Boala Lyme este o boala multisistemica aparuta dupa muscatura de capusa infectata cu Borrelia burgdorferi.

Studiul diferentelor antigenice dintre tulpinile izolate in America si Europa a permis recunoasterea implicarii in patologia umana a trei genospecii care alcatuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate in America de Nord), B. garinii şi B. afzelii. In Europa circula toate cele trei genospecii, dar predomina B. garinii si B. afzelii^1;4;5;6

Diagnosticul bolii Lyme este stabilit frecvent prin recunoasterea clinica a eritemului migrator (EM) in timpul primului stadiu al infectiei. Cand acest EM este absent, atipic sau nerecunoscut sunt necesare alte metode pentru a preciza diagnosticul⁴.

Diagnosticul de laborator al bolii Lyme se poate realiza prin:

• Microscopia directa prin vizualizarea spirochetelor

• Culturi bacteriene

• Tehnici moleculare

• Reactii serologice ce pun in evidenta raspunsul imun

• Testul de transformare limfoblastică (LTT)

Microscopia directa este o metoda folosita mai frecvent in depistarea speciilor de Borrelia ce determina Febra recurenta (B. recurrentis, B. hispanica, B. caucasica).

Borrelia burgdorferi poate fi vizualizata pe sectiuni tisulare dupa colorare prin impregnatie argentica. Numarul de spirochete in sange la pacientii cu boala Lyme este in general sub limita de detectie microscopica^{1; 2}.

Culturile bacteriene: sunt laborioase si costisitoare, frecvent de competenta laboratoarelor de referinta.

Produsele patologice cultivabile sunt: sange, piele, LCR, lichid sinovial sau chiar capusa care a determinat muscatura.

Mediul de cultura mai frecvent folosit este mediul BSK II (Barbour- Stoenner-Kelly), cu incubare la 30-33°C, in  microaerofilie, pozitivitatea urmarindu-se prin microscopie pe fond intunecat, cel putin 4-6 saptamani ^1;2;5;6.

Produsele patologice recomandate in diagnosticul de laborator al bolii Lyme sunt diferite, in functie de stadiul bolii¹:

Legenda:

EM- eritem migrator; ACA- achromodermatita cronica atrofica

Tehnicile moleculare se bazeaza pe amplificarea unei regiuni specifice a genomului bacterian.

Au o sensibilitate mai mare decat cultura in cazul prelevatelor bioptice, a sangelui si a lichidului articular, spre deosebire de LCR si urina unde rezultatele  studiilor nu au fost satisfacatoare ^1;6.

Exista laboratoare care folosesc aceasta tehnica pentru a extrage materialul  genetic al Borreliei direct din capusa care a determinat muscatura, precizand daca aceasta a fost infectata sau nu.

Un rezultat negativ nu exclude infectia cu Borrelia, in timp ce un rezultat pozitiv in afara contextului clinic, nu confirma diagnosticul ⁵.

Sensibilitatea metodei PCR – ADN Borrelia⁷:

Reactiile  serologice detecteaza anticorpii specifici anti-Borrelia de tip Ig.M si Ig.G si sunt cele mai folosite teste in diagnosticul bolii Lyme.

Pentru a creste acuratetea rezultatelor serologice, CDC (Centers for Disease Control and Prevention) a propus inca din 1994 un algoritm de diagnostic compus din doua etape^1;4;5;6.

• In prima etapa se foloseste un test EIA (Enzyme Immunoassay) sau IFA (immunofluorescence assay). Aceste teste au o sensibilitate crescuta, ceea ce confera siguranta ca la un rezultat negativ probabilitatea ca acea persoana sa aiba boala este foarte mica.

La pacienti suspecti de boala Lyme in faza initiala a bolii cu serologie negativa, evidentierea infectiei se poate obtine prin testarea in pereche a serurilor din perioada acuta si de convalescenta a bolii⁴.

 Daca rezultatul acestei etape este pozitiv sau indeteminant (echivoc), se continua cu etapa a doua, pentru confirmarea rezultatului.

• Etapa a doua consta in efectuarea testului Western blot. Acest test are o specificitate mare, ceea ce inseamna ca va fi pozitiv doar la persoanele care sunt intr-adevar infectate.

