facebook

Virus herpetic uman (HHV) tip 8: Anticorpi IgG

180 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Virusul herpetic uman tip 8 – Human herpesvirus 8 (HHV-8) – a fost izolat în 1994 de către Chang, Moore şi colaboratorii, în urma analizei PCR a leziunilor din sarcomul Kaposi, fiind numit iniţial herpes virus asociat sarcomului Kaposi (KSHV). HHV-8 este singurul rhadinovirus uman (gamma-2 herpesvirus) cunoscut şi este implicat în etiologia sarcomului Kaposi, bolii Castleman multicentrice şi PEL (primary effusion lymphoma = limfom primar cavitar)2.

KSHV este un virus ADN dublu catenar, învelit de o nucleocapsidă, înconjurată de un tegument amorf şi închise de o anvelopă ce prezintă proiecţii scurte. ADN-ul viral, iniţial liniar, devine circular spontan, imediat după decapsidare în nucleii celulelor infectate. Genomul HHV-8 de ~ 165 kb conţine aproximativ 100 de cadre deschise de citire (ORFs) aranjate într-o regiune lungă unică flancată de mai multe unităţi repetitive (de 0.8 kb) cu conţinut ridicat în citozină şi guanină. Regiunea lungă conţine secvenţe de gene conservate găsite în cele mai multe herpesvirusuri, intercalate cu secvenţe specifice pentru HHV-8. De asemenea un număr de gene KSHV prezintă omologie cu unele gene umane. Aceasta se datorează probabil faptului că virusul, de-a lungul evoluţiei sale, a „piratat” numeroase gene din celulele gazdă: gene care codifică proteina de legare a complementului (ORF 4), citokine IL6-like (ORF K2), chemokine (ORF K4, ORF K4.1 şi ORF K6), factorul antiapoptotic Bcl-2 (ORF 16), factorul de reglare a interferonului (ORF K9), ciclina D (ORF 72), proteina inhibitoare FLICE (ORF K13), molecule de adeziune celulară (ORF K14), receptorul cuplat cu proteine G (ORF 74), dihidrofolat reductaza, timidin kinaza, timidilat sintetaza, ADN-polimeraza. Studii funcţionale sugerează că aceste gene piratate ar putea ajuta virusul să se sustragă răspunsului imun, să prevină oprirea ciclului celular şi să întrerupă activarea căilor apoptotice. Această strategie a fost denumită “piraterie moleculară”1;2;5.

După infecţie, virusul pătrunde la nivelul  limfocitelor şi rămâne într-o stare latentă. În această perioadă genomul viral devine circular prin fuziune cap-coadă şi persistă sub forma unui episom extracromozomial (plasmidă) aflat în copii multiple (10 – 50 copii) în interiorul nucleului. Doar ~ 5 gene sunt activate în cursul infecţiei latente, având rolul de a promova supravieţuirea celulară şi tumorigeneza. Gena care codifică antigenul nuclear asociat cu latenta (LANA sau ORF 73) asigură replicarea ADN-ului viral şi legarea episomilor la cromozomi în timpul mitozei. Ciclina D virală (ORF 72) stimulează trecerea din stadiul G1 în S, este rezistentă la numeroşi factori inhibitori şi determină diviziunea necontrolată a celulelor. FLICE activează factorul nuclear kappa B şi inhibă apoptoza2.

În cazul în care virusul se reactivează şi intră în starea litică, începe replicarea virală a episomului, sub formă de molecule ADN liniare (fiecare unitate genomică este tăiată la nivelul regiunii terminale repetitive), care sunt asamblate în particule virale, ce sunt ulterior eliminate din celulă, cu rolul de a infecta celule noi sau de a fi transmise la o nouă gazdă. In timpul replicării litice, o singură celulă poate produce mii de particule virale, care de obicei determină şi moartea acesteia1;2.

Spre deosebire de celelalte herpesvirusuri, HHV-8 nu induce infecţii cu caracter ubicuitar, acestea fiind limitate în populaţia generală. Persoanele din Africa sub-sahariană prezintă rata cea mai mare a infecţiei (~50% din populaţie). Seroprevalenţa în regiunea mediteraneană este de ~10%, deşi în anumite zone din Italia poate atinge 30%. În SUA prevalenţa anticorpilor specifici este de 5%, în timp ce în Japonia de numai 0.2%. Există mai multe modalităţi de transmitere a infecţiei: contact sexual (în special la homosexuali), prin saliva persoanelor infectate, transfuzii de sânge, transplant de organe solide de la donatori seropozitivi2;4.

