facebook

Testare genetică afecțiuni epileptice

4500 Lei

Informații generale

Epilepsiile reprezintă un grup de afecțiuni neurologice caracterizate prin una sau mai multe crize epileptice neprovocate, apărute la un interval mai mare de 24 de ore. Epilepsia afectează aprox. 0,8-1% din populație la nivel global. Modificările genetice au un rol important în majoritatea formelor de epilepsie. Riscul de a dezvolta boala pentru rudele de gradul I ale unui pacient cu epilepsie este de 2-4 ori mai mare decât în populația generală, depinzând desigur de tipul epilepsiei.

Există teste genetice disponibile pentru identificarea mutațiilor în gene cunoscute a fi implicate în etiologia epilepsiei. Consilierea genetică este foarte importantă, ca parte a procesului de evaluare și testare genetică a fiecărui pacient.

Tehnicile moderne de diagnostic genetic au permis identificarea unor numeroase defecte genice implicate în etiologia bolii epileptice, evidențiind importanța unor mutații de novo, complexitatea corelațiilor genotip-fenotip și o mare heterogenicitata genetică (mutații diferite determină același fenotip).

Disponibilitatea panelurilor multigenice de testare a genelor candidat pentru epilepsii, posibilitatea secvențierii întregului exom (regiunii codante) al unui individ a dus la introducerea testării genetice în practica medicală curentă, în special (dar nu numai) în patologia pediatrică.

Precizia informațiilor legate de riscul genetic de transmitere este direct corelată cu precizia diagnosticului și a obținerii unui istoric familial detaliat.

Formele de epilepsie cu transmitere mendeliană (autosomal recesivă, autosomal dominantă, legată de cromozomul X) sunt mai rare, dar riscul de recurență în familie este mai mare (tabel 1).

 

Sindroame genetice cu epilepsieMod de transmitereGene implicate
Deficiența de adenilosuccinat liazăARADSL
 

 

Sindroame Angelman și Angelman-like

ADCNTNAP2

SLC9A6

NRXN1

TCF4

UBE3A

Epilepsie nocturnă de lob frontal cu transmitere autozomal dominant (ADNFLE)ADCHRNA2

CHRNA4

CHRNB2

Epilepsie parțială autosomal dominantă cu afectare auditivăADLGI1
Boala Unverricht-LundbordARCSTB
Crize convulsive neonatal-infantile familiale benigneADSCN2A
Crize convulsive neonatale familiale benigneADKCNQ2

KCNQ3

Sindroame de deficiență de creatinăvariateGAMT

GATM

SLC6A8

 

 

 

 

Encefalopatie epileptică cu debut precoce

variateALDH7A1

ARX

ATP6AP2

CDKL5

PCDH19

POLG

PNPO

SCN1A

SLC2A1

SLC25A22

SPTAN1

STXBP1

Epilepsie cu deficit variabil de învățare și tulburări de comportamentXLSYN1
 

 

Epilepsie generalizată cu convulsii febrile (GEFS+)

ADGABRG2

SCN1A

SCN1B

SCN2A

Sindroame de deficient de transportor de glucoză tip IADSLC2A1
 

Epilepsie mioclonică juvenile (JME)

ADCACNB4

EFHC1

GABRA1

Boala LaforaAREPM2A

EPM2B

Microcefalie cu debut precoce al crizelor convulsive refractare la tratament și întârziere în dezvoltareARPNKP
Sindromul Mowat-WilsonvariateZEB2
 

 

Lipofuscinoza ceroidă neuronală (NCL)

 

 

 

 

 

AR

CLN3

CLN5

CLN6

CLN8

CTSD

MFSD8

PPT1

TPP

Sindromul OhtaharavariateSTXBP1

ARX

Epilepsie mioclonică progresivă (PME)ARPRICKLE1
Crize convulsive dependente de piridoxinăARALDH7A1
Sindroamele Rett și Rett atipic 

 

variate

CDKL5

FOXG1

MECP2

 

Sindromul West

 

 

 

variate

TSC1

TSC2

CDKL5

ARX

STXBP

Mai frecvent, în anumite forme de epilepsie, transmiterea fenotipului este non-mendeliană astfel încât riscul de recurență este considerabil mai mic. În etiologia acestor forme de epilepsie pot fi implicate un numar variabil de gene, contribuția fiecăreia în parte în patogenicitatea bolii fiind dificil de estimat.

În multe familii nu există istoric pozitiv pentru rudele de gradul I sau II, astfel încât ipoteza unei cauze genetice pare surprinzătoare pentru pacient sau familie.