Rezultatele la Western blot sunt communicate pozitiv sau negativ. In cazul in care rezultatul este negativ dar exista suspiciune de boala (recoltarea s-a efectuat timpuriu), se recomanda repetarea recoltarii dupa cateva saptamani.

Pentru diagnosticul neuroboreliozei se recomanda detectia producerii intratecale de anticorpi anti Borrelia. Acest lucru se realizeaza prin testarea in pereche a LCR-ului si serului obtinute prin recolta in acelasi zi. Prezenta unui titru de anticorpi mai mare in LCR decat in ser se stabileste calculand un index si certifica diagnosticul de neuroborelioza¹.

Sensibilitatea metodei Western blot in  detectarea  anticorpilor de tip IgM si IgG in functie de stadiul bolii⁷:

Limitele si interferentele testelor serologice:

Rezultate fals negative pot fi obtinute cand testarea se efectueaza la debutul bolii, iar titrul de anticorpi este inca redus⁵.

Antibioticoterapia administrata in primul stadiu al infectiei , timpuriu, poate supresa producerea de anticorpi ⁵.

La persoane  imunodeprimate si la femei insarcinate rezultatele obtinute sunt dificil de interpretat⁸.

Rezultate fals pozitive pot fi obtinute la pacientii cu alte boli produse de spirochete (sifilis, febra recurenta, leptospiroza), boli autoimune ^2;5;6;8.

Rezultatele pozitive ale pacientilor care au primit transfuzii de sange in ultimele luni se recomanda a fi interpretate cu prudenta⁷.

In boala Lyme diagnosticul de laborator trebuie folosit pentru a sprijini diagnosticul clinic, care se bazeaza pe date clinice si anamneza.

Diagnosticul bolii Lyme ramane o provocare  in cazurile ambigue clinic, cu serologie indeterminanta si PCR negativ. Aceste cazuri au suscitat interesul cercetatorilor care, in decursul anilor ’90 au pus la punct o noua metoda folosind raspunsul imun specific al organismului:

 Testul de transformare limfoblastica (LTT). Metoda a fost validata in Europa si este folosita cu aplicatii in  diagnosticul  agentilor infectiosi, alergii medicamentoase sau alimentare.

Testul se bazează pe principiul diviziunii celulare limfocitare induse de contactul cu antigenul “specific”.O reacţie pozitivă la LTT demonstrează existenţa limfocitelor antigen-specifice (celule cu memorie) în sângele pacientului^3;7. Intensitatea reactiei LTT este evaluata cu ajutorul indexului de stimulare (SI).

Un test LTT pozitiv arata expunerea actuala a sistemului imun la patogen si prin aceasta o infectie activa.  Dupa tratament antibiotic valorile SI scad, sau reactia LTT devine negativa reprezentand astfel un instrument important in monitorizarea eficientei terapiei^3;7.

                                              Dr. Cristea Violeta, medic specialist medicina de laborator

Laboratorul Synevo Bucuresti

Bibliografie:

1.   Bettina Wilske, Barbara J. B. Johnson, and Martin E. Schriefer. Borrelia In:Patrick R. Murray et     al. – “Manual of Clinical Microbiology, 9^th ed. , 2007 , 62: 971- 986.

2. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. The Spirochetes.In Diagnostic   Microbiology, Twelfth Edition, 2007, 48: 533–541.

3. Elizabeth Valentine-Thon, Karsten Ilsemann, Martin Sandkamp A novel lymphocyte transformation test (LTT-MELISA®) for Lyme borreliosis. In Diagnostic Microbiology and Infectious Disease, Volume 57, Issue 1, January 2007, Pages 27-34
4. Maria E. Aguero-Rosenfeld. Detection of Borrelia burgdorferi Antibodies. In Clinical Microbiology Procedures   Handbook, AMS, 2007; 11.6.1.

5. P. Rocco La Sala, Michael B. Smith. Spirochete Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Twenty-First Edition, 2007,58, 1059- 1074.

6. Koneman’s, Spirochetal infections. In: Color atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Sixth Edition, 2006, 20: 1125-1150.

7. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank- Peter Schmidt, Rudiger von Baehr und Hans-Dieter Volk. Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme borreliosis. In J Lab Med, 2007; 31(3).

8. www.mayomedicallaboratories.com. Test Catalog. Lyme Disease Antibody, Western Blot,Serum. Ref Type: Internet Communication, 2010.