Infecţia primară cu HHV-8

Identificarea infecţiei primare cu HHV-8 este dificilă din cauza incidenţei scăzute a infecţiei în cele mai multe populaţii studiate şi din cauza lipsei de trăsături specifice care să definească boala. Cele mai multe infecţii sunt asimptomatice sau prezintă manifestări nespecifice, cum ar fi: febra, diaree, astenie, rinoree, erupţii cutanate localizate, limfadenopatie sau artralgii. Intr-un studiu clinic efectuat recent, 2 dintre pacienţii care au suferit transplant renal au dezvoltat la 4 luni de la intervenţie o infecţie primară cu HHV-8 de la acelaşi donator pozitiv (un pacient a prezentat sindrom Kaposi diseminat, iar celalalt sindrom febril, splenomegalie, citopenie şi aplazie medulară cu plasmocitoză). Deşi există puţine studii în acest sens, se pare că infecţiile primare pot fi letale în contextul imunosupresiei, în timp ce la persoanele sănătoase infecţia este autolimitantă2.

Sarcomul Kaposi (SK) a fost descris pentru prima dată în 1872 de către dermatologul ungur Moritz Kaposi, ca fiind o tumoră agresivă ce afectează pacienţii tineri.

La indivizii sănătoşi nu s-a decelat HHV-8, însă virusul a fost izolat la 52% din bolnavii SIDA cu SK şi la 8 % din cei fără SK. S-a aratat că peste 55% din bolnavii infectaţi HIV la care s-a izolat HHV-8 au sau vor face SK în următoarele luni1.

SK este endemic în Africa ecuatorială sub-sahariană, reprezentând 10-17% din totalul tumorilor maligne ale adulţilor. În alte regiuni ale globului SK este rar, fiind decelat la persoane adulte din bazinul mediteranean şi Europa de Est. În Statele Unite SK afectează în primul rând pacienţii cu SIDA.

Sarcomul Kaposi este o tumoră vasculară, ce apare la nivelul tegumentului, mucoaselor şi viscerelor, cu evoluţie ce merge de la forme indolente, cu afectare minimă a tegumentului sau ganglionilor limfatici, până la forme fulminante, cu manifestări viscerale şi cutanate extensive. Un diagnostic de sarcom Kaposi se bazează pe biopsia din leziunea suspectă. Histologic se observă proliferarea celulelor fusiforme endoteliale şi extravazarea eritrocitelor. În cazurile depistate precoce pot fi observate macrofage încărcate cu hemosiderină şi celule inflamatorii2;5.

Clinic, sarcomul Kaposi se prezintă sub 4 forme: clasic, asociat cu SIDA, asociat cu afecţiuni ce determină imunosupresie şi endemic.

Sarcomul Kaposi clasic apare mai ales la pacienţii vârstnici din regiunea mediteraneană şi Europa de Est; leziunile se găsesc la nivelul extremităţilor şi au o evoluţie lentă.

Forma endemică a sarcomului Kaposi se întâlneşte mai frecvent în Africa, predominant la bărbaţi (bărbaţi:femei = 20:1) şi copii HIV negativi. Din punct de vedere clinic, se aseamănă cu forma clasică, dar apariţia bolii la copiii sub vârsta de 10 ani are o evoluţie agresivă, adeseori fatală.

Sarcomul Kaposi asociat cu SIDA apare la pacienţii cu infecţie HIV şi reprezintă forma cea mai agresivă clinic a sarcomului. Poate apărea în orice stadiu al infecţiei HIV, chiar cu valori normale ale limfocitelor T CD4+. Morbiditatea şi mortalitatea apar prin afectare cutanată (leziunile sunt mai frecvente la nivelul feţei), gastrointestinală sau pulmonară extinsă. La pacienţii cu terapie HAART boala are o evoluţie mai lentă sau poate regresa spontan1;2;5.

Sarcomul Kaposi iatrogen apare la persoanele imunocompromise după transplant de organe sau la cei care primesc terapie imunosupresivă, incidenţa sa fiind mai crescută la persoanele cu transplant renal decât alte tipuri de imunosupresie (incidenţă de până la 5%). Transmiterea infecţiei HHV-8 prin intermediul organelor transplantate de la donatori seropozitivi constituie un factor de risc pentru dezvoltarea SK asociat cu transplantul. De asemenea reactivarea infecţiei la pacienţii cu transplant de organe şi tratament imunosupresor poate fi responsabilă de apariţia SK iatrogen. Reducerea terapiei imunosupresoare determină remisia sarcomului Kaposi1;2;4.

