Toxocara canis-Anticorpi IgG

47 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale

Toxocaroza este o infectie produsa de un parazit din genul Toxocara, familia Ascarididae (de obicei Toxocara canis si mai rar Toxocara cati), contractata prin ingestia de sol contaminat cu oua embrionate, provenite din fecalele animalului gazda. Embriogeneza se produce pe sol (sunt geohelminti) intr-un interval de 2-5 saptamani de la eliminarea oualelor de catre animale. Astfel, infectiile la om nu se produc prin contactul cu fecale proaspete1;3.

Toxocara canis are drept gazda definitiva cainele. Cainele se infecteaza pe mai multe cai: prin ingestia oualor embrionate, pe cale transplacentara sau prin alaptare de la femelele infectate. Rezultatul imediat il reprezinta contaminarea masiva a solului cu oua si deci cresterea riscului de infectie. Contaminarea mediului cu oua de Toxocara si igiena defectuoasa a alimentatiei asigura raspandirea infectiei. In cazul copiilor, o sursa importanta de infectie o reprezinta locurile de joaca in care au acces animale.

In asemenea situatii omul reprezinta o gazda intermediara  accidentala si improprie. In intestin larvele eclozeaza, patrund in perete si migreaza pe cale circulatorie, incepandu-si ciclul perienteric. In timpul migrarii prin ficat, plamani, rinichi, musculatura, SNC, ochi, reactia organismului impiedica evolutia larvelor, care ajung in asa numitul „impas parazitar”, sunt inactivate, iar ulterior dezintegrate si resorbite1.

Din acest motiv, subiectii infectati nu pot transmite infectia altor persoane3.

Manifestarile clinice si patologice ce insotesc reactia locala si generala a organismului, in prezenta larvelor apartinand altor specii de ascarizi decat cei care paraziteaza in mod obisnuit omul, sunt incadrate in asa numitul Sindrom de Larva Migrans Viscerala (SLMV).

Manifestarile clinice depind de incarcatura parazitara si de varsta gazdei. Multe infectii sunt asimptomatice, singurul indiciu fiind prezenta in hemoleucograma a unei eozinofilii.

Simptomele apar mai ales in conditiile in care larvele sunt omorate. Moartea larvelor determina reactii de hipersensibilitate de tip imediat si intarziat cu formare de granuloame la care participa eozinofilele. In aceste cazuri, eozinofilia periferica poate atinge 70-80%. De asemenea se poate inregistra o crestere de IgE. Cele mai frecvente forme clinice sunt:

•  manifestarile alergice;

• manifestarile pulmonare: tuse, dispnee, subfebrilitate, imagini radiologice cu aspect congestiv, infiltrativ si migrator;

•  manifestarile hepatice: dureri in loja hepatica, hepatomegalie, anorexie, greata, febra;

• manifestarile oculare (cele mai grave): uveita, neuroretinita, nevrita optica, leziuni retiniene granulomatoase, dezlipire de retina1;2.

Nu exista o metoda definitiva de a diagnostica infectiile cu Toxocara iar sensibilitatea si specificitatea reala a testelor serologice nu poate fi determinata cu acuratete. Diagnosticul este si mai mult complicat de variabilitatea raspunsului imunologic umoral, care depinde de incarcatura parazitara si localizarea infectiei. Totusi, numeroase studii au aratat ca testele imunoenzimatice care folosesc un antigen excretor purificat din stadiul larvar au o sensibilitate si specificitate mult imbunatatite, comparativ cu alte teste care utilizeaza antigene brute3.

Pregatire pacient - testul nu necesita o pregatire prealabila3.

Specimen recoltat - sange venos3.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 0.5 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian3.

 

Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 2-4°C şi 1 lună la -20°C3.

 

Metoda - ELISA; testul foloseste un antigen excretor-secretor provenit din larva de Toxocara3.

Valori de referinta  - test semicantitativ, rezultatul fiind exprimat in  unitati NovaTec (NTU):

<9    :  Negativ

9-11 :  Echivoc – se recomanda repetarea recoltarii peste 2-4 saptamani

>11  : Pozitiv3.

Limite si interferente

Rezultatele testului trebuie corelate intotdeauna cu diagnosticul clinic si alte teste de laborator. Un rezultat negativ nu exclude o toxocaroza; datorita nivelului scazut de anticorpi in stadiile precoce ale infectiei testul poate indica rezultate negative sau echivoce. Daca exista o suspiciune clinica, testul trebuie repetat dupa 2-4 saptamani. Un rezultat pozitiv nu exclude influenta altor patogeni3.

Au fost descrise reactii incrucisate, in principal cu alte nematode.

Deoarece 5-10% din « populatia normala » prezinta anticorpi anti-Toxocara canis, un rezultat pozitiv nu implica intotdeauna prezenta parazitozei2.

 

Bibliografie

1. Dan Steriu. Infectii produse de helminti. In Infectii parazitare. ILEX, Romania ed. 2003, 226-229.

2. Klaus Janitschke. Parasitic Infections. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1288-1296.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.