facebook

Care sunt investigaţiile prenupţiale?

Trimite pe e-mail acest articol
Printeaza acest articol

Aţi decis că sunteţi făcut unul pentru altul şi tocmai aţi stabilit data marelui eveniment. Sunteţi euforici, încercaţi să puneţi totul la punct dar aflaţi că trebuie să vă faceţi anumite investigaţii medicale obligatorii.

Pentru o parte dintre dumneavoastră, la o prima vedere, pare doar o pierdere de timp.

Dacă nu ştiţi care sunt aceste investigaţii şi care este rolul lor, în acest articol ne-am propus să vă lamurim şi să vă facem să conştientizaţi importanţa lor.

În condiţiile vieţii moderne, analizele prenuptiale (VDRL/TPHA, anticorpi anti-HIV, radiografia pulmonara) reprezintă de fapt o baterie de teste de screening (de triaj) pentru prevenirea şi tratarea unor afecţiuni cu repercusiuni extrem de grave asupra stării de sănătate a cuplului, a celor din anturajul lor, dar mai ales, asupra sănătaţii unui viitor copil. Aceste teste vizează depistarea unor boli care cunosc în momentul de faţă în România o adevarată explozie precum: sifilisul (lues), SIDA (sindromul imunodeficientei dobândite) şi tuberculoza.

1. Sifilisul (lues) – ce are drept cauză un microorganism numit Treponema pallidum, este o boală cu transmitere sexuală, care netratată în stadiile de început are urmări foarte grave.

Se transmite în primul rând prin contact sexual neprotejat, prin sânge infectat şi de la mamă la făt. În mediul extern, microorganismul este distrus rapid prin căldură, uscăciune, chiar şi prin simpla spălare cu apa şi săpun, dacă spălarea se face în primele 15-20 de minute de la contactul sexual. Pe medii umede rezista mai bine, putând fi transmis prin intermediul veselei, periuţei de dinţi, etc.

Afecţiunea are mai multe stadii clinice:

  • Stadiul 1 – Se manifestă prin apariţia după aproximativ 3 săptamâni (cu limite între 9-90 zile) de la infecţie a unei leziuni nedureroase (numita şancru sifilitic) în sau lângă vagin/penis, câteodată chiar pe buze, limba sau anus. Rănile persistă 6 săptămâni dupa care dispar fără urmă.
  • Stadiul 2 – Se manifestă prin apariţia unor pete de culoare roz pe corp care dispar dupa 3-4 săptămâni. Simptomele sunt asemănătoare gripei (febră, dureri de cap, inflamarea gâtului), semnele dispar, iar cele doua stadii pot trece neobservate.
  • Stadiul 3 – Dupa 3-15 ani de la debutul bolii se formează gomele sifilitice. Microorganismele atacă oasele, organele interne (creier, măduva spinarii, inima, aorta, ficatul, plamânii, laringele) pe care le distrug. Când sunt atacaţi centrii nervoşi se ajunge la demenţa sifilitică, paralizie şi moarte. Sifilisul depistat în ultimul stadiu nu mai are nici o şansa de vindecare.

Sifilisul congenital

În cazul unei gravide infectate, Treponema pallidum traversează începând cu luna a 5-a de sarcină placenta, afectând grav fătul. Consecinţele pot fi: avorturi spontane, feţi morţi înainte de termen, naşterea prematură a unor copii cu malformaţii multiple. Prognosticul acestei forme de sifilis este grav. De aceea este foarte utilă depistarea precoce a sifilisului înainte sau în primele săptămâni de sarcină şi efectuarea tratamentului adecvat.

Cum se poate diagnostica?

Diagnosticarea infectiei se face prin:

  • evidenţierea treponemelor la nivelul leziunilor specifice fiecarui stadiu
  • reacţii serologice: VDRL şi TPHA

VDRL-ul este reacţia de evidenţiere în serul pacientului a anticorpilor anti-cardiolipinici (care sunt auto-anticorpi fata de unele structuri proprii organismului, ce apar la pacientii cu lues). Testul pozitiv indică o infecţie acută (recentă). Titrurile anticorpilor scad gradat în urma unui tratament eficient, negativându-se în decurs de 6 luni pâna la 2 ani.