Limfomul asociat cu HHV-8 (PEL) a fost descris pentru prima dată în 1989 la pacienţi infectaţi cu HIV, ca o categorie specială de limfoame ce se dezvoltă la nivelul cavităţilor seroase (pleură, pericard, peritoneu). Este o afecţiune rară ce este responsabilă de 3% din limfoamele asociate cu HIV şi 0.4% din limfoamele non-Hodgkin cu celule mari ale persoanelor HIV negative.

Are o morfologie distinctă comparabilă cu limfomul imunoblastic şi cu limfomul anaplazic cu celule mari şi apare frecvent la bărbaţi. Se prezintă ca un revărsat limfomatos ce rămâne localizat la nivelul cavităţii de origine. Celulele maligne exprimă imunoglobuline clonale şi CD45 pe suprafaţă indicând originea în limfocitele B, deşi antigenele specifice celulei lipsesc. Celulele tumorale infectate cu HHV-8 sunt frecvent coinfectate cu virusul Epstein-Barr.

Prognosticul este rezervat, decesul producându-se în câteva luni de la diagnostic1;2.

Boala Castleman este o afecţiune limfoproliferativă rară, descrisă în 1956, ce se prezintă sub 2 forme: localizată şi multicentrică. Forma localizată nu este asociată cu HHV-8. Virusul este asociat aproape întotdeauna (80%) cu boala Castleman la pacienţii HIV pozitivi şi în circa 50% cazuri la persoanele HIV negative. Celulele infectate cu HHV-8 sunt localizate în zona de mantă a foliculului limfatic de la nivelul ganglionilor. IL-6, interleukina care determină diferenţierea limfocitelor B în plasmocite, se găseşte în concentraţii crescute în centrul germinativ al foliculului limfatic, explicând numărul mare de plasmocite în ser.

Forma multicentrică se asociază cu febră, hepatosplenomegalie şi limfadenopatie generalizată, are o evoluţie agresivă, frecvent fatală.

Recomandări pentru determinarea HHV-8: IgG

  • utilitate în diagnosticul infecţiilor HHV-8 primare, latente, persistente sau reactivate;
  • evaluarea statusului serologic al pacienţilor care urmează să primească un transplant de organe solide pentru a estima riscul de transmitere a virusului prin intermediul grefei şi de dezvoltare  ulterioară a SK;
  • monitorizarea titrului de anticorpi la pacienţii seropozitivi cu transplant de organe şi terapie imunosupresoare;
  • evaluarea statusului serologic şi monitorizarea titrului de anticorpi la pacienţii HIV pozitivi3;4.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial3.    

Specimen recoltat – sânge venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare3.

Volum probă – minim 2 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, hemolitic sau contaminat bacterian2.

Stabilitate probă 2 săptămâni la 2-8°C; timp îndelungat la –20°C; evitaţi decongelarea/recongelarea repetată3.

Metodă imunofluorescenţă indirectă IFA3.

Valori de referinţă

HHV-8 IgG <1/100: Negativ
Rezultatele se exprimă sub forma unui titru3.

Interpretarea rezultatelor

Pacienţii cu anti-HHV-8 IgG negativi care urmează să primească un transplant de organe de la donatori seropozitivi prezintă un risc crescut de a dezvolta SK postransplant.
Un rezultat pozitiv indică expunerea la HHV-8 fără a se putea preciza momentul dobândirii infecţiei4.
O creştere de 3-4 ori a titrului de anticorpi pe seruri-perechi este sugestivă pentru o infecţie HHV-8 progresivă.
Demonstrarea unei seroconversii sau a unui titru de anticorpi în creştere la pacienţii HIV pozitivi indică un risc crescut de dezvoltare a SK3.

Limite şi interferenţe

La pacienţii cu afecţiuni autoimune se pot obţine reacţii pozitive nespecifice.
Dacă proba este recoltată într-un stadiu timpuriu al infecţiei anticorpii IgG pot fi absenţi4.

Bibliografie

 1. Daniel C Edelman. Human herpesvirus 8 – A novel human pathogen. In Virology Journal, 2005, 2:78.
2. Kenneth M. Kaye. Kaposi’s Sarcoma-Associated Herpesvirus Tzpe 8. In Mandell, Douglas,and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2017-2021.
3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories Test Catalogs and Guides. Human Herpesvirus-8 Antibody, IgG, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication
Abonează-te la Newsletter