facebook

Virusul rujeolei IgG in LCR/ser

270 Lei

Informatii generale

Pojarul este o boala infectioasa determinata de virusul rujeolic, ce face parte din genul Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, alaturi de virusul urlian, virusul sincitial respirator si virusurile parainfluenzae. Infectia clinica cu virusul rujeolic este caracterizata printr-o faza prodromala cu febra mare, tuse, coriza, conjunctivita, stare generala alterata si semnul Koplik (enantemul specific), urmata de eruptia cutanata maculo-papuloasa. Aceasta se dezvolta initial in spatele urechilor si pe frunte, raspandindu-se ulterior la nivelul toracelui. Rujeola este extrem de contagioasa, femeile gravide, persoanele imunocompromise, precum si cele cu deficit nutritional avand un risc crescut pentru complicatii grave ca pneumonia si implicarea sistemului nervos central.

Complicatiile neurologice din rujeola includ: encefalomielita, encefalita, panencefalita sclerozanta subacuta, sindromul Guillain-Barré, hemiplegia sau nevrita retrobulbara.

Encefalita rujeolica  acuta este o complicatie severa, cu o frecventa de aproximativ 1 la 1000-2000 cazuri. Rata de mortalitate este de aproximativ 15%, iar 20-40% din supravietuitori raman cu sechele neurologice. Encefalita se manifesta, de obicei, la 2-5 zile de la aparitia exantemului cu febra, cefalee, convulsii sau modificari ale starii de constienta. 50% din pacientii cu rujeola, fara semne de afectare neuronala, prezinta anomalii pe EEG, ceea ce sugereaza invazia virala a sistemului nervos central. Acest lucru a fost demonstrat prin izolarea la nivel cerebral a virusului rujeolic de la pacientii decedati in urma encefalitei rujeoloase. Cu toate acestea, izolarea virusului este o tehnica laborioasa ce nu se efectueaza de rutina in laboratoare. Intr-un studiu efectuat pe 19 pacienti cu encefalita rujeolica s-a concluzionat ca nu exista dovezi ale sintezei intratecale de anticorpi anti virus rujeolic, ceea ce sugereaza ca mecanisme imunologice si nu multiplicarea virala sunt implicate in patologia encefalitei.

Forma subacuta a encefalitei apare doar la pacientii imunodeprimati (mai frecvent la copiii cu leucemie supusi radioterapiei). Dupa o perioada de incubatie de 5-6 luni boala se manifesta cu convulsii focale, hemiplegie si coma. Adesea este confundata cu PESS, dar cursul bolii este mult mai rapid si moartea survine in cateva saptamani sau luni. In LCR titrul anticorpilor impotriva rujeolei este scazut sau nedetectabil.  

Panencefalita sclerozanta subacuta (PESS) este o boala degenerativa rara, tardiva, cu o incidenta de aproximativ 1 la 100 000 de cazuri. Reprezinta o afectiune progresiva, insidioasa de obicei, fatala, care apare cel mai frecvent la 6-8 ani de la infectia initiala.  50% din pacientii cu PESS au contractat virusul rujeolic inainte de varsta de 2 ani; este vorba de fapt de o infectie persistenta cu un virus rujeolic rezistent la mecanismele imune ale organismului (rezistenta datorata probil unei mutatii a virusului). Evolutia este variabila, dar, de obicei, se caracterizeaza prin deteriorare intelectuala, convulsii, afectarea nervului optic, ataxie cerebeloasa, coma si moarte in 2-5 ani. Atat in LCR, cat si in ser se inregistreaza titruri ridicate de anticorpi anti-virus rujeolic4;5;6;7.

Alaturi de cresterile marcate ale sintezei intratecale de anticorpi virus-specifici in PESS, sunt inregistrate frecvent cresteri mai mici in scleroza multipla, ca parte a reactiei MRZ3. Prezenta intratecala a anticorpilor specifici trebuie evaluata luand in considerare variabilele esentiale ale lichidului cefalo-rahidian, cum ar fi: celularitatea, concentratia totala a anticorpilor IgG, concentratia albuminei. Pentru o cuantificare mai veridica a sintezei intratecale de imunoglobuline, trebuie aplicata o functie hiperbolica pentru a distinge intre fractiunile proteice derivate din sange si, respective, SNC prezente in LCR (diagrama lui Reiber)2.