Utilitatea testării genetice pentru  pacienții cu epilepsie

  1. Chiar dacă boala nu se vindecă, pacientul și familia doresc să știe cum a apărut boala. Realizarea unui diagnostic genetic exact pune capat unor evalu[ri medicale multiple și diverse. Situația este cu atât mai dramatică în cazul unui copil aparent sănătos anterior și care dezvoltă encefalopatie epileptică cu regresia achizițiilor (a dezvoltării).
  2. Diagnosticul genetic reduce testări repetate, examinări RMN multiple, examene invazive. Depistarea cauzei genetice aduce informații legate de evoluția naturală a bolii (de exemplu sindrom Dravet sau epilepsia legată de PCDH19).
  3. Diagnosticul genetic molecular permite o consiliere genetică adecvată a pacientului și a familiei, recomandarea de testare a altor membri ai familiei aflați la risc și a opțiunilor reproductive.
  4. Diagnosticul molecular al unor mutații cu consecințe farmacogenetice (influențând direct tratamentul personalizat) (tabel 2).
AfecțiuneaGene implicateImplicații terapeutice
 

Alpers-Huttenlocher și alte afecțiuni asociate mutațiilor POLG

POLGEvitare acid valproic, care poate induce sau accelera afectarea hepatică
 

Sindroame de deficient de creatină

SLC6A8, GAMT, GATMCreatina orală (GAMT, AGAT)
 

 

GEFS+, și alte afecțiuni asociate mutațiilor SCN1A

SCN1AValproate, clobazam, stiripentol, leveti­racetam, topiramate. Evitare fenitoina, carbamazepine și lamotrigine.
 

Sindrom de deficient de transportor de glucoză tip I

SLC2A1Crizele convulsive reacționează de obicei la dieta ketogenică
 

Epilepsie piridoxal 5’-fosfat dependentă

PNPOCrizele convulsive reacționează la terapia cu suplimentare de piridoxal 5-fosfat (PLP)
 

Epilepsie piridoxin-dependentă

Crize convulsive responsive la acid folinic

ALDH7A1Crizele convulsive reacționează la terapia cu suplimentare de vitamina B6 și/sau acid folinic
 

Boala Lafora

EPM2A, EPM2BEvitare fenitoină, lamotrigină, carbamazepine și oxcarbazepine
 

 

 

Boala Unverricht-Lundborg

CSTBEvitare blocante de canale de sodiu și medicamente GABAergice, care pot agrava mioclonia, demența și ataxia
 

 

Sindromul West

TSC1, TSC2, CDKL5 (STK9), ARX, STXBP1, MEF2CVigabatrin pentru terapia spasmelor infantile la persoanele cu scleroză tuberoasă

În prezent sunt utilizate numeroase medicamente antiepileptice, tratamentul depinzând de tipul de manifestări, vârsta pacientului și diferiți alți factori, inclusiv genetici. Identificarea factorilor genetici care stau la baza diferitelor tipuri de epilepsie își găsește utilitatea clinică în selecția adecvată a terapiei optime pentru fiecare pacient.

Timp de execuție: 25 zile

Metoda: Secvențiere de nouă generație (NGS)

Recipient recoltare: sânge periferic EDTA

Rezultate: se raportează prezența sau absența mutațiilor cu semnificație biologică

 

Referințe:

  1. Berkovic S.F. Genetics of epilepsy in clinical practice. Epilepsy Currents. 2015;15(4):192-196.
  2. Helbig I., Scheffer I.E., Mulley J.C., Berkovic S.F. Navigating the channels and beyond: Unravelling the genetics of epilepsies. Lancet Neurol. 2008;7:231-245.
  3. Scheffer I.E., Bhatia K.P., Lopes-Cendes I., et al. Autosomal dominant nocturnal frontal lobe epilepsy: A distinctive clinical disorder. Brain. 1995;118:61-73.
  4. Depienne C., LeGuern E. PCDH19-related infantile epileptic encephalopathy: An unusual X-linked inheritance disorder. Hum Mutat 2012;33:627-634.
  5. Plouin P., Neubauer B.A. Benign familial and non-familial neonatal seizures. Epileptic syndromes in infancy, childhood and adolescence (Bureau M., Genton P., Dravet C., Delgado-Escueta A., Tassinari C.A., Thomas P., Wolf P., eds.). Montrouge, France: John Libbey Eurotext. 2012;77-78.
  6. Steilein O.K. Genetics and epilepsy. Dialogues Clin Neurosci. 2008;10(1):29-38.
Abonează-te la Newsletter