facebook

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)

6 Lei
Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Informaţii generale

Sedimentarea hematiilor apare atunci când eritrocitele agregă sub forma unei coloane. In mod normal hematiile dintr-o probă de sânge sedimentează lent datorită încărcăturii de suprafaţă negative a acestora, care face ca celulele adiacente să se respingă când distanţa intercelulară scade sub un nivel minim. In anumite afecţiuni care determină creşterea proteinelor de fază acută (α-globuline, fibrinogen) sau imunoglobulinelor, proteinele plasmatice se ataşează pe suprafaţa hematiilor şi reduc potenţialul de suprafaţă determinând agregarea hematiilor şi creşterea sedimentării acestora1;2.

VSH-ul reprezintă rata la care sedimentează hematiile dintr-o probă de sânge anticoagulat într-o oră. Cu cât hematiile sedimentează mai repede, cu atât VSH-ul este mai mare, fiind un indicator de răspuns de fază acută. O creştere a VSH-ului apare la cel puţin 24 ore după iniţierea răspunsului inflamator, iar după încheierea răspunsului de fază acută scade cu un timp de înjumătăţire de 96-144 ore.

In comparaţie cu CRP şi amiloidul A seric, VSH-ul este crescut şi în situaţiile în care se produce creşterea concentraţiei imunoglobulinelor, complexelor imune şi altor proteine2.

Indicaţii

  • Test screening în suspiciunea de reacţii inflamatorii, infecţii, boli autoimune, discrazii plasmocitare.
  • Monitorizarea evoluţiei şi tratamentului în anumite boli: arterită temporală, polimialgie reumatică, artrită reumatoidă, reumatism articular acut, lupus eritematos sistemic, boala Hodgkin, tuberculoză, endocardită bacteriană.
  • Diagnosticul arteritei temporale, polimialgiei reumatice3.

VSH-ul nu este un test diagnostic pentru o anumită boală şi nu trebuie utilizat pentru screening-ul pacienţilor asimptomatici1.

Pregătire pacient – à jeun/postprandial; o masă lipidică poate determina alterări plasmatice1;4.

Specimen recoltat – sânge venos4.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de sodiu 3.8% tamponat sau vacutainer cu EDTA K3 (pentru metoda microfotometrică capilară)4.

Cantitate recoltată – cât permite vacuumul4.

Cauze de respingere a probei – cantitate insuficientă, specimen coagulat, specimen hemolizat5.

Stabilitate probă

  • 2 ore la temperatura camerei (18-26°C); testul ar trebui efectuat la cel mult 2 ore după recoltare. Dacă este ratată citirea la 1 oră, sângele nu poate fi remixat şi refolosit pentru VSH. Testul trebuie efectuat la temperatura camerei4.
  • 12 ore la 2-8°C; dacă sângele a fost refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei înaintea efectuării testului4.
  • 24 ore la 4 – 8 ° C – pentru probele recoltate pe K3 EDTA; sângele refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei înaintea efectuării testului4.

Metode

  • metoda manuală Westergren: se aşează tubul în poziţie verticală într-un suport gradat milimetric şi se citeşte nivelul de sedimentare a hematiilor în mm după 1 ora; în unele teste este citit rezultatul şi după un interval de 2 ore, dar acesta nu furnizează informaţii suplimentare2;4.
  • metoda automată de citire VSH (cu ajutorul unui sistem de raze infraroşii)4.
  • metoda microfotometrică capilară: măsoară capacitatea de agregare a eritrocitelor (prima etapă a sedimentării) în prezenţa aglomerinelor, la 37°C4.

Valori de referinţă6

Bărbaţi:                                                                  Femei:

<50 ani:    <15 mm/h                                          <50 ani:     <20 mm/h

50-85 ani: <20 mm/h                                         50-85 ani: < 30 mm/h

>85 ani:    <30 mm/h                                          >85 ani:     <42 mm/h

 

Copii (0-18 ani): <10 mm/h

Sarcina (săptămânile 1-20): 18-48 mm/h           Sarcina (săptămânile 21-40): 30-70 mm/h          

Semnificaţie clinică 

1. VSH crescut

  • Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul şi monitorizarea arteritei temporale, artritei reumatoide şi polimialgiei reumatice.
  • Infecţii, pneumonii, sifilis, tuberculoză, endocardită bacteriană subacută.
  • Boli inflamatorii: boala inflamatorie pelvină acută, guta, artrita, nefrita, nefroza.
  • Boli neoplazice.
  • Creşterea imunoglobulinelor serice, mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström.
  • Intoxicaţii acute cu metale grele.
  • Distrucţii tisulare/celulare, infarct miocardic acut, postoperator (valorile crescute se pot menţine până la 1 lună).
  • Toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism.
  • Anemia acută sau din bolile cronice.

