facebook

Diagnosticul de laborator al Bolii Lyme

Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

poza

Studiul diferenţelor antigenice dintre tulpinile izolate în America şi Europa a permis recunoaşterea implicării în patologia umană a trei genospecii care alcătuiesc complexul Borrelia Burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate în America de Nord), B. garinii şi B. afzelii. In Europa circulă toate cele trei genospecii, dar predomină B. garinii şi B. afzelii1;4;5;6

Diagnosticul bolii Lyme este stabilit frecvent prin recunoaşterea clinică a eritemului migrator (EM) în timpul primului stadiu al infecţiei. Când acest EM este absent, atipic sau nerecunoscut sunt necesare alte metode pentru a preciza diagnosticul4.

Diagnosticul de laborator al bolii Lyme se poate realiza prin:

borelioza-02

• Microscopia directă prin vizualizarea spirochetelor
• Culturi bacteriene
• Tehnici moleculare
• Reacţii serologice ce pun in evidenţă răspunsul imun
• Testul de transformare limfoblastică (LTT)
Microscopia directă este o metodă folosită mai frecvent în depistarea speciilor de Borrelia ce determină Febra recurentă (B. recurrentis, B. hispanica, B. caucasica). Borrelia Burgdorferi poate fi vizualizată pe secţiuni tisulare după colorare prin impregnaţie argentică. Numărul de spirochete în sânge la pacienţii cu boala Lyme este în general sub limita de detecţie microscopică1; 2.
Culturile bacteriene: sunt laborioase şi costisitoare, frecvent de competenţa laboratoarelor de referinţă. Produsele patologice cultivabile sunt: sânge, piele, LCR, lichid sinovial sau chiar căpuşa care a determinat muşcătura. Mediul de cultură mai frecvent folosit este mediul BSK II (Barbour- Stoenner-Kelly), cu incubare la 30-33°C, în microaerofilie, pozitivitatea urmărindu-se prin microscopie pe fond întunecat, cel puţin 4-6 săptămâni 1;2;5;6.

Produsele patologice recomandate în diagnosticul de laborator al bolii Lyme sunt diferite, în funcţie de stadiul bolii1:

Manifestări clinice Detecţie directă prin PCR sau cultură Detecţie indirectă prin anticorpi
STADIUL I

(câteva zile-săptămâni de la muşcătura căpuşei)

  • EM – Biopsie piele
  • Ser
STADIUL II

(câteva săptămâni – luni de la muşcătura căpuşei)

  • EM diseminat – Biopsie piele
  • Cardita – Biopsie endomiocard
  • Neuroborelioza – LCR
  • Ser
  • Ser
  • Pereche ser/ LCR
STADIUL III

(câteva luni- ani de la muşcătura căpuşei)

  • Artrita – Lichid sinovial
  • ACA – Biopsie piele
  • Neuroborelioza cronică – LCR
  • Ser
  • Ser
  • Pereche ser/ LCR

Legenda:

EM- eritem migrator; ACA- achromodermatita cronică atrofică

Tehnicile moleculare se bazează pe amplificarea unei regiuni specifice a genomului bacterian. Au o sensibilitate mai mare decât cultura în cazul prelevatelor bioptice, a sângelui şi a lichidului articular, spre deosebire de LCR şi urină unde rezultatele studiilor nu au fost satisfăcătoare 1;6. Există laboratoare care folosesc această tehnică pentru a extrage materialul  genetic al Borreliei direct din căpuşa care a determinat muşcătura, precizând dacă aceasta a fost infectată sau nu. Un rezultat negativ nu exclude infecţia cu Borrelia, în timp ce un rezultat pozitiv în afara contextului clinic, nu confirmă diagnosticul 5.

Sensibilitatea metodei PCR – ADN Borrelia7:

PRODUS PATOLOGIC SENSIBILITATE %
Biopsie piele (EM si ACA) 50-70
LCR Stadiul  I      60 Stadiul  II     30
Biopsie  articulară 50-70
Sânge < 10

Reacţiile  serologice detectează anticorpii specifici anti-Borrelia de tip Ig.M şi Ig.G şi sunt cele mai folosite teste în diagnosticul bolii Lyme.

Pentru a creşte acurateţea rezultatelor serologice, CDC (Centers for Disease Control and Prevention) a propus încă din 1994 un algoritm de diagnostic compus din două etape1;4;5;6.

