facebook

Timp de liză a cheagului euglobulinic (TLCE)

60 Lei

Informaţii generale

TLCE este un test global nespecific de screening ce evaluează activitatea fibrinolitică. Fracţiunea euglobulinică a plasmei se referă la proteinele plasmatice care precipită la pH mic şi putere ionică scăzută. Precipitatul conţine activatorii tisulari ai plasminogenului, plasminogenul, plasmina şi fibrinogenul. Inhibitorii plasmatici ai fibrinolizei, α2-antiplasmina şi α2-macroglobulina, nu precipită. Precipitatul euglobulinic este apoi redizolvat într-o soluţie tampon şi coagularea este iniţiată cu calciu. TLCE reprezintă timpul necesar plasminei intrinseci să dizolve cheagul de fibrină5. Astfel TLCE măsoară fibrinoliza în absenţa inhibitorilor majori şi constituie un indicator al activităţii activatorilor plasminogenului eliberaţi in vivo după ocluzia vasculară8.

Fibrinoliza primară este extrem de rară, în timp ce fibrinoliza secundară, mult mai frecvent întâlnită, se poate instala după sau simultan cu coagularea intravasculară1;6. Fibrinoliza este prezentă practic la fiecare pacient cu CID, dar această joacă mai degrabă un rol homeostatic decât patologic. Această „fibrinoliză secundară” reprezintă răspunsul la generarea persistentă de trombină7.

Fibrinoliza trebuie distinsă clar de fibrinogenoliza („fibrinoliză primară”), în care fibrinogenul şi alţi factori de coagulare sunt distruşi proteolitic în urma generării de plasmină în circulaţia generală şi se poate dezvolta hemoragie severă. Fibrinogenoliza este activată de mecanisme similare celor care iniţiază CID, hipoxia şi hipoperfuzia putând duce la eliberarea de activatori tisulari ai plasminogenului. De asemenea fragmentele tumorale pot conţine activatori ai plasminogenului alături de factor tisular7. Fibrinogenoliza poate fi un răspuns disproporţionat în CID (asociat cu embolismul cu lichid amniotic, şocul termic şi, mai rar, carcinoamele) sau poate rezulta dintr-un mecanism fibrinolitic alterat, ce poate fi moştenit sau dobândit. Fibrinogenoliza poate complica diverse boli, cum ar fi bolile hepatice severe sau unele neoplasme diseminate, în special urogenitale. Fibrinogenoliza şi fibrinoliza marcată pot complica perioada puerperală imediată şi leucemia promielocitara acută. De asemenea fibrinoliza marcată a fost asociată cu bypass-ul cardiopulmonar şi clamparea aortei din timpul chirurgiei vasculare. Fibrinoliza şi, posibil, fibrinogenoliza rezultă de asemenea în urma tratamentului trombolitic. Deficienţa moştenită de PAI-1 şi α2-antiplasmina rezultă de asemenea în hiperfibrinoliza şi tendinţa hemoragică7.

Pe de altă parte hipofibrinoliza se poate asocia cu tromboza venoasă, embolism pulmonar, tromboza coronariană, atac ischemic tranzitor sau AVC5 în deficienţe moştenite rare (deficienţa de plasminogen, disfibrinogenemia) sau, mai frecvent, în stări hipofibrinolitice dobândite: boala aterotrombotică, tromboza postoperatorie (caracterizate prin niveluri crescute de PAI-1), sarcină (niveluri crescute de PAI-1 şi PAI-2, acesta din urmă produs de placentă), administrarea de inhibitori ai fibrinolizei (ca de ex. acid epsilon aminocaproic la pacienţii cu CID)3.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate). Pacientul nu va face exerciţii fizice înainte de recoltare4.

Specimen recoltat – sânge venos, recoltat în vacutainer de plastic sau sticlă siliconată cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu – sânge=1/9; capac bleu/verde)4.