TPHA-ul evidentiază anticorpii anti-treponemici în ser. Se pozitivează în cursul infectiei primare şi rămâne pozitiv indiferent de tratament, testul nefiind recomandabil pentru evaluarea rezultatelor terapiei specifice.

2. SIDA reprezintă stadiul final al imunodeficienţei instalate prin infectarea cu HIV (virusul imunodeficienţei umane).

Singura sursă de infecţie o constituie omul infectat cu HIV (cu sau fără manifestări clinice), ce va rămâne contagios pâna la sfârşitul vietii sale.

Virusul se transmite în special prin sânge si produse de sânge infectate, prin contact sexual neprotejat şi de la mama la fat. NU se transmite prin înţepaturi de insecte, îmbraţisări, strângeri de mână.

Cum se manifestă?

Infecţia cu HIV poate fi asimptomatică (majoritatea pacienţilor nu prezintă semne clinice, pâna la 10 ani de la momentul infectăii) sau se poate asocia cu o varietate de sindroame clinice nespecifice (stare generala alterată – febră, dureri musculare, transpiraţii; manifestări neurologice; hepatice; erupţii cutanate; scădere în greutate; etc.)

În stadiul final, ca urmare a diminuarii capacitaţii de apărare naturală a organismului, apar infecţii ce pot fi fatale.

Deoarece pâna în prezent nu există un tratament pentru vindecarea bolii, se ajunge în cele din urmă la o mortalitate de 100%.

Cum se poate diagnostica?

Detectarea anticorpilor anti-HIV în ser (test screening). Majoritatea persoanelor infectate formeaza anticorpi la aproximativ 3 luni de la expunere. Uneori acest interval de timp se poate prelungi pâna la 11-17 luni.

Atenţie! Pozitivarea testelor screening nu înseamnă obligatoriu o infecţie, deoarece pot exista şi reacţii fals pozitive. Întotdeauna testele screening pozitive impun efectuarea testelor de confirmare.

Detecţia încărcăturii virale (prin PCR – reacţia de polimerizare în lanţ) permite confirmarea infectiei HIV înainte de apariţia anticorpilor (în perioada cunoscută sub denumirea de „fereastra imunologică”).

3. Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă determinată de Mycobacterium tuberculosis (bacil Koch) cu evoluţie cronică, larg raspândită în populaţie, care netratată sau incorect tratată are o mortalitate importantă. Fiind transmisă mai ales pe cale aerogenă (prin tuse, strănut, vorbit), principala localizare este cea pulmonară. Rar, îmbolnavirea se poate face pe cale digestivă, prin consumarea laptelui nefiert provenit de la animale bolnave. Afecţiunea poate evolua cu localizari extrapulmonare (osoase, renale, cutanate, cerebrale, etc.).

Cum se manifestă?

Clinic, se manifestă prin scadere în greutate, transpiraţii nocturne, febră, tuse, oboseală, lipsa poftei de mâncare.

Depistarea tuberculozei pulmonare în colectivitaţi se face prin examen radiologic şi/sau evidentierea bacilului Koch în sputa prin examen bacteriologic.

Radiografia pulmonara poate evidentia prezenţa unor imagini caracteristice tuberculozei pulmonare, situaţie în care trebuie să se recurgă urgent la tratamentul specific.

Concluzii:

Având în vedere gravitatea deosebită a acestor afecţiuni, testele screening amintite trebuiesc repetate periodic, mai ales atunci când împrejurarile le impun.

Dr. Ileana Apostolescu
Medic specialist medicina de laborator
Dr. Mihaela Dinescu
Medic specialist medicina de laborator

Abonează-te la Newsletter