• In prima etapă se foloseşte un test EIA (Enzyme Immunoassay) sau IFA (immunofluorescence assay). Aceste teste au o sensibilitate crescută, ceea ce conferă siguranţa că la un rezultat negativ probabilitatea ca acea persoană să aibă boala este foarte mică.
La pacienţii suspecţi de boala Lyme în faza iniţială a bolii cu serologie negativă, evidenţierea infecţiei se poate obţine prin testarea în pereche a serurilor din perioada acută şi de convalescenţă a bolii4. Dacă rezultatul acestei etape este pozitiv sau indeteminant (echivoc), se continuă cu etapa a doua, pentru confirmarea rezultatului.
• Etapa a doua constă în efectuarea testului Western blot. Acest test are o specificitate mare, ceea ce înseamnă că va fi pozitiv doar la persoanele care sunt într-adevăr infectate.
Rezultatele la Western blot sunt communicate pozitiv sau negativ. In cazul în care rezultatul este negativ, dar există suspiciune de boală (recoltarea s-a efectuat timpuriu), se recomandă repetarea recoltării după câteva săptămani.
Pentru diagnosticul neuroboreliozei se recomandă detecţia producerii intratecale de anticorpi anti Borrelia. Acest lucru se realizează prin testarea în pereche a LCR-ului şi serului obţinute prin recoltă în acelaşi zi. Prezenţa unui titru de anticorpi mai mare în LCR decât în ser se stabileşte calculând un index şi certifică diagnosticul de neuroborelioză1.

Sensibilitatea metodei Western blot în detectarea anticorpilor de tip IgM şi IgG în funcţie de stadiul bolii7:

STADIUL BOLII SENSIBILITATE ANTICORPI
I 20-50 % Predomină IgM
II 70-90 % Prezente ambele clase Ig M si Ig G
III 90-100 % Frecvent doar IgG

Limitele şi interferenţele testelor serologice

cion

Rezultate fals negative pot fi obţinute când testarea se efectuează la debutul bolii, iar titrul de anticorpi este încă redus5. Antibioticoterapia administrată în primul stadiu al infecţiei, timpuriu, poate supresa producerea de anticorpi 5. La persoane imunodeprimate şi la femei însărcinate rezultatele obţinute sunt dificil de interpretat8.
Rezultate fals pozitive pot fi obţinute la pacienţii cu alte boli produse de spirochete (sifilis, febra recurentă, leptospiroza), boli autoimune 2;5;6;8. Rezultatele pozitive ale pacienţilor care au primit transfuzii de sânge în ultimele luni se recomandă a fi interpretate cu prudenţă7.
In boala Lyme diagnosticul de laborator trebuie folosit pentru a sprijini diagnosticul clinic, care se bazează pe date clinice şi anamneză.
Diagnosticul bolii Lyme rămâne o provocare în cazurile ambigue clinic, cu serologie indeterminantă şi PCR negativ.
Aceste cazuri au suscitat interesul cercetătorilor care, în decursul anilor ’90 au pus la punct o nouă metodă folosind răspunsul imun specific al organismului:

Testul de transformare limfoblastică (LTT)

cion-02

Metoda a fost validată în Europa şi este folosită cu aplicaţii în diagnosticul agenţilor infecţioşi, alergii medicamentoase sau alimentare. Testul se bazează pe principiul diviziunii celulare limfocitare induse de contactul cu antigenul “specific”. O reacţie pozitivă la LTT demonstrează existenţa limfocitelor antigen-specifice (celule cu memorie) în sângele pacientului3;7. Intensitatea reacţiei LTT este evaluată cu ajutorul indexului de stimulare (SI). Un test LTT pozitiv arată expunerea actuală a sistemului imun la patogen şi prin aceasta o infecţie activă. După tratament antibiotic valorile SI scad sau reacţia LTT devine negativă reprezentând astfel un instrument important în monitorizarea eficienţei terapiei3;7.
 linie
Dr. Cristea Violeta
Medic Specialist Medicină de Laborator,
Laborator Synevo Bucureşti

Bibliografie:

1. Bettina Wilske, Barbara J. B. Johnson, and Martin E. Schriefer. Borrelia In:Patrick R. Murray et     al. – “Manual of Clinical Microbiology, 9th ed. , 2007 , 62: 971- 986.

2. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. The Spirochetes.In Diagnostic   Microbiology, Twelfth Edition, 2007, 48: 533–541.

3. Elizabeth Valentine-Thon, Karsten Ilsemann, Martin Sandkamp A novel lymphocyte transformation test (LTT-MELISA®) for Lyme borreliosis. In Diagnostic Microbiology and Infectious Disease, Volume 57, Issue 1, January 2007, Pages 27-34

4. Maria E. Aguero-Rosenfeld. Detection of Borrelia burgdorferi Antibodies. In Clinical Microbiology Procedures   Handbook, AMS, 2007; 11.6.1.

5. P. Rocco La Sala, Michael B. Smith. Spirochete Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Twenty-First Edition, 2007,58, 1059- 1074.

6. Koneman’s, Spirochetal infections. In: Color atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Sixth Edition, 2006, 20: 1125-1150.

7. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank- Peter Schmidt, Rudiger von Baehr und Hans-Dieter Volk. Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme borreliosis. In J Lab Med, 2007; 31(3).

8. www.mayomedicallaboratories.com. Test Catalog. Lyme Disease Antibody, Western Blot,Serum. Ref Type: Internet Communication, 2010.

Abonează-te la Newsletter