facebook

TSH (Hormon de stimulare tiroidiană)

39 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Hormonul de stimulare tiroidiană (TSH, tirotropină) se formează în celulele bazofile ale hipofizei anterioare şi are o secvenţă secretorie circadiană controlată de hormonul eliberator de TSH (TRH) produs de hipotalamus. Eliberarea hipofizară de TSH constituie mecanismul central de reglare pentru acţiunea biologică a hormonilor tiroidieni. TSH are o acţiune stimulatorie asupra formării şi secreţiei hormonilor tiroidieni, precum şi o acţiune proliferativă1;2.

Determinarea TSH reprezintă testul iniţial în diagnosticul afecţiunilor tiroidiene. Chiar şi mici modificări în concentraţia hormonilor tiroidieni vor determina modificări în sens invers (mult mai pronunţate) ale concentraţiei de TSH. Prin urmare TSH reprezintă un parametru foarte specific şi sensibil pentru controlul funcţiei tiroidiene, dar şi pentru detectarea şi excluderea unor afecţiuni ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian1;3;4.

Nivelul de TSH este crescut în hipotiroidismul primar (tiroidian) fiind cel mai sensibil test în această afecţiune. Dacă există semne clare de hipotiroidism, dar nivelul de TSH nu este crescut se suspectează un hipotiroidism secundar în cadrul unui hipopituitarism. Valori scăzute se întâlnesc în hipertiroidism. Dozarea TSH este utilă în monitorizarea tratamentului la pacienţii hipotiroidieni: valori scăzute se întâlnesc în cazul dozelor excesive de hormoni tiroidieni de substituţie. Valorile normale de TSH indică un tratament echilibrat1;4. 

Recomandări pentru determinarea TSH – diagnosticul afecţiunilor tiroidiene, diagnosticul diferenţial al afecţiunilor axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Pregătire pacient à jeun (pe nemâncate)5; nu se recoltează sânge pentru determinarea TSH după puncţie bioptică tiroidiană recentă, nici după un act chirurgical la nivelul tiroidei.

Există o variaţie diurnă a nivelului TSH: nivelul maxim este la ora 23. La nou născut recoltarea se face la 3-7 zile după naştere5.

Specimen recoltat sânge venos5.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator5.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se pătrează la 2-8°C sau la -20°C5.

Volum probă – minim 0.5 mL ser5.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat5.

Stabilitate probă – 7 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi5.

Metodă imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)5.

Valori de referinţă5

Vârsta

Valori de referinţă (μUI/mL)

0-6 zile

0.7-15.2

6 zile-3 luni

0.72-11

3-12 luni

0.73-8.35

1-6 ani

0.7-5.97

6-11 ani

0.6-4.84

11-20 ani

0.51-4.30

> 20 ani

0.27-4.20

Pe parcursul sarcinii gravidele prezintă o tendinţă de scădere uşoară a concentraţiilor de TSH:

– trimestrul I: 0.33-4.59 µUI/mL;
– trimestrul II: 0.35-4.10 µUI/mL;
– trimestrul III: 0.21-3.15 µUI/mL.

Factor de conversie: µUI/mL = mUI/L..

Limita de detecţie0.005 μUI/mL5.

Limite şi interferenţe

Aproximativ 3% din femeile gravide prezintă niveluri marcat scăzute sau nedetectabile de TSH, ca urmare a concentraţiilor crescute de HCG.

In hipotiroidismul secundar (central) pot fi întâlnite valori normale de TSH, dar activitatea sa biologică este scăzută.

La pacienţii spitalizaţi frecvenţa supresiei TSH este de două ori mai mare la cei cu afecţiuni non-tiroidiene decât supresia TSH determinată de hipertiroidism.

• Medicamente

Creşteri: agenţi radiologici, amiodarona, atenolol, calcitonina, carbamazepina, clorpromazin, clomifen, estrogeni conjugaţi, fenitoin, iodura de potasiu, L-tiroxina, litiu, lovastatin, metimazol, metoclopramid, morfina, prazosin, prednison, propranolol, rifampicina, sumatriptan, tamoxifen, TRH (thyrotropin releasing hormone)5.

Scăderi: bromocriptina, carbamazepin, corticosteroizi, ciproheptadin, dopamina, heparina, (administrare i.v.; nivelul de heparină din lichidul de hemodializă este suficient pentru a produce interferenţe), levodopa, metergolin, fentolamina, somatostatin, tiroxina5.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau terapeutic5.

 

Bibliografie

1. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 310-311.
2. Ion Teodorescu Exarcu. Adenohipofiza. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicală, Romania, Ed. 1989, 216-236.
3. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia tirostimulinei. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicală, Romania, Ed. 1989; 311-314.
4. Jacques Wallach. Afecţiuni endocrine. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001; 760-763.
5. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
Abonează-te la Newsletter