/saturatia transferinei si feritina)

• Diagnosticul diferential al anemiilor in special microcitare si/sau hipocrome;

• Evaluarea anemiei feriprive, talasemiei, anemiei sideroblastice;

• Diagnosticul supraincarcarii cu fier si hemocromatozei;

• Diagnosticul intoxicatiei cu fier3;5;8.

Pregatire pacient – à jeun dimineata (cand valorile sideremiei sunt cele mai mari), inaintea administrarii de preparate de fier/transfuzii de sange; daca pacientul a fost transfuzat, determinarea sideremiei se face dupa 4 zile2;8. De asemenea trebuie evitate deprivarea de somn, stres-ul extrem (care scad sideremia) sau chelatorii de fier (deferoxamina)2.

Specimen recoltat – sange venos6.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator6.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare cat mai repede posibil (1-2 ore)6.

Volum proba – minim 0.5 mL ser6.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat6.

Stabilitate proba – serul separat este stabil: 7 zile la 15-25°C; 3 saptamani la 2-8°C; cativa ani la (-15)-(-25)°C6.

Metoda spectrofotometrica (colorimetrica)6.

Valori de referinta5

 

Varsta

Valori (mg/dL)

Barbati

Femei

<1 luna

32-112

29-127

1-12 luni

27-109

25-126

1-3 ani

29-91

25-101

4-6 ani

25-115

28-93

7-9 ani

27-96

30-104

10-12 ani

28-112

32-104

13-15 ani

26-110

30-109

16-18 ani

27-138

33-102

>18 ani

59-158

37-145

 Factori de conversie: µmol/L x 5.59 = µg/dL; µg/dL x 0.179 = µmol/L6.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri

• talasemie, • anemii sideroblastice, • anemii hemolitice, • hemocromatoza idiopatica (sideremia crescuta poate indica supraincarcarea cu fier mai devreme decat cresterea feritinei) si secundara (transfuzii multiple, tratament inadecvat cu fier, sunt porto-cav, dializa cronica etc.), • intoxicatie acuta cu fier (la copii), • necroza hepatica severa (hepatite virale acute; poate atinge >1000µg/dL)4 si unele hepatopatii cronice, • eritropoieza ineficienta cu distructie crescuta a precursorilor eritroizi medulari (recadere in anemia pernicioasa;  anemii diseritropoietice congenitale)2;5.

Scaderi

• anemia feripriva : dieta deficitara; absorbtie scazuta de fier: aclorhidrie, gastrectomie, boala celiaca, by-pass duodenal; pierdere cronica de sange; nevoi crescute de fier: sarcina, lactatie, perioada de crestere.

• anemia din bolile cronice (boli inflamatorii, infectii cronice, boli renale etc.).

• sindromul nefrotic (pierderea urinara a proteinei de legare a fierului).

• remisiune dupa anemia pernicioasa2;5. 

Valori critice 280-2550 µg/dL sau 50-456 µmol/L la copii cu intoxicatie acuta cu fier.

Valori letale >1800 µg/dL sau >322 µmol/L2.

Simptome ale intoxicatiei cu fier includ: varsaturi, diaree, melena, soc, dispnee, letargie, coma1.

Limite si interferente

Cu exceptia intoxicatiei cu fier, nivelul sideremiei fara transferina/saturatia transferinei si feritina are valoare clinica limitata.

• Factori fiziologici

Cresteri: perioada premenstruala.

Scaderi: in timpul menstruatiei.

Variatii circadiene: valori scazute dupa-amiaza si foarte scazute seara; variatiile diurne dispar la niveluri <45µg/dL4.

• Medicamente

Cresteri: acid acetilsalicilic, cefotaxim, chimioterapice, cloramfenicol, cisplatin, contraceptive orale, fier dextran (se produc cresteri care se mentin mai multe saptamani, uneori >1000µg/dL); meticilina, metimazol, metotrexat, multivitamine care contin fier, pirazinamida3;5.

Scaderi: alopurinol, aspirina, colestiramina, corticotropin, cortizon, metformin, pirazinamida3;5.

• Interferente analitice

Hemoliza probei, contaminarea cu fier din recipientele de sticla folosite pentru testare (utilizarea recipientelor de plastic nu produce contaminare), feritina >1200 µg/L interfera cu metoda de determinare (Fe este eliberat din feritina si intra in determinarea sideremiei)6;7.

In cazuri foarte rare prezenta gamapatiei monoclonale, in special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate6.

 

Bibliografie

1. Andrews N. Iron Deficiency and Related Disorders. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 11 Ed., 2004; 980-1004.

2. Frances Fischbach. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009; 99-101.

3. Frances Fischbach. Effects of Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009; 1244.

4. Ivana De Domenico, Diane M.Ward, Jerry Kaplan. Hepcidin regulation: ironing aut the details. In J. Clin. Invest. 117(7):1775-1758 (2007).

5. Jacques Wallach. Afectiuni hematologice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001; 451-452.

6. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

7. Lothar Thomas. Iron. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998; 273-275.

8. Paul R.Finley, Harold J.Grady, Eugene S.Olsowka et al. Chemistry. In Laboratory Test Handbook. David S. Jacobs, Wayne R. DeMott, Paul R. Finley et al., LEXI-COMP.Inc., USA, 3 Ed., 1994.

Abonează-te la Newsletter