facebook

Virus varicelo-zosterian-Anticorpi IgA, IgG, IgM

130 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informatii generale si recomandari pentru determinare

Virusul varicelo-zosterian (VZV), membru al familiei Herpesviridae, este agentul etiologic a doua boli exantematoase: varicela in cadrul infectiei primare si herpes zoster in cazul reactivarii infectiei.

Varicela este o viroza eruptiva a copilariei caracterizata prin leziuni cutanate (vezicule, pustule) distribuite centripet (cantonate in special pe trunchi si mai putin pe extremitati), care se dezvolta in valuri succesive. Persoanele afectate (in special copii) reprezinta sursa de infectie  in perioada de incubatie (10-20 zile) si in primele zile de boala. Leziunile cutanate pe cale de vindecare (crustele) permit rareori izolarea virusului1;2.

Varicela este extrem de contagioasa, survine sezonier si in epidemii; transmiterea se face pe cale respiratorie prin aerosoli contaminati. In majoritatea cazurilor boala are o evolutie benigna, iar complicatiile sunt rare (pneumonii, encefalite), indicand cel mai frecvent existenta unei imunodepresii a gazdei. Raspunsul imun umoral se caracterizeaza prin aparitia in primele 2-5 zile de la debut a anticorpilor de tip  IgM urmata de cea a anticorpilor IgG. Spre deosebire de  IgM care dispar in prima luna, IgG persista intreaga viata1;3.

Desi boala se vindeca aparent fara urmari si determina imunitate fata de infectia primara, VZV prezinta o caracteristica comuna  herpesvirusurilor si anume persistenta in stare latenta in ganglionii senzitivi de pe traiectul radacinii dorsale a nervilor spinali si a nervilor cranieni. Mecanismul reactivarii VZV care rezulta in aparitia herpes zosterului este necunoscut; reactivarile apar  la intervale de timp care depasesc de obicei mai multe decade si se pot produce ca urmare a scaderii imunitatii prin stress, oboseala, traume, senescenta, medicamente imunosupresoare. Herpesul zoster debuteaza printr-o durere acuta intr-un teritoriu cutanat aferent unui ganglion senzitiv. Durerile sunt insotite ulterior de aparitia  unei eruptii veziculare unilaterale limitate la acelasi areal cutanat, prin migrarea VZV reactivat de-a lungul traiectului nervos pana la nivelul dermului. Nevralgia post herpes-zoster poate persista mult timp dupa vindecarea leziunilor eruptive, uneori chiar toata viata. Cel mai frecvent sunt afectate dermatoamele toracice si lombare. In cazul in care este afectata prima ramura a nervului cranian V (trigemen) se dezvolta un proces grav, care poate afecta vederea,  denumit herpes zoster ophthalmicus. Structurile afectate in mod obisnuit includ: pleoapele, conjunctiva, episclera si sclera (edem periorbital si conjunctival, suprainfectie stafilococica, atrofie sclerala focala), corneea (keratita epiteliala punctata pana la keratopatie neurotrofica), precum si camera anterioara (uveita ce poate conduce la glaucom si cataracta).

Atunci cand este afectat ganglionul geniculat de pe traiectul nervului intermediar (VII’) se produce sindromul Ramsey Hunt cu durere si eruptie veziculara la nivelul conductului auditiv extern, pierderea simtului gustului in cele doua treimi anterioare ale limbii impreuna cu paralizie faciala ipsilaterala.

Clasic, infectiile VZV afecteaza ganglionii senzitivi; cu toate acestea sunt descrise si afectari ale neuronilor din cornul anterior (asemenea celor induse de virusul polio) cu paralizii consecutive3.

Anumite categorii de persoane sunt susceptibile de a dezvolta reactii severe neobisnuite la infectiile VZV.

La gravide infectia dobandita in prima jumatate de sarcina se poate transmite transplacentar la fat si determina in 1-2% din cazuri varicela congenitala (cicatrizari cutanate, hipoplazia extremitatilor, anomalii oculare, tulburari SNC). In cea de-a doua jumatate a sarcinii (cu exceptia ultimelor 5 zile) infectia mamei nu are consecinte asupra fatului datorita transmiterii transplacentare de anticorpi protectori.

