facebook

LTT metale pentru implant: titan, vanadiu, aluminiu, crom, cobalt, molibden, metilmetacrilat, nichel, N,N-dimetil-p-toluidina, peroxid de benzoil, hidrochinona, oxid de zirconiu, gentamicina.

550 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Alergia la metale are o prevalenta mare in populatie; se estimeaza ca pana la 17% dintre femei si 3% dintre barbati prezinta alergie la nichel, iar prevalenta alergiei la cobalt si crom este de 1-3%.

Aceasta forma de alergie se manifesta prin dermatita alergica de contact sau dermatita alergica sistemica. Mai mult, alergia la metale a fost asociata cu esecul diverselor tipuri de implante, protezelor de sold sau genunchi sau stenturilor coronariene.

Alergia la metale este in principal o afectiune declansata de factori de mediu, desi studii recente asociaza mutatiile nonsens ale genei filagrinei cu alergia la nichel si dermatita. Expunerea ambientala la metale se face prin bijuterii, accesorii vestimentare, telefoane mobile, haine si accesorii din piele, restaurari dentare, implanturi, proteze7.

In contact cu sistemele biologice toate metalele corodeaza, iar ionii de metal eliberati actioneaza ca haptene, formand cu proteinele native complexe ce activeaza sistemul imun. Astfel, complexul metal-proteina este recunoscut de catre celulele Langerhans si va fi prezentat limfocitelor T; limfocitele T activate prin receptorul celulei T (TCR) vor suferi un proces de proliferare si diferentiere in celule T efectoare si celule T cu memorie capabile sa recunoasca metalul la o expunere ulterioara. Raspunsul imun secundar declansat de repetarea expunerii este rapid, iar citokinele, chemokinele si citotoxinele eliberate de celulele T stimuleaza circulatia sangvina locala, cu recrutarea de macrofage si eozinofile responsabile de procesul inflamator dermic5.

Alergia la nichel constituie una din cele mai obisnuite cauze de dermatita alergica de contact; se manifesta printr-un rash pruriginos declansat de contactul tegumentar cu acest metal care, in mod normal, este inofensiv. Este frecvent asociata cu practica de “body piercing”; de asemenea, nichelul se gaseste in multe articole de rutina – de la monezi la incuietori de lantisoare sau de la curele de ceas la rame de ochelari. Alergia la nichel poate afecta orice grupa de varsta, fie in urma unei singure expuneri, fie dupa expuneri repetate sau prelungite. De obicei reactia alergica apare dupa un interval de 12-48 ore de la contactul cu un obiect ce contine nichel, poate persista pana la 2-4 saptamani si se manifesta clinic prin:

-rash tegumentar;

-prurit, care in unele cazuri poate fi sever;

-eritem sau alte modificari de culoare ale tegumentului;

-placarde cutanate cu aspect uscat, asemanatoare arsurilor;

-vezicule si bule, in cazurile severe.

Hipersudoratia poate agrava simptomele. Tratamentul amelioreaza manifestarile clinice, insa expunerea la nichel trebuie evitata permanent10.

Cobaltul este un metal care se gaseste in mod natural in sol, praf si apa marii. Este intalnit de obicei in asociere cu nichelul. Expunerea la cobalt se realizeaza la locul de munca (fabricarea burghiurilor, uneltelor de taiere, partilor mecanice, rasinilor poliesterice, cauciucului, aliajelor ce contin cobalt, cimentului, lacurilor si vopselelor, vaselor de ceramica etc) sau prin utilizarea unor obiecte personale sau de uz casnic (butoane, nasturi, fermoare, accesorii vestimentare, vopsea de par, vase decorate cu pigment albastru cobalt, creioane si acuarele cu acest pigment etc). Manifestarile clinice ale alergiei la cobalt includ dermatita de contact si eruptii de tip eritem multiform. De asemenea injectiile cu vitamina B12 administrate la persoanele cu alergie la cobalt determina local eritem, prurit si edem dureros2.

Alergia la crom este rareori datorata contactului cu obiecte placate cu crom; principala cauza de sensibilizare o constituie sarurile de crom (cromatii) utilizate la fabricarea cimentului, mortarului, vopselelor, anticorozivelor. Expunerea la crom poate cauza dermatita alergica de contact si ulceratii nedureroase, acoperite de cruste1.

In mod traditional, nichelul, cobaltul si cromul au fost considerati cei mai importanti alergeni de contact; recent s-a constatat ca paladiul, aurul, aluminiul, cuprul, mercurul, platina si titanul pot fi de asemenea implicate in alergia de contact5;7.

Titanul

Titanul (pur sau sub forma de aliaje) este intalnit in diverse dispozitive medicale utilizate in artroplastie, osteosinteza si ortodontie; este prezent si in carcasa stimulatorului cardiac (pacemaker). Dintre obiectele de uz personal ce pot contine titan mentionam ramele de ochelari si articolele de “body piercing”.

Titanul este in primul rand considerat un alergen implicat in dermatita de contact indusa de pace-maker (eritem, edem si prurit in zona cutanata care acopera stimulatorul).

