facebook

LTT Candida

550 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale şi recomandări pentru efectuarea testului

LTT evidenţiază limfocitele T cu memorie antigen-specifice din sânge. In cazul infecţiilor se folosesc lizate sau părţi componente ale agenţilor patogeni.
Un LTT pozitiv arată că pacientul este sensibilizat faţă de agentul patogen respectiv ca urmare a infecţiei naturale sau vaccinării.
Pe de altă parte, un LTT negativ, în cazul infecţiei acute clinice sau dovedite prin izolarea agentului patogen, indică un defect specific al apărării imune faţă de agentul respectiv. Această situaţie poate fi constituţională (de exemplu, reacţie negativă la Candida albicans în cazul candidiazei cutaneo-mucoase cronice) sau dobândită în cursul unei terapii imunosupresoare, precum şi în chimio/radioterapia antitumorală.
Foarte important este LTT specific în cazul infecţiilor latente (de exemplu, cele induse de CMV, EBV sau virusurile herpetice 1 şi 2) deoarece anticorpii de regulă sunt pozitivi toată viaţa şi adesea nu se poate diferenţia din punct de vedere serologic o infecţie latentă de o infecţie activă.
După o infecţie primară cu agentul patogen respectiv, LTT devine pozitiv. Intensitatea reacţiei ne oferă indicii asupra expunerii actuale a sistemului imun (reactivare).
O altă indicaţie importantă pentru LTT specific sunt infecţiile potenţial persistente, ca de exemplu cele induse de Chlamydia trachomatis, Yersinia sau Borrelia burgdorferi1.

LTT-Borrelia

Borrelioza Lyme este o afecţiune multisistemică ce poate determina un spectru larg de manifestări clinice. Doar eritemul migrator care apare la locul muşcăturii de căpuşă este patognomonic pentru infecţie însă şi acesta se dezvoltă doar la 60% dintre pacienţi. Toate celelalte manifestări extracutanate pot fi întâlnite într-o varietate mare de afecţiuni, diagnosticul fiind astfel problematic.

Testarea de rutină în laborator se bazează pe detectarea răspunsului imun umoral faţă de antigenele specifice Borreliei şi include de obicei două etape:

-screening-ul printr-o metodă imunoenzimatică;
-confirmarea rezultatelor pozitive şi echivoce prin metoda Western blot.

Deşi testele serologice confirmă infecţia, acestea nu pot stabili dacă infecţia este activă şi deci necesită tratament. Mai mult, rezultatele serogice sunt negative în faza precoce a infecţiei, anticorpii pot persista o perioadă îndelungată în ciuda tratamentului eficient şi, nu în ultimul rând, rezultatele interlaboratoare pot fi discordante. Pe de altă parte metodele bazate pe cultura cât şi cele de biologie moleculară, deşi au o specificitate înaltă, prezintă o sensibilitate limitată.

In ultimile două decenii mai multe grupuri de cercetători au încercat să îmbunătăţească diagnosticul borreliozei prin evaluarea răspunsului imun celular specific faţă de Borrelia burgdorferi cu ajutorul mai multor variante de LTT.

Testul efectuat în laboratorul nostru utilizează 3 antigene endogene (Borrelia burgdorferi sensu stricto, Borrelia afzelii si Borrelia garinii) provenite din lizate bacteriene împreună cu antigenul recombinat OspC. Validarea testului a fost realizată pe un număr de 180 subiecţi:

– 100 persoane sănătoase seronegative;
– 36 persoane sănătoase seropozitive;
– 44 pacienţi seropozitivi cu manifestări clinice de boală.

Sensibilitatea testului LTT în borrelioza clinic manifestă, înaintea administrării tratamentului antibiotic, a fost de 91%, alături de o specificitate de 94%. In aceste cazuri un test LTT pozitiv indică expunerea actuală a sistemului imun la patogen şi prin aceasta o infecţie activă.

