facebook

Profil infecţii ORL

Tractul respirator superior cuprinde fosele nazale, nazofaringele (cu cavităţile conecte: sinusurile paranazale şi urechea medie), orofaringele şi laringele superior.
Lipsa barierelor anatomice distincte între segmentele căilor respiratorii superioare, permite propagarea infecţiei prin continuitate, având drept urmare întrepătrunderea simptomatologiei clinice şi frecvente complicaţii prin afectarea urechii medii, a laringelui şi chiar a căilor respiratorii inferioare.
Faringitele şi tonsilitele sunt cele mai frecvente afecţiuni ale tractului respirator superior pentru care pacientul se adresează medicului şi implicit laboratorului.1
Faringita, inflamatia acută a faringelui, este de obicei de origine virala, dar se poate datora şi streptococului beta-hemolitic grup A, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae sau altor bacterii. Diferenţierea faringitelor virale de cele bacteriene numai pe baza examenului clinic este dificilă. În ambele cazuri, mucoasa faringiană poate fi uşor congestionată sau sever inflamată şi poate fi acoperită de o membrană şi de exudat, fiind însoţită de durere la deglutiţie. Febra, adenopatia cervicală şi leucocitoza sunt prezente atât în faringita virală cât şi în cea streptococică, dar pot fi mai accentuate în cea de-a doua.2

Amigdalita (tonsilita), inflamaţia acută a amigdalelor palatine, de obicei datorată infecţiei streptococice, mai rar infecţiei virale, se caracterizează clinic prin durere la deglutiţie, frecvent iradiată spre urechi. Copiii foarte mici pot să nu acuze dureri, dar vor refuza să mănânce. Sunt frecvente febra înaltă, alterarea stării generale, durerea de cap şi vărsaturile. Amigdalele sunt edemaţiate şi hiperemice. Poate fi prezent un exudat purulent la nivelul criptelor şi o membrană albă, subţire, neconfluentă, limitată la nivelul amigdalelor, care se îndepărtează fîră sângerare. Diagnosticul diferenţial se face cu difteria, angina Vincent („gura de tranşee”) şi mononucleoza infecţioasă. În difterie membrana este gri-murdar, groasă, rigidă, sângerează dacă este îndepărtată, iar frotiurile şi culturile identifică Corynebacterium diphtheriae. Angina Vincent, caracterizată prin ulcere superficiale, dureroase, cu margini eritematoase, este produsă de un bacil fusiform şi de o spirochetă, care se pot observa pe frotiu. Amigdalele inflamate din mononucleoza infecţioasă sunt în mod caracteristic asociate cu micropeteşii ale palatului moale, diagnosticul –vezi Profil mononucleoza infectioasă.3

Rinitele sunt cauzate cel mai adesea de virusuri (rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale, Coxsackie A) şi rareori de bacterii. Examenul microbiologic al exsudatului nazofaringian este indicat pentru depistarea portajului de germeni patogeni în căile respiratorii superioare (este solicitată şi indicată în scopuri epidemiologice – ex. stabilirea sursei de infecţie, carantinarea purtătorilor sănătoşi, lucrătorii din industria alimentară).4

Otitele medii sunt mai frecvente la copiii în vârstă de 3 luni până la 3 ani. Un rol important în apariţia acestora îl au afecţiunile rinofaringelui care, prin congestia şi edemul trompei lui Eustachio blochează drenajul normal al cavităţii şi eliminarea contaminanţilor ocazionali proveniţi din microbiota locală.1 La copii, amigdalitele şi faringitele determină apariţia otitelor medii prin propagarea inflamaţiei şi infecţiei, datorită beanţei şi poziţiei orizontale a trompei la această vârstă. Vegetaţiile adenoidiene determină apariţia otitelor atât pe cale mecanică – prin volumul lor, cât şi pe cale inflamatorie, prin infecţiile pe care le întreţin.

Etiologie. La nou-născuţi, enterobacilii gram negativi (în special Escherichia coli) şi Stafilococcus aureus, provoacă otita medie supurativă. După perioada neonatală, E.coli provoacă rareori otita medie acută. La sugari şi copii <14 ani, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, streptococii beta-hemolitici de grup A, Moraxella(Branhamella) catarrhalis şi S.aureus sunt germenii responsabili. Otita medie virală este frecvent complicată de invazia secundară a uneia din aceste bacterii. La >14 ani microorganismele implicate sunt S.pneumoniae, streptococii beta-hemolitici de grup A si S.aureus, mai puţin întâlnit H.influenzae.

Clinic, prima acuză este persistenţa unei otalgii severe. Febra înaltă, greaţa, vărsăturile şi diareea pot apărea la copii mici. O otoree hemoragică, apoi serosanguinolentă şi în cele din urmă purulentă poate urma perforaţiei spontane a membranei timpanice.5


Bibliografie:

1. Dumitru Buiuc. Diagnosticul de laborator al infecţiilor tractusului respirator superior şi cavităţilor conecte. Dumitru Buiuc, Marian Neguţ. În Tratat de Microbiologie Clinică, Edit. Medicală 1999, 12: 214–225
2. Faringita. In Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Upper respiratory tract infections and other infections of the oral cavity and neck. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002; 57: 901-903
3. Otita medie acută, In Mark H. Beers, Robert Berkow, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ed. XVII, versiunea în limba română, 2002, 673-674. Mark H. Beers, Robert Berkow, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ed. XVII, versiunea în limba română, 2002, 690.
4. Amigdalita, In Mark H. Beers, Robert Berkow, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ed. XVII, versiunea în limba română, 2002, 690.

_____________________________________________

Teste disponibile în laboratorul Synevo:

* Antigen Streptococ betahemolitic grup A in exsudatul faringian
* ASLO
* Cultură exsudat faringian
* Cultura secretie nazală
* Cultura secretie auriculară
* Cultură şi identificare fungi
* Examenul microscopic al exsudatului faringian pentru fuzospirili

Abonează-te la Newsletter