! Un VSH moderat crescut trebuie întotdeauna investigat1;3.

2. VSH normal:

  • Policitemie vera.
  • Anemie feriprivă.
  • Infecţii virale necomplicate, mononucleoza infecţioasă.
  • Insuficienţa cardiacă congestivă, boala renală activă cu insuficienţă cardiacă.
  • Alergie acută.
  • Ulcer peptic.

! Un VSH normal nu exclude o boală organică non-inflamatorie, disfuncţie de organ/neoplazie1;2.

Valori critice – creşteri extreme ale VSH apar în limfoame, carcinoame maligne de colon/sân, mielom multiplu şi artrita reumatoidă1.

VSH >100 mm/h apare în: metastaze, boli renale (în special cele cu azotemie), infecţii severe (osteomielită, endocardită bacteriană subacută), polimialgie reumatică2.

Limite şi interferenţe

1. Variaţii fiziologice:

  • Menstruaţia: VSH-ul creşte în timpul ciclului menstrual, atingând nivelul maxim în faza premenstruală şi scăzând în timpul menstruaţiei1.
  • Sarcina: VSH-ul creşte continuu începând cu a 4-a săptămână de sarcină până în a 3-a săptămână postpartum3 şi atinge un nivel maxim de până la 45 mm/h în prima săptămână postpartum1.
  • Nou-născuţi: VSH-ul este scăzut datorită hematocritului crescut şi nivelului scăzut de fibrinogen1.
  • Femei vârstnice (70-89 ani) aparent sănătoase pot avea un VSH foarte mare (până la 60 mm/h)1.

2. Factori care determină VSH crescut:

  • Sânge refrigerat1.
  • Anemia: datorită numărului scăzut de eritrocite; în anemia feriprivă creşterea VSH nu corespunde numărului de eritrocite deoarece microcitoza concomitentă încetineşte sedimentarea hematiilor.
  • Macrocitoza.
  • Medicamente: contraceptive orale, dextrani  (datorită absorbţiei pe suprafaţa eritrocitelor), anticonvulsivante, aspirina, carbamazepina, cefalotin, ciclosporina A, dexametazona, etretinat, fluvastatin, hidralazina, indometacin, isotretinoin, lomefloxacin, metisergid, misoprostol, ofloxacin, procainamida, propafenona, quinina, sulfametoxazol, zolpidem1;2.

3. Factori care scad VSH-ul:

  • Temperaturi >20-24°C2.
  •  Hiperglicemia1.
  •  Hiperlipoproteinemia (in special chilomicronii)2.
  •  Hipofibrinogenemia.
  •  Policitemia.
  •  Hiperleucocitoza1.
  •  Prezenţa de eritrocite anormale: microcite, drepanocite, echinocite, poichilocite, stomatocite, acantocite, sferocite (prin scăderea suprafeţei necesare pentru agregarea hematiilor)4.
  •  Casexia3.
    Medicamente: aspirina, aur, corticotropin, ciclofosfamida, glucocorticoizi, hidroxiclorochina, metotrexat, antiinflamatorii nesteroidiene, penicilamina, sulfasalzina, tamoxifen, trimetoprim1.

 

Bibliografie

  1. Fischbach F, Dunning III M. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests, Philadelphia, 8 Ed, 2009, 110-111, 1237.
  2. Thomas L. Tests for the Diagnosis of Inflammation. In Clinical Laboratory Diagnostics, First Edition, Frankfurt/Main, 1998, 698-699.
  3. Wallach J. Interpretarea testelor de diagnostic, Ed VII, Trad Ionescu R, Dragomir M, Ed Ştiinţelor Medicale, Buc, 115-117.
  4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2015. Ref Type: Catalog
  5. DeMott W, Tilzer L. Hematology. In Laboratory Test Handbook, 3rd Edition, Hudson (Cleveland), 1994, 599-600.
  6. Chernecky CC, Berger JB. Laboratory Tests and Diagnostic Procedures. Sixth Edition, 2013. Elsevier Saunders.
Abonează-te la Newsletter