Presiunea realizată de garou trebuie să fie între valoarea presiunii sistolice si cea a presiunii diastolice şi nu trebuie să depăşească 1 minut. Dacă puncţia venoasă a eşuat, o nouă tentativă pe aceeaşi venă nu se poate face decât după 10 minute.

Pentru a evita eliberarea de activatori ai plasminogenului nu se va masa vena din care se recoltează; nu se va lăsa pacientul să pompeze excesiv din pumn1.
Nu se va recolta de pe un cateter heparinizat5.

Cantitate recoltată – cât permite vacuumul; pentru a preveni coagularea parţială a probei se va asigura amestecul corect al sângelui cu anticoagulantul, prin mişcări de inversiune a tubului4.

Prelucrare probă – imediat după recoltare se introduce vacutainerul 5 minute la 4ºC; se centrifughează apoi 10 minute la 5000 turaţii/minut, după care se separă plasma deplachetată4. 

Stabilitate probă – proba de sânge recoltată se transportă la laborator în maxim 15-20 de minute, pe gheaţă. Plasma trebuie lucrată în interval de 90 de minute de la centrifugare1;4.

Cauze de respingere a probei – vacutainer care nu este plin; proba hemolizată sau coagulată; proba care nu a sosit în laborator în maxim 15-20 de minute de la recoltare; proba care nu a fost transportată pe gheaţă4.

Metodă – manuală, conform tehnicilor de lucru din laborator4.

Valori de referinţă4

Sex

Valori (minute)

Bărbaţi

120-180

Femei

150-210

Valori critice – TLCE <60 min semnifică apariţia fibrinolizei patologice1.

Semnificaţie clinică

TLCE scurtat semnifică creşterea activităţii fibrinolitice şi poate apărea în fibrinoliza primară şi secundară.

TLCE prelungit implică defecte în sistemul fibrinolitic asociate cu hipofibrinoliza.

Limite şi interferenţe

Potenţialul diagnostic al testului este limitat de variaţiile foarte mari ale timpului de liză printre indivizii sănătoşi5.

Activitatea fibrinolitică poate creşte cu vârsta sau după exerciţii fizice moderate.

– Testul este neinterpretabil în prezenţa unei hipofibrinogenemii severe8. De asemenea în deficienţa de FXIII timpul de liză este scurtat5.

– TLCE poate fi prelungit dacă nivelul de fibrinogen depăşeşte 600 mg/dL5.

– Dacă procesul fibrinolitic este foarte avansat, se pot obţine valori normale pentru TLCE, ca urmare a depleţiei plasminogenului.

– Teste pentru componentele individuale ale sistemului fibrinolitic sunt mai utile în evaluarea pacienţilor cu tromboză recurentă care pot avea fibrinoliză anormală8.

•Medicamente

Scăderi: t-PA, asparaginaza, clofibrat, dextran, streptokinaza, urokinaza1;2.

 

Bibliografie

1. Fischbach F, “Blood Studies. Hematology and Coagulation”, A Manual of Laboratory and DiagnosticTest, 8th ed, Philadelphia, 2009, 170-171.
2. Fischbach F, “APPENDIX J-Effects of the Most Commonly Used Drugs”, A Manual of Laboratory and Diagnostic Test, 8th ed, Philadelphia, 2009, 1237.
3. Francis C, Marder V, „Clinical Disorders of Fibrinolysis”, Hemostasis and Thrombosis. Basic Principles and Clinical Practice, Colman R, Marder V, Clowes A, George J, Goldheber S, 5th Ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2006, 1035-41.
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Euglobulin Lysis Time. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.
6. Poppa C, Enache F, “Metode de explorare a hemostazei”, Tratat de Medicină Internă – Hematologie, Partea a II-a, Păun R, ColiVa D, Bucureşti, 1999, 1234.
7. Rodgers G, “Acguired Coagulation Disorders”, Wintrobe`s Clinical Hematology, Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11th ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 1687.
8. Rodgers G, “Diagnostic Approach to the Bleeding Disorders”, Wintrobe`s Clinical Hematology, Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11th ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 1520.
Abonează-te la Newsletter