Intr-un alt studiu pe 820 pacienţi cu suspiciune clinică de borrelioză rezultatele obţinute la testele serologice şi la LTT au fost concordante în 77.3% din cazuri. Un număr de 165 pacienţi (20.1%) au prezentat serologie pozitivă şi LTT negativ; în majoritatea cazurilor aceşti pacienţi urmaseră tratament antibiotic pentru borrelioza; 21 pacienţi cu serologie negativă (2.6%) au obţinut un rezultat LTT pozitiv; 7 dintre aceştia au manifestat eritem migrator. După tratamentul antibiotic LTT s-a negativat sau a devenit echivoc la pacienţii cu borrelioză în stadiu precoce, în timp ce la pacienţii aflaţi într-un stadiu tardiv al bolii LTT s-a menţinut pozitiv, însă cu o regresie a indexului de stimulare SI. Monitorizarea pe o perioadă de un an de zile a 6 pacienţi trataţi în stadiu precoce a depistat un singur caz de reactivare a infecţiei în comparaţie cu 8 din 10 pacienţi trataţi într-un stadiu avansat de boală care au prezentat reactivări frecvente, respectiv un LTT persistent pozitiv.

Pe baza acestor date se pot formula indicaţii ale testului LTT-Borrelia:

• suspiciune clinica de borrelioza la pacienţi cu serologie neconcludentă, pentru a face diferenţa între o infecţie activă şi o “cicatrice” serologică şi a stabili astfel necesitatea tratamentului;
• monitorizarea răspunsului terapeutic după 6-8 săptămâni;
• suspiciune de reactivare a infecţiei2.

Specimen recoltat – sânge venos1

Recipient de recoltare – vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fără anticoagulant cu gel activator2

Volum probă – 20 mL sânge heparinat şi 5 mL ser1

Stabilitate probă – sângele trebuie să ajungă în maxim 24 ore la laboratorul la care se efectuează testul şi în această perioadă se păstrează la temperatura camerei; este contraindicată refrigerarea probei1.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depăşit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate1.

Metoda – încorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) în ADN-ul celular1.

După standardizare şi validare putem oferi în prezent următoarele LTT specifice:

LTT Candida – în caz de suspiciune a unui defect imun (rezultat LTT negativ) sau a unei infecţii cronice active (rezultat LTT pozitiv cu valori mari ale SI)

Pentru infecţii latente

LTT- Virus herpetic 1 (HSV 1, herpes labialis)

LTT- Virus herpetic 2 (HSV 2, herpes genitalis)

LTT- Epstein-Barr (EBV)

LTT- Citomegalovirus (CMV)

LTT- Virus varicelo-zosterian (VZV)

Pentru infecţii potenţial persistente

LTT- Borrelia

LTT- Chlamydia trachomatis

LTT- Yersinia

LTT- Giardia lamblia

Interpretarea rezultatelor

Intensitatea reacţiei LTT este dată de indexul de stimulare (valoarea SI):

SI <2 = lipsa de reactivitate, lipsa sensibilizării

SI intre 2 şi 3 = reacţie incertă, nu este sigura sensibilizarea

SI intre 5 şi 10 = reacţie clar pozitivă, sensibilizare medie

SI intre 10 şi 20 = reacţie intens pozitivă, sensibilizare clară, posibilă expunere actuală la patogen

SI peste 20 = reacţie puternic pozitivă, foarte probabil este vorba de o expunere actuală a sistemului imun la agentul patogen (infecţie acută)

Un rezultat neconcludent apare în situaţia în care nu s-au obţinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonală a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontană crescută). In condiţiile în care recoltarea şi transportul probei s-au efectuat în condiţii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

– tratamentului prelungit cu imunosupresoare;
– proliferării spontane crescute ca urmare a unei hiperactivităţi a sistemului imun1.

 

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
2. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank-Peter Schmidt, Rüdiger von Baehr, Hans-Dieter Volk. Untersuchungen zur diagnostischen Wertigkeit des Lymphozytentransformationstestes bei Patienten mit Borreliose / Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme Borreliosis. In LaboratoriumsMedizin. Volume 31, Issue 3, Pages 149–158, 2007.
Abonează-te la Newsletter