Recomandari pentru determinarea virusului rujeolic – IgG in LCR/ser diagnosticul PESS; utilitate in diagnosticul sclerozei multiple (ca parte a reactiei MRZ) impreuna cu determinarea benzilor oligoclonale2;3.

Specimen recoltat se recolteaza obligatoriu 2 probe: a) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara si b) sange venos2.

Recipient de recoltare – a) recipient steril; b) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2.

Prelucrare  necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare2.

Volum minim proba – 1) 2 mL; 2) 1mL2.

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat; plasma in loc de ser2.                

Stabilitate proba 7 zile la  2-80C atat pentru ser cat si pentru LCR2.

Metoda nefelometrica (pentru determinarea albuminei, anticorpilor totali IgG in ser si LCR); ELISA (pentru determinarea anticorpilor specifici in ser si LCR)2.

Valori de referinta, comunicarea si interpretarea rezultatelor

Pe buletinul final de rezultate sunt comunicati urmatorii parametri:

Denumire parametru

Valori de referinta

Albumina in LCR

100-350 mg/L

Albumina in ser

36.6-51 g/L

Indice albuminic QAlb

< 9

IgG in LCR

<40 mg/L

IgG in ser

7-16 g/L

IgG in LCR/IgG in ser (QIgG)

< 3

Index IgG (QIgG/ Qalb)

< 0.7

Virus rujeolic IgG ASI

<1.3

Buletinul va contine si interpretarea rezultatelor conform diagramei Reiber, cu urmatoarele situatii posibile:

-bariera hematoencefalica integra; sinteza intratecala de imunoglobuline IgG absenta;

-bariera hematoencefalica alterata; prezenta sinteza intratecala de imunoglobuline IgG; 

-bariera hematoencefalica alterata; sinteza intratecala de imunoglobuline IgG; 

-bariera hematoencefalica integra; prezenta sinteza intratecala de imunoglobuline IgG2. 

Pentru anticorpii IgG, indicele anticorpilor specifici (index specific antibodies = ASI) ASI este calculat conform formulei:

ASI = Qspec / QIgG.

Qspec = coeficientul anticorpilor IgG specifici = anticorpi IgG specifici in LCR/anticorpi IgG specifici in ser.

QIgG = coeficientul anticorpilor IgG totali = anticorpi IgG in LCR/anticorpi IgG in ser.

Daca este necesar (QIgG > Qlim) se va efectua corectia pentru sinteza locala de IgG policlonale:

ASI = Qspec / Qlim.

Qlim reprezinta fractia anticorpilor  IgG din LCR care provin numai din sange si se calculeaza cu ajutorul unei formule din indicele albuminic individual (Qalb).

In mod normal ASI <1.3. Valorile ASI 1.3-1.5 constituie un rezultat echivoc. O valoare a ASI mai mare de 1.5 indica o productie locala crescuta de anticorpi specifici1;2.

In PESS ASI poate avea valori mai mari de 203.

  

Bibliografie

1. Hansotto Reiber, Peter Lange. Quantification of Virus-Specific Antibodies in Cerebrospinal Fluid and Serum: Sensitive and Specific Detection of Antibody Synthesis in Brain. In Clinical Chemistry, 37/7, 1153-1160, 1991.

2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog

3. Lothar Thomas. Laboratory diagnosis of neurological diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1308 – 1325.

4. Madelena Dragan, Ileana Rebedea Boli infectioase. Rujeola, Editura Medicala, 2000, 99-105.

5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Rubeola (Measles) Antibodies, IgM, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.

6. Selina SP Chen, Glenn J Fennelly, Measles, www.emedicine.medscape.com, . Ref Type: Internet Communication.

7. www.virology-online.com. Clinical Manifestations of Measles Virus Infections. Ref Type: Internet Communication.

Abonează-te la Newsletter