In ceea ce priveste implanturile ortopedice, au fost descrise cazuri de sensibilizare la titan la pacienti cu esec al protezarii. Implanturile dentare cu titan pot induce prin sensibilizare hiperplazie gingivala7.

Diagnosticul alergiei la metale se stabileste in primul rand pe date clinice. Testul epicutan (patch-test), bazat pe principiul unei reactii de hipersensibilitate de tip IV, poate identifica alergenii responsabili de dermatita de contact. Are drept scop inducerea unei inflamatii alergice pe suprafate cutanate mici (de obicei pe spate) prin aplicarea unui set de alergeni standard continuti in discuri acoperite cu plasturi hipoalergenici; plasturii vor fi indepartati dupa 48 ore si se va efectua prima citire a testului de catre medicul specialist dermatolog sau alergolog; in cazul unui reactii pozitive se va constata aparitia edemului si eritemului caracteristic sensibilizarii. Interpretarea finala se face dupa inca 48 ore pentru a creste sansa obtinerii unui rezultat pozitiv. Este foarte important sa se efectueze o distinctie corecta intre reactiile alergice si cele de tip iritativ. O reactie de tip iritativ este proeminenta imediat dupa indepartarea plasturelui dar se sterge in ziua urmatoare, in timp ce reactia alergica este mai slaba in momentul indepartarii plasturelui insa devine mai pronuntata in zilele urmatoare. Totusi, in unele cazuri, discriminarea intre cele doua tipuri este de dificil de efectuat. De asemenea reactiile obtinute pot fi uneori echivoce. Pe de alta parte, insasi testarea  poate induce sau exacerba o sensibilizare. Alte dezavantaje ale testului epicutan sunt: reproductibilitate redusa, procent crescut de rezultate fals-negative si pozitive (iritative), evaluare subiectiva, validare in principal pentru dermatoalergeni.

O alternativa pentru testul patch este testul de transformare limfoblastica (LTT), care masoara gradul de reactivitate (proliferare) a limfocitelor dupa expunerea la alergeni (in cazul de fata metale). LTT nu induce sensibilizare, este validat atat pentru dermatoalergeni, cat si pentru alergeni medicamentosi, alimentari sau respiratori si furnizeaza rezultate obiective cu reproductibilitate inalta. Un studiu efectuat recent, care a inclus 700 pacienti a demonstrat ca testul LTT optimizat constituie un instrument foarte util pentru identificarea sensibilizarii la persoanele simptomatice cu expunere la metale. Mai mult, testul este util si in scop de monitorizare deoarece s-a constatat ca dupa evitarea constanta a expunerii la metalele incriminate reactivitatea limfocitara se normalizeaza (LTT devine negativ)3;6.

Protezele articulare totale constituie unul din miracolele medicinii moderne, prin redarea mobilitatii articulare si imbunatatirea calitatii vietii a milioane de persoane in fiecare an. Majoritatea protezarilor se soldeaza cu succes, insa osteoliza aseptica din jurul implanturilor constituie o problema care limiteaza beneficiul pe termen lung. Se estimeaza o prevalenta de pana la 10% a osteolizei aseptice la 10 ani de la interventia chirurgicala. Aceasta reactie inflamatorie se traduce clinic prin durere si mobilitate crescuta a protezei (pana la desprinderea acesteia). Radiografic se constata pierdere osoasa peri-implant. Mobilitatea crescuta datorata osteolizei aseptice este responsabila de ~75% din cazurile de esec al artroplastiilor.

Osteoliza inflamatorie a fost atribuita in principal raspunsului imun innascut, nespecific, al macrofagelor fata de particulele reziduale de polimeri si metale generate de implant ca urmare a uzurii si corodarii. Totusi, un subset de pacienti prezinta raspunsuri imune mediate de limfocite fata de reziduurile asociate cu implantul, in special metale. Hipersensibilitatea fata de metalele din implant poate fi rezultatul unei conditii preexistente sau poate fi dobandita dupa protezare. Metalele cele mai sensibilizante sunt nichelul, cobaltul si cromul; ocazional poate fi implicat titanul, vanadiul si tantalul. Reactiile alergice de tip IV declansate in urma aplicarii dispozitivelor ortopedice (dermatita severa, urticarie, vasculita) pot fi destul de grave incat sa necesite indepartarea acestora. Evaluarea sensibilizarii fata de componentele metalice ale protezelor articulare se poate efectua prin patch-test si prin LTT. Desi exista protocoale generale de utilizarea a testarii patch pentru o varietate mare de antigene, exista riscul de a induce hipersensibilitate, care nu poate fi acceptat in cazul pacientilor ortopedici. De asemenea exista indoieli cu privire la utilizarea celulelor Langerhans cutanate ca instrumente adecvate de diagnostic in locul celulelor prezentatoare de antigen peri-implant. Din aceste motive LTT ofera o acuratete mai mare in diagnosticul alergiei la biomaterialele metalice.