Varicela perinatala se asociaza cu mortalitate mare (~ 30%) atunci cand boala materna apare cu 5 zile inainte de travaliu sau in primele 48 ore postpartum. Copiii afectati dezvolta boala progresiva ce se manifesta la nivelul organelor viscerale, in special plamanul, ca urmare a lipsei de anticorpi protectori de la mama si a imaturitatii sistemului imun al nou-nascutului.

Pacientii imunodeprimati din spitale pot contracta infectii nozocomiale severe de la alte persoane cu infectii VZV active. Sunt frecvente si asociate cu mortalitate ridicata infectiile pulmonare, hepatice si SNC2;3.

Infectia primara (varicela) poate fi prevenita prin vaccinare; aceasta se recomanda copiilor sanatosi si adultilor susceptibili (femei seronegative care planuiesc o sarcina, persoane seronegative inaintea transplantului de organe sau a medicatiei imunosupresoare)1;3.

Diagnosticul serologic al infectiilor VZV are la baza depistarea anticorpilor IgG, IgA si IgM. In timp ce tabloul clinic al infectei VZV este in general caracteristic si sugereaza diagnosticul, evaluarea serologica este necesara la pacientii cu manifestari atipice, pneumonie, infectii SNC precum si in cazul infectiilor survenite in cursul sarcinii sau la nastere. Pentru profilaxia infectiilor nozocomiale este important screening-ul serologic al persoanelor care lucreaza in unitatile spitalicesti. De asemenea testele serologice sunt utile pentru evaluarea eficientei imunizarii prin vaccinare1;2.

Pregatire pacient – testele nu necesita o pregatire prealabila1.

Specimen recoltat – sange venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare1.

Volum proba – minim 2 mL ser1.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat1.

Stabilitate proba – serul separat este stabil cateva ore la temperatura camerei 18-30ºC; cateva zile la 2-8ºC; perioada mai indelungata la –20ºC. Evitati congelarea/decongelarea repetata1.

Metoda ELISA; testul foloseste ca antigene glicoproteine de invelis (gp) si detecteaza astfel anticorpii neutralizanti1.

Valori de referinta

IgG

Negativ:  < 50    mUI/mL

Echivoc: 50-100 mUI/mL

Pozitiv:    >100   mUI/mL

 IgA

 

Negativ:  < 20   U/mL

Echivoc: 20-25  U/mL

Pozitiv:    >25    U/mL

 IgM

 

Negativ:  < 20   U/mL

Echivoc: 20-25  U/mL

Pozitiv:    >25    U/mL1.

Interpretarea rezultatelor

In timp ce detectarea anticorpilor VZV-IgM si VZV-IgG indica cel mai adesea o infectie primara, reactivarile sunt caracterizate in mod obisnuit prin prezenta anticorpilor VZV-IgA si printr-o crestere marcata a anticorpilor VZV-IgG1.

Obtinerea unor rezultate negative pentru cele 3 tipuri de anticorpi indica absenta expunerii anterioare la VZV si deci lipsa imunitatii si susceptibilitatea fata de infectie.

Un rezultat negativ pentru VZV-IgM si VZV-IgA in prezenta detectarii anticorpilor VZV-IgG indica o expunere anterioara la VZV si prezenta imunitatii fata de infectia primara (varicela). Detectarea anticorpilor VZV-IgG post-vaccinare confirma eficienta imunizarii1;2.

Limite si interferente

Absenta anticorpilor specifici nu exclude o infectie VZV. In cazul suspiciunii de infectie recenta se recomanda retestarea peste 2-3 saptamani. Obtinerea unor rezultate echivoce impune de asemenea repetarea testelor in decurs de 10-14 zile. La pacientii imunodeprimati rezultatele testelor pot fi uneori dificil de interpretat2.

 

Bibliografie

1.Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2.Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Varicella-Zoster Virus (VZV) Antibody, IgG and IgM, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

3. Richard J. Whitley. Varicella-Zoster Virus. In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 1963-1968.

Abonează-te la Newsletter