Studii care au utilizat ambele metode de testare au depistat o incidenta de ~25% a sensibilizarii fata de metale (de doua ori mai mare decat in populatia generala) in randul pacientilor ce prezinta proteze articulare totale cu continut metalic si o incidenta medie a acestei sensibilizari de 50-60% la acei pacienti cu esec al implantului. Aceste constatari indica faptul ca raspunsul imun adaptativ (specific, mediat de limfocite) este implicat mai mult decat se credea in inflamatia indusa de substantele reziduale generate de implant.

Pe de alta parte, cauzalitatea intre nivelul reactivitatii sistemului imun fata metale si rata de succes a implantului nu a fost stabilita in populatia generala. Din acest motiv, screening-ul tuturor pacientilor carora li se vor aplica proteze articulare totale nu este fundamentat stiintific in absenta unui istoric sugestiv pentru alergia la metale9.

Specimen recoltat -sange venos8 

Recipient de recoltare – vacutainer cu heparinat de litiu; vacutainer fara anticoagulant cu gel activator8.

Volum proba – 20 ml sange heparinat si 5 ml ser8.

Stabilitate proba -sangele trebuie sa ajunga in max. 24 h la laboratorul la care se efectueaza testul si in aceasta perioada se pastreaza la temperatura camerei. Este contraindicata refrigerarea probei8.

Cauze de respingere a probei – specimene care au depasit intervalul de stabilitate, probe refrigerate sau congelate8.

Metoda – incorporarea unui nucleozid radioactiv (timidina) in ADN-ul celular.

Sunt testate individual15 metale standard: aur, nichel, paladiu, crom, cobalt, molibden, titan,platina, aluminiu, cadmiu, mercur, cupru, argint, zinc (amalgam), etilmercur8.

Interpretarea rezultatelor

1. Rezultat negativ

SI < 2 = nu exista sensibilizare de tip IV fata de metalele testate.

2. Rezultat pozitiv

SI cuprins intre 2 si 3: rezultat inalt sugestiv pentru o reactie pozitiva;

SI>3: rezultat net pozitiv.

3. Rezultat neconcludent

Apare in situatia in care nu s-au obtinut criteriile de validare fie a controlului pozitiv (lipsa de activare policlonala a limfocitelor), fie a controlului negativ (proliferare spontana  crescuta). In conditiile in care recoltarea si transportul probei s-au efectuat in conditii adecvate, lipsa de validare a testului se poate datora:

– tratamentului prelungit cu imunosupresoare;

– proliferarii spontane crescute ca urmare a unei hiperactivitati a sistemului imun8.

Limite si interferente

Un rezultat pozitiv evidentiaza prezenta unui numar crescut de celule T cu memorie alergen-specifice, indicand sensibilizarea limfocitelor si predispozitia catre reactiile alergice, fara ca aceasta sa conduca in mod necesar la manifestari clinice. Pe de alta parte, un rezultat negativ nu exclude sensibilizarea la un metal6;8

 

Bibliografie

 1. Chrome Contact Allergy. http://dernetny.org. Reference Type: Internet Communication.

2. Cobalt Contact Allergy. http://dernetny.org. Reference Type: Internet Communication.

3. Elizabeth Valentine-Thon, Kurt Müller, Gianpaolo Guzzi, Sybille Kreisel, Peter Ohnsorge, Martin Sandkamp. LTT-MELISA is clinically relevant for detecting and monitoring metal sensitivity. In Neuroendocrinol ogy Letters 2006; 27 (Suppl.1):17-24.

4. Fowler J Jr, Taylor J, Storrs F, Sherertz F, Rietschel R, Pratt M, Mathias CG, Marks J, Maibach H, Fransway A, DeLeo V, Belsito D. Gold allergy in North America. In Am J Contact Dermat., 2001 Mar; 12(1): 3-5.

5. G. Forte, F. Petrucci, B. Bocca. Metal Allergens of Growing Significance: Epidemiology, Immunotoxicology, Strategies for Testing and Prevention. In Inflammation & Allergy – Drug Targets, 2008, 7, 000-000.

6. Harald Renz et al. Leitlinie der Deutschen Gesellschaft für Allergologie und klinische Immunologie (DGAKI) unter Beteiligung des Arztverbandes Deutscher Allergologen (ÄDA), der Gesellschaft für Pädiatrische Allergologie und Umweltmedizin (GPA) und der Deutschen Dermatologische Gesellschaft (DDG). In Allergo J 2010; 19:110-128.

7. Jacob P. Thyssen, Torkil Menn. Metal Allergy – A review on Exposures, Penetration, Genetics, Prevalence and Clinical Implications. In Chem. Res. Toxicol., 2010, 23 (2), pp 309–318, 2009.

8. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

9. MARCO CAICEDO, MD; JOSHUA J. JACOBS, MD; NADIM JAMES HALLAB, MD. Inflammatory bone loss in joint replacements: The mechanisms. In J Musculoskel Med. 2010;27:209-216.

10. Nickel Allergy. www.mayoclinic.com. Reference Type: Internet Communication.

11. Olayemi Durosaro; Rokea A. el-Azhary. A 10-year Retrospective Study on Palladium Sensitivity. In Dermatitis 2009;20(4):208-213.

Abonează